Zaragoza

Am inceput astazi o noua vizita in Spania, in cadrul proiectului meu numit „Initiativa Europa regiunilor“. Este a patra vizita in Regatul Spaniei in calitate de Reprezentant Special al Guvernului si a doua in cadrul „Initiativei Europa regiunilor“. Prima vizita a avut loc in anul 2002, una din sirul vizitelor NATO ale Regelui Mihai. Apoi am venit singur, in anul 2004, intr-o vizita oficiala, urmata de nunta Principelui de Asturia, la care s-au alaturat Majestatea Sa Regele si Principesa. Apoi am mers in regiunea Castilla La Mancha, intr-o vizita de o saptamana, plina de intalniri si foarte bine organizata, in anul 2007.

„Initiativa Europa regiunilor“ este un proiect „in oglinda“ cu cel intern, numit „Orasele Romaniei“. Asa cum proiectul intern priveste incurajarea si consolidarea Romaniei locale, urmarind conectarea directa a administratiilor locale, a liceelor, a mediului de afaceri local la parteneriate si comunitati europeene, tot asa „Initiativa Europa regiunilor“ priveste vizitarea regiunilor, a oraselor din tarile mari europene, pentru a face cunoscuta Romania si mediul sau local in spatii, orase, institutii, comunitati si organizatii similare din Europa.

Spania si Italia, dar si Franta, Germania sau Marea Britanie sunt tari mari, la standard european, care poseda un mediul local cu potential, destul de putin conectat cu regiunile Romaniei si ale tarilor din sud-estul Europei.

In aceasta vizita de cinci zile voi intalni administratia locala, mediul de afaceri, studenti si profesori si comunitati romanesti din Zaragoza, Valencia, Alicante, Castellon si Gaudia. Aceste orase sunt situate in comunitatea autonoma Aragon (Zaragoza, provincie si oras-capitala) si comunitatea Valensiana (Valencia, provincie si oras-capitala, Alicante, provincie si oras-capitala, precum si Castellon, provincie si Castellon de la Plana, capitala de provincie). In ambele comunitati, Aragon si Valencia, sunt multi romani, 56,000 si respectiv 87,000, dar cifrele ar putea fi mai mari.

Regatul Spaniei are dimensiuni aproape duble fata de Romania, atat ca geografie cat si ca populatie: 504.782 km patrati si 41 de milioane de locuitori. Tara, o monarhie parlamentara, este un exemplu de stabilitate prin institutii complementare. De asemenea, prin prezenta istorica a Regelui Juan Carlos I, este un exemplu de confluenta perfecta intre traditie si modernitate.

De altfel, Regele Juan Carlos conlucreaza actualmente cu un partid numit Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, care a castigat ultimele alegeri cu 43,64% din voturi. Aceasta combinatie, care nu stirbeste nici democratia, nici traditia monarhica, este dovada vie a stabilitatii dobandita prin instinctul binelui pus deasupra interesului personal.

Un mic exemplu spaniol care ar trebui sa lumineze si prezentul romanesc: imnul tarii, numit „La Marcha Real“, a fost compus in 1761 si a fost declarat imn national in 1770. De atunci incoace nu s-a mai schimbat niciodata.

Tara se imparte in 17 comunitati autonome, fiecare cu parlamentul si guvernul ei, precum si in 50 de provincii. In ele traiesc actualmente 604,000 de romani cu certificat de cetatean comunitar, dupa estimarile oficiale din decembrie 2007. Aceasta aduce romanii in pozitia a doua in ce priveste comunitatile de imigranti, dupa marocani. Cele peste 20 de parohii ortodoxe romanesti din Spania au, incepand de cateva zile in urma, un nou episcop, Preasfintia Sa Timotei.

Intreaga vizita va necesita drumuri lungi cu masina, de sute de kilometri. Vremea este ploioasa si destul de racoroasa. Mai ales la Barcelona, ieri si astazi, ploaia aproape ca nu s-a oprit. Imi aduc aminte ca tot asa a fost in martie 2007, la precedenta vizita a Principesei si a mea. Ziua de astazi am inceput-o printr-o lunga calatorie cu masina de la Barcelona catre Zaragoza, care a insumat 315 kilometri.

Prima intalnire a fost cea de la Academia Fortelor Terestre, numita „Academia Militar General“. Comandantul academiei, generalul de brigada Jose Antonio Alvarez, impreuna cu principalii sai colaboratori, mi-a rezervat o primire protocolara, de o politete desavarsita.

Mandri de traditia lor si de conexiunea cu totul speciala cu Casa Regala spaniola, ofiterii mi-au prezentat un briefing despre activitatea academiei de astazi, fondata pe vremea regelui Alfonso XII, contemporan cu regele Carol I. Am vizitat apoi academia si, in final, am luat parte la un pranz oferit de comandant.

Academia este asezata intr-o zona exceptional de avantajoasa din punct de vedere al pregatirii militare si frumoasa din punct de vedere natural. Cladirile, masive si vechi, au fost reparate impecabil. Totul arata elegant si cu personalitate, cu traditie si cu clasa. Armata, in toate vremurile, chiar si cele ale democratiei de astazi, are o anume insemnatate, nu numai in sistemul apararii, ci si una culturala, identitara, de traditie si continuitate. Sper ca, in anii viitori, sa existe o cooperare directa intre aceasta academie, care va deveni universitate, si Universitatea Nationala de Aparare de la Bucuresti.

In compania ES dnei ambasador Maria Ligor am vizitat, in continuare, cladirea istorica a Parlamentului Comunitatii autonome Aragon, un palat istoric numit Aljaferia. Construit in perioada maura si dezvoltat in timpul regilor catolici, palatul este o expresie vie a continuitatii si diversitatii civilizatiei spaniole. De la aripa maura, de inceput de mileniu II, pana la cladirea de astazi a parlamentului, numit Cortes, palatul a fost restaurat in mod impecabil. Acest lucru s-a petrecut relativ recent. Restaurarea edificiului este un exemplu bun despre cum se poate face revigorarea si imbogatirea prin refacere a patrimoniului romanesc construit.

In incheierea vizitei la Zaragoza m-am intalnit cu comunitatea romaneasca, venita in numar surprinzator de mare, gratie organizarii Asociatiei „Rumania Intercultural“. Dialogul cu romani veniti din Botosani, Brasov, Simleul Silvaniei, Bucuresti si Pucioasa a fost admirabil. Confluenta europeana de interese economice, culturale, identitare romano-spaniola cunoaste, in acesti ani, un fenomen fara precedent. Si, oricat de mare ar fi uneori sacrificiul personal, oricat de mult curaj le-a trebuit oamenilor care s-au dislocat din satul sau orasul lor pentru o mai rapida prosperitate, fenomenul va aduce, atat Romaniei cat si Europei, o binecuvantata bogatie peste ani. Fiindca aceste transmutari, temporare sau definitive de destine, de culturi, de traditii nu fac decat sa imbogateasca un continent care se lupta sa devina unit in diversitate.

Romanii care vin in Spania se schimba in bine. Sunt mai demni, mai pretentiosi cu ei insisi, mai civilizati, mai toleranti, mai preocupati de valori precum etica, mandria, continuitatea, traditia si respectul fata de institutii. Ca si in anii precedenti, intalnirea cu comunitatile romanesti din tarile pe unde calatoresc este un privilegiu. Si un motiv de speranta.