Un alt razboi de pierdut

Zilele trecute adusesem in atenta cititorilor blogului un articol de Fareed Zakaria. Revin astazi cu un alt eseu al analistului, in care vorbeste despre China si Asia, in general. Zakaria este un bun cunoscator al fenomenulul asiatic politic, social si economic, fiind el insusi nascut in India. In volumul lui The Future of Freedom. Illiberal Democracy at Home and Abroad, el face o subtila diferentiere intre China si Rusia, in drumul lor spre democratie din ultimele doua decenii.

*

Un alt razboi de pierdut

de Fareed Zakaria

Aparut in revista Money Express pe 1 mai 2007

”Aveti foarte multi prieteni aici. Dar cele mai multe natiuni asiatice cred despre China ca va fi aici pentru inca 2.000 de ani. America ar putea disparea”.

Daca vreti sa stiti din ce parte bate vantul in Asia, intrati intr-o librarie din Hanoi. Cele doua in care eu am intrat in urma cu doua saptamani erau pline cu lucruri obisnuite – scrierile lui Ho Chi Min si ale generalului Giap –, dar si cu multe semne ale noului Vietnam: volume despre business si management, plus o traducere ce parea legala a memoriilor lui Hillary Clinton. Bine expuse, alaturi de astfel de carti, erau colectii ale discursurilor liderilor chinezi Deng Xiaoping, Jiang Zemin si Hu Jintao.

Vietnamezii nu iubesc in mod special China. Un oficial de aici, care a cerut sa ramana anonim, mi-a zis: „Suntem lucizi. China a stapanit Vietnamul vreme de 1.000 de ani. De-atunci, ne-a invadat de 13 ori. Dar e o prezenta uriasa, e cel mai mare exportator al nostru“. Si fiecare dintre cei cu care am vorbit in Vietnam a admis ca, de cand e lumea, chinezii s-au descurcat cu multa abilitate cu vietnamezii. Inainte de a ajunge in Vietnam am fost in Tokyo, in timpul vizitei de stat a premierului chinez Wen Jiabao si am ascultat un refren similar la japonezi. Wen a trecut sub tacere multele puncte de tensiune dintre cele doua tari, accentuand, in schimb, lucrurile pozitive – cum ar fi boom-ul relatiilor economice.

Discutiile despre asa-numita „soft power“ a Chinei s-au inmultit in ultimul an. Dar ceea ce am vazut in urma cu doua saptamani n-a fost o dovada a acestei „soft power“, in sensul pe care profesorul Joseph Nye l-a dat termenului – atractivitatea unei tari si a valorilor ei. Putini oameni din Asia au in cap „visul chinezesc“, pentru ca nici macar nu e clar ce ar putea insemna el – si in masura in care ar exista unul, prea suna a „visul american“. In crestere cu adevarat e asa-numita „hard power“ a Chinei. Beijingul a devenit remarcabil de convins ca trebuie sa-si foloseasca muschii politici si economici cu rabdare, discretie si foarte eficient.

Diplomatia Chinei pune accent pe cele mai importante dintre punctele ei tari – o perspectiva pe termen lung, o atitudine care nu aminteste de predicatori, un process de luare a deciziilor strategice nefranat de o opozitie interna sau de paralizie birocratica. De-a lungul ultimului deceniu, de exemplu, China si-a imbunatatit relatiile tensionate cu Asia de Sud-Est. A avut o conduita politica mai flexibila, a oferit ajutoare umanitare generoase (adesea depa- sindu-le pe cele ale SUA), si s-a miscat rapid spre un acord comercial de liber schimb cu Asociatia Natiunilor Sud-Est-Asiatice (ASEAN). Japonia si-a dorit o intelegere similara, dar a esuat, sfasiata fiind de lupte pentru putere intre factiunile politice si birocratice de la Tokyo. Statele Unite nu pot nici macar incepe o asemenea conversantie cu ASEAN, pentru ca nu discuta cu Burma. Rezultatul: vara aceasta, China planuieste sa desfasoare exercitii militare impreuna cu unele dintre aceste tari, cele multe aliate de decenii ale Americii.

Si totusi, nimeni nu se simte bine cu o Asie dominata de China. Abilul premier din Singapore, Lee Hsien Loong, cere Statelor Unite sa se implice si mai mult in zona. „Aveti multi prieteni in aceasta regiune“, spune el. „Dar cele mai multe natiuni asiatice cred despre China ca va fi aici pentru inca 2.000 de ani. America e aici azi, dar ar putea disparea. Si daca incetati sa ne mai acordati atentie, avem un singur petitor si o singura optiune“.

Politicile fundamentale ale administratiei Bush in Asia au fost unele inteligente. Washingtonul a mentinut relatii bune si productive cu China si le-a intarit, de asemenea, pe cele cu Japonia, India, Australia, Singapore si Vietnam. Dar aceste relatii sunt macinate de doua probleme. Prima e ca administratia a fost obsedata de Irak, asa ca toate celelalte – inclusiv Asia – au capatat prea putina atentie strategica sustinuta. A doua e ca America inca este marcata de prabusirea completa a imaginii ei peste hotare, ceea ce face dificil pentru tari ca Indonezia si Thailanda sa ia masuri care sunt percepute drept proamericane.

Cand l-am intrebat pe premierul Lee cum s-ar putea schimba aceasta dinamica, mi-a reamintit ca aproape jumatate din populatia Asiei de Sud-Est e musulmana si mi-a spus: „Singurul si cel mai important lucru pe care Statele Unite l-ar putea face pentru a-si schimba imaginea in regiune ar fi sa-si asume un rol mai active in chestiunea israeliano-palestiniana, dar intr-o maniera echilibrata. Chestiunea e mult mai importanta pentru musulmanii Asiei de Sud-Est chiar decat Irakul“. Elita strategica din Singapore, care are legaturi puternice cu Statele Unite si cu Israelul, nu incearca sa marcheze puncte ideologice. Nu vine cu obisnuitele intepaturi critice la adresa politicii americane in Irak, de exemplu. Cand l-am intrebat pe Lee despre asta, preocuparea lui era una simpla: „Daca pierdeti teren din cauza Irakului, e rau pentru noi“.

Adevarata problema cu politica noastra in Asia nu e administratia Bush, ci sistemul politic american. Congresul are o viziune ingusta, protectionista, si e putin probabil sa vada ca e nevoie de acorduri comerciale, de ajutoare umanitare si de o implicare mai mare in tari esentiale, precum Vietnamul. Chestiunile minore, obsesiile ideologice si lobby-urile interne de mica anvergura, dar facute cu tenacitate, franeaza un curent strategic sustinut in politica externa. E prea putin timp pentru asta. Un important om de stat din Singapore, Lee Kuan Yew, crede ca Statele Unite vor fi capabile sa revina in zona, dupa ce va depasi actualele probleme. Dar, spune el, „atunci cand veti aparea pe-aici pentru a va focaliza pe aceasta regiune, veti gasi o Asie foarte diferita“.