Viorica Mare

Așa am numit-o noi pe bucătăreasa de la Castelul Săvârșin, pentru a o deosebi de Viorica Mică, cea care lucrează la serele de pe domeniu și care este ceva mai tânără.

Viorica Mare lucrează la castel de ani mulți. Deși nu toți anii vieții ei au fost dintre cei mai plăcuți, Viorica Mare vorbește despre timpuri și oameni cu decență, fără să se plângă și fără să ofenseze pe nimeni. De altfel, Viorica Mare nu spune prea multe cuvinte. A fost mereu, de la întoarcerea noastră la Săvârșin în anul 2001, harnică, discretă și interesată să învețe lucruri noi.

La jubileul meu de 50 de ani, Viorica Mare a venit la București  împreună cu soțul ei și cu alți șase colegi de la Domeniul Regal Săvârșin. La Palatul Elisabeta a întâlnit, la Garden Party,  pe Antonina Sârbu, ziaristă la cotidianul Moldova din Chișinău, care i-a solicitat un interviu.

Bucătăreasa noastră de la castel a răspuns întrebărilor cu dezinvoltură, cu modestie și cu precizie. Când i-am menționat apariția dialogului în ziar, mi-a spus că fiica ei l-a găsit deja pe Internet. A făcut-o cu simplitate și promptitudine, de parcă ar fi acordat interviuri toată viața ei. Pesemne că Viorica Mare s-a “molipsit” de simplitate, firesc și omenie de la Regele ei. Sau poate așa s-a născut.

Viorica Călin: “La Săvârșin, Regele a plâns… Își revedea casa tinereții după jumătate de secol…”

Interviu de Antonina Sârbu, cotidianul “Capitala”, Chișinău, vineri, 4 iunie 2010

Promiteam  în numărul din 2 iunie 2010  că voi reveni cu un interviu realizat cu Viorica Călin, bucătăreasă la castelul şi Casa Regală de la Săvârşin, o localitate din judeţul Arad. Altădată, Regele Mihai, copil fiind, venea la castel însoţit de Regina mamă.

Astăzi a devenit  o tradiţie pentru Rege, Principesa Margareta şi Principele Radu să petreacă Crăciunul şi Paştele la Săvârşin. Toate acestea mi le-a comunicat doamna Călin, pe care am cunoscut-o  săptămâna trecută la Bucureşti. Venise  împreună cu  angajaţii castelului de la Săvârşin. Dialogul nostru a început firesc, simplu…

Antonina Sârbu: – Doamnă Călin, cum aţi fost angajată la Casa Regală, cine v-a dat  scrisoarea de recomandare?

Viorica Călin: – Formularea cu scrisorile de  motivaţie/recomandare sunt din lumea proiectelor, ăştia cu fonduri şi altele. Eu  am fost angajată de familia regală în anul 2001. Până în anul 1989 castelul era casa lui Ceauşescu, toate erau ale lui – casa, parcul, serele… După moartea lui,  aceste bogăţii au trecut la RAAPPS, ceea ce ar însemna  în subordinea  “Protocolului de stat”. Imobilele şi  toate celelalte au fost  date în circuitul turistic până  în iunie 2001, când le-a preluat Majestatea Sa, Regele Mihai al României.

– Atunci l-aţi cunoscut pe Regele Mihai?

– Staţi puţin să vă explic. La Săvârşin, la castel, a venit directorul Casei Regale din Elveţia. Eu lucram acolo, dar ei au făcut reangajări şi, din tot personalul,  m-au ales doar pe mine. Am avut  emoţii, pentru că eu lucrasem pe domeniul ăsta cu protocol, dar în alte  condiţii. Vă spun sincer că m-am obişnuit  repede. În luna iunie 2001 a venit la Săvârşin familia regală. Atunci am pregătit prima masă pentru Regele Mihai, Regina Ana, Principesa Margareta şi Principele Radu!
 Tare frumos a fost, deosebit…

– Majestatea Sa a vorbit româneşte, cum v-a salutat?

– Desigur, româneşte. În primul moment când a intrat,   Regele a plâns… Îşi revedea casa copilăriei după 50 de ani! Emoţii extraordinare a avut, a dat mâna cu noi… M-am gandit atunci că şi regii plâng  de bucurie şi de despărţire. Zicem  adesea că  primele impresii contează,  când întâlneşti un om. Noi i-am îndrăgit foarte mult, şi atât de mult ne-am ataşat de toţi. Sunt nişte oameni pe care îi iubesc toţi, îi aşteaptă toată comuna Săvârşin. Le simt lipsa, le duc dorul. Când sunt în casa lor din Săvârşin,  mă simt minunat, m-am ataşat mult de familia regală.

– Ce le-aţi pregătit la prima masă?

– Nu-mi mai amintesc, am avut emoţii…

– Dar ce preferinţe  culinare are familia regală? Ce mănâncă mai cu plăcere Regele?

– Sărmăluţe, carne de vită la grătar, spanac pea bur, legume călite pea bur. Principesei îi plac crudităţile.

– Şi în ce limbă comunică între ei?

– Toţi vorbesc româneşte, Principesa Margareta vorbeşte perfect româneşte. Şi regina a învăţat foarte mult. De Crăciun, întreaga familie regală  e la Săvârşin. La noi s-a păstrat tradiţia şi copiii vin cu Colindul, li se dau daruri. Regele  împarte daruri bătrânilor din comună.

– Ce bucate pregătiţi  pentru masa de Crăciun?

– O masă cu bucate tradiţionale româneşti: sarmale,  curcan la cuptor, cârnaţi, caltaboş.

– Şi la desert ce preferinţe are familia regală?

– Budincă. Ei o aduc în vase sigilate, o pun pe abur, apoi o servesc  în sos de coniac. Ceva deosebit,  delicios. Să ştiţi că de Crăciun  toată familia merge la Biserică unde  este aşteptată de creştini şi de părintele Călin Mădăluţă. Foarte multă bucurie e  în acea perioadă în Săvârşin, vin mulţi ziarişti, oaspeţi…

– Doamnă Viorica,  am învăţat că la mănăstire  bucatele întotdeauna sunt gustoase pentru că se fac cu multă rugăciune. Iar Dumneavoastră, cu ce stare pregătiţi?

– Adevărat, în toate, dacă pui o ţâră de dragoste şi suflet, reuşeşti. Mi-a plăcut arta culinară, mie îmi place ceea ce fac şi  întotdeauna pe toate le fac cu dragoste. Să încercaţi să  scrieţi, să cântaţi, să  priviţi la oameni, la  copaci cu Dragoste…e o stare divină.

– V-aţi gândit vreodată că o să se schimbe astfel  realităţile şi… că o să împodobiţi masa pentru Majestatea Sa?

–  Sunt o norocoasă, asta v-o spun. Am  absolvit şcoala de bucătar-ospătar la Lipova, apoi m-am întors în comuna mea natală, la Săvârşin, şi m-am căsătorit. Mi-am dorit să-mi fac o casă, o gospodărie  cu de toate. O am, am tot ce mi-am dorit! Dumnezeu  mi-a dat  atâtia daruri şi bucuria să cunosc aceşti oameni care îmi luminează viaţa.

– Ce anume apreciaţi, ce vă fascinează la  ei?

– Educaţia aleasă. Se întâmplă că unii oameni au uitat de unde au plecat, dar cei din familia regală ştiu foarte bine. Felul lor deosebit de a iubi, a mulţumi…

– Pot să vă întreb ce flori preferă Principesa Margareta?

– Crinii, crinii  regali. Am şi învăţat o reţetă pe care  o dau şi altora. Petalele de crin se  pun în spirt, se lasă să se măcereze, tinctura are puteri   miraculoase, vindecă  orice rană.

– Şi îi dăruiţi crini Principesei?

– Crinii îi ador când îi strânge  în brațe Principesa! Iradiază  pace deplină  și fericire, ceva copleșitor…Eu, să mă mărturisesc, îmi place să  coc pâine  pentru Alteţe. Coc pâine din tărâţe, secară cu chimen, mi-au adus ei o reţetă, multe  cărţi mi-au adus… Ei sunt foarte  bucuroşi, binevoitori, eu vin şi le propun meniul, iar ei aprobă la fel cu bucurie.

– Există şi ceva secrete pe care nu aveţi dreptul să le  daţi pentru presă?

– Vai de mine, asta a fost pe timpul comunismului, da la Castelul de la Săvârşin se trăieşte în dragoste, cu credinţă şi simplu. Simpleţe regală…

– Doamnă Viorica, vă mulţumesc  pentru interviu, pentru bunăvoinţă şi vă doresc multe bucurii.

– Vă aştept la Săvârşin, acolo e un colţ de Rai, veniţi să vedeţi! Îi aşteptăm în vizită şi pe fraţii noştri din Basarabia.

A dialogat Antonina Sârbu

Articolul, în original