Un 23 august ca oricare altul…
|
Astazi se implinesc saizeci si patru de ani de la savarsirea actului de la 23 august, iar Regele Mihai, autorul lui, va implini peste doua luni optzeci si sapte de ani. Nici un motiv special de aniversare. De altfel, Regele spune de mult ca nu mai are nimic de adaugat in legatura cu evenimentele acelei zile. Si totusi, macar o data pe an, in mijlocul atator motive de a te simti rusinat ca esti roman, este bine sa ne aducem aminte de faptul ca Romania are si eroi, nu numai infractori. Si mai este un motiv, tot bine intemeiat, de a ne aduce aminte de trecutul recent. Tineti minte ce spunea Orwell? Ca nimic nu este mai imprevizibil, intr-un sistem comunist, decat trecutul.
Rolul Regelui Mihai la actul de acum saizeci si patru de ani, fara sa fi vrut in mod special, a fost expresia unor simtaminte care mai reusesc sa se vada in zarea secolului XXI, totusi: cautarea, iubirea, increderea, statornicia, curajul, credinta. In clipele in care le era greu, Regele Carol sau Regina Maria, pentru a da doar doua exemple, “cautau”, in loc sa dispere; ei ofereau iubire, solutii si incredere chiar si atunci cand primeau in schimb dispret, indiferenta, ura sau neincredere. Este pretios sa vorbim astazi despre “cautare”, iubire si incredere, despre curaj, statornicie si credinta. Cuvantul erou nu mai are acum aproape nici un inteles. De altfel, cum ar putea sa mai aiba? Ni se spunea la academie ca un erou este cineva care face fapte exceptionale in imprejurari exceptionale. Mai poate fi vorba de eroi in zilele noastre? “Nostima” noastra de contemporaneitate, in care fictiunea este un mic copil fata de realitate. Mai poate fi vorba de eroi intr-o lume in care ne raportam la procentaje ca sa aflam ce e drept si ce nu? Majestate, ati inceput sa exercitati autoritatea de sef al Statului acum optzeci si unu de ani. Pana si cei mai inversunati birocrati din birourile lumii sunt nevoiti sa admita ca aveti mai multa “vechime in munca” decat oricine altcineva pe acest pamant. Ati devenit maresal al Armatei romane la nouasprezece ani si ati realizat “23 august” cand aveati douazeci si doi de ani. Sunteti singurul sef de Stat in viata care a condus o tara participanta la cel de-al Doilea Razboi Mondial. Ati fost decorat si de Uniunea Sovietica si de Statele Unite ale Americii, in acelasi timp. Sunteti, probabil, singurul sef de Stat care a creat o ferma ca sa-si intretina familia si unul din rarii care a fost pilot de incercare. Sunteti, de asemenea, un rege care obisnuia sa primeasca romanii la Versoix, iar la plecare le repara masina, daca era nevoie. Ati supravietuit dusmanilor Majestatii Voastre si, lucru curios, ati supravietuit si copiilor lor. Spre exemplu, nu cred ca Gheorghiu-Dej s-a asteptat in ziua de 30 decembrie 1947 ca, cincizeci si doi de ani mai tarziu, sa dormiti in casa lui, la Bucuresti; aceasta s-a intamplat in 1999, adica treizeci si patru de ani dupa ce el disparuse dintre noi, si poate chiar si din Istorie. Nu ati fost singurul locatar al casei propriilor vostri calai. V-a stat alaturi si Regina, si principesa Margareta si cu mine, iar pe urma a venit si Nicolae. Ati intalnit pe Hitler si pe Mussolini, dar ati intalnit si pe Truman si pe Churchill si uneori ati avut curajul de a nu le asculta sfaturile, desi aveau varsta tatalui sau, a bunicului Vostru. Ati trait disperata experienta instalarii comunismului, dar ati “gustat” si “dezgustul” cauzat de dispretul, neintelegerea si indiferenta Occidentului. In cei aproape optzeci si sapte de ani de viata plina de roade ati fost dezamagit nu numai de dusmani, ci si de prieteni. Ati precedat pe tron propriului tata, caruia i-ati devenit apoi si succesor. V-ati intors la Palatul Elisabeta dupa cincizeci si patru de ani, in aceleasi camere din care ati plecat la 30 decembrie 1947. Incaperea in care Vasinski a trantit usa crapand peretele este si astazi, ca si ieri, biroul Vostru; iar camera personala a Majestatii Voastre este chiar salonul unde Petru Groza era glumet, in acea zi de 30 decembrie, aratandu-va pistolul si spunand ca l-a luat ca sa nu riste sa il arestati, ca pe Antonescu. Ati refuzat propuneri avantajoase financiar, daca ele nu corespundeau principiilor Voastre. Priviti senin in ochii oamenilor, desi ati avea motive sa fiti intunecat; Regele Pavlos al elenilor, unchiul Vostru, spunea: “… sa ai incredere in absolut fiecare din cei din jurul tau, dar sa te astepti sa fii tradat in orice clipa.” Cunoasteti bine arta de a fi singur, amaraciunea de a nu fi inteles si grozavia de a nu imparti cu nimeni momentele epocale. V-am insotit acum patru ani la o sarbatoarea la Targoviste; ati mers in spate, cu pasi masurati, departe de efervescenta, sa-i spunem, “aniversara”. Nu v-a perturbat nimic, nu erati vesel, nu erati suparat, va faceati doar, cu delicatete, datoria. Cineva din multime s-a apropiat si v-a spus: “Majestate, ne place si tacerea Voastra”. Ati fost clar cu convingerile proprii si ferm in impunerea lor, inca de mic copil: la biserica, atunci cand preotul a vrut sa va ofere, in prezenta Reginei-mame, paharul pentru impartasanie, ati raspuns, la varsta de sase ani: “Multumesc, nu beau niciodata vin dimineata!” Atatea fapte exceptionale in atatea imprejurari exceptionale imi dau certitudinea ca va veni o zi cand altii vor scrie mai mult, asa cum se cuvine, despre fenomenul naturii umane care sunteti. Pana atunci, o data pe an, intr-o luna de vara, ne aducem aminte ca despre Rege trebuie scris la timpul prezent. Si la timpul viitor. Suntem privilegiati de a fi contemporanii unei epoci care l-ar face pe Shakespeare sa roseasca de invidie: curge sange nevinovat in multe locuri din lume dar, in acelasi timp, sublimul il gasim aproape pe strada; gratie sistemelor mediatice si informatiei, spirite alese ca Yehudi Menuhin sau Dalai Lama sunt aproape tot atat de tangibile ca aparatele de ras; lumea este influentata nu de astre, ci de concernele de presa, tragedii in cel mai pur stil antic se petrec zilnic, conducatorii se ocupa de conducere si nu de condusi; timpul acesta, atat de pagan si stiintific, naste Maica Tereza, iar Regele nostru, prin intreaga lui poveste, ne da o lectie de patriotism si de eternitate mai gratios si mai rezonant decat ar fi facut-o Beethoven. Exista, de optsprezece ani incoace, in viata noastra publica, o sete neverosimila de a convinge ca noi, romanii, nu avem nici o sansa de a inspira incredere si de a evolua predictibil. Intreaga statura a Regelui Mihai, veghind binefacator asupra noastra de la inaltimea a doua secole, ne arata contrariul. |
superb omagiu. superb eseu.
cuvintele sunt frumoase.
Alteta Voastra Regala,
Ziua de 23 August ne indeamna sa ne amintim cu mandrie de Actul curajos al Maiestatii Sale Regelui Mihai I al Romanilor de acum 64 de ani, gratie caruia Romania a iesit din odioasa sa alianta cu o tara care de doua ori in istorie s-a aflat la baza declansarii celor mai nimicitoare conflagratii pe care omenirea le-a cunoscut, care in anul 1940 s-a aflat in spatele dezmembrarii Regatului Romaniei Mari si al carui conducator in principala sa opera “Mein Kampf” ne categorisea pe noi latinii ca fiind “sclavi, fiinte de origine inferioara”.
Prin actul Maiestatii Sale, Romania pasea din nou pe calea democratiei si a libertatii. De fapt, prin acest lucru se dovedea inca o data ca Suveranul Tarii era si este adevaratul aparator al valorilor occidentale, implicit al regimului democratic parlamentar si al libertatilor publice. Iata un motiv de mandrie veritabil, care face sa spulbere pe acei “profeti” falsi ai democratiei din Romania de astazi. Privind jurnalul de actualitati, imi si puneam intrebarea oare cum tara noastra sa mai progreseze in momentul de fata cand indivizi precum Ion Iliescu, Adrian Paunescu, Vadim Tudor, Lucian Bolcas si altii dau astazi sfaturi despre democratie si despre bunul mers al institutiilor statale romanesti.
Viziunea Maiestatii Sale a facut ca Romania sa nu devina un adevarat teatru de lupta, ceea ce comporta consecintele dintre cele mai grave pentru tara noastra. Ion Antonescu pierduse aproape in totalitate simtul realismului politic, crezand in modul cel mai eronat ca, opunandu-le sovieticilor aflati in plina ofensiva o rezistenta indelungata pe linia Focsani – Namoloasa – Galati, acestia din urma ne vor acorda prin conventia de armistitiu inapoierea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Nimic mai fals! Cele mai bune conditii de armistitiu pe care sovieticii ni le-au acordat, si anume cele transmise de ambasadoarea rusa la Stockholm, Alexandra Kollontai, si prin care Romaniei i se returna Transilvania de Nord – Vest, dar nu i se recunosteau teritoriile pierdute in iunie 1940, au fost respinse de Antonescu.
Cu siguranta, insa fara a intra in istorie contrafactuala, ca daca Romania ar mai fi continuat rezistenta alaturi de o Germanie cu o soarta pecetluita, recuperarea Ardealului de Nord – Vest ar fi fost daca nu imposibila, cel putin foarte dificila.
Din pacate, revenirea Romaniei la democratie dupa 1944 a fost compromisa de prea marea intelegere aratata de SUA si Marea Britanie fata de aliatul lor din Est, Uniunea Sovietica. Personal, am citit intr-o lucrare asupra originilor Razboiului Rece un document in care se arata ca, inca din anul 1941, ministrul britanic de Externe, Anthony Eden, impartea alaturi de omologul sau sovietic Viaceslav Molotov sferele de influenta in Europa de Est, Romania fiind, asadar, recunoscuta oficial de britanici ca apartinand zonei sovietice.
Concluzionand, doresc sa-mi reafirm totala mea admiratie si loialitate fata de Maiestatea Sa Regele Mihai si fata de Alteta Voastra Regala si ma inchin in fata a tot ceea ce ati facut si faceti pentru Tara Noastra!
Regele Mihai trebuie sa fie un model pentru noi, romanii, un element de referinta la care sa ne intoarcem si la care sa ne raportam atunci cand ne indoim de noi insine, de puterile sau de calitatile noastre, sau atunci cand ne vedem slabiciunile…
si un comentariu: http://www.badin.ro/2008/08/23-august-tradarea-romaniei-si-victoria.html
Alteta Voastra Regala,
Sunt profund miscat de acest articol. Inca o data ne dati o lectie adevarata de istorie.
Din pacate in anul 1948, poporul roman s-a molipsit de o boala foarte grea si apasatoare pentru identitatea noastra. Este o maladie produsa de unii din cei mai oribili si periculosi microbi: sovieto-parazitii. Boala ataca sistemul institutional, cultura si educatia, valorile si identitatea. Asa s-a intamplat cu noi.
Acum, dupa 60 ani nu realizam cat a pierdut Romania prin lipsa unui Rege in fruntea tarii. Regele Mihai, chiar daca s-a aflat in exil pentru multi romani a ramas Rege. Nu degeaba pe monedele batute in timpul Lui apare titlul MIHAI I REGE AL ROMANILOR. Foarte multi regi au tara, dar putini au si popor.
Regele, la venerabila varsta de 86 ani ne da tuturor lectii de moralitate, democratie si conduita.
Totusi, refuz sa cred ca romanii vor sa fie condusi in continuare de caricaturi odioase si caraghioase care starnesc rasul prin comportamentul si gandirea lor de primate neevoluate.
Regele Mihai, ca si bunicul Sau, are extraordinarele calitati de ,,bun roman si rege’’.
Cu lealitate,
Adrian Halga
cum va explicati ca in ciuda tuturor acestor fapte,acte,adevaruri sau neadevaruri si in spatele cuvintelor frumoase pe care i le-ati dedicat,regele mihai nu este vazut ca un erou de catre occident ? mai mult,este chiar ignorat ! apreciati dvs.daca publicati sau nu mesajul,insa mi-ar placea sa imi raspundeti,daca se poate,pe mail.multumesc.
Orice cuvinte as incerca sa folosesc,ele nu pot reliefa simtirea profunda si bucuria ca,in calitate de Roman sunt reprezentat de Casa Regala(este singura institutie a Statului Roman care ma reprezinta cu adevarat!).Dealtfel Neamul Romanesc sufera actual de o boala ciudata si sinistra:ORBIREA .Majoritatea Romanilor nu realizeaza ca azi NU AR FI FOST ROMANI, fara lucrarea mergand pana la jertfa a Casei Regale Romane si a demnilor sai reprezentanti,MS Regele Mihai I fiind incununarea acestor jertfe.Insa un popor ce nu-si recunoaste adevaratii conducatori,alergand dupa tot soiul de fantezii politico-culturale,iar elita sa adevarata este marginalizata,luandu-i locul o pseudo-elita de impostori liicheano-patapievistici sau falsi aristocrati si principi,daca nu sa va trezi in viitorul apropiat,nu va avea o soarta de invidiat!
Cu consideratie(si cu profunda tristete!),
Dr.Nicoara Ovidiu
Alteta,
Sunt foarte curios sa aflu si eu raspunsul la intrebarea pusa de MC; daca raspunsul nu poate fi oficial (adica nu reprezinta pozitia oficiala a Casei Regale), m-as bucura sa il primesc pe mail; in alta ordine de idei, ce este important, cred, este ca acestui om, care este singurul roman in viata crescut si educat din copilarie pentru a conduce tara i s-a refuzat acest drept, practic i s-a negat la 30 decembrie 1947 ratiunea de a fi… Cata durere si frustrare or fi fost in sufletul Sau si cati ar fi supravietuit acestor trairi?!
Alteta Voastra!
Cu permisiunea Voastra am sa incerc sa dau un posibil raspuns intrebarii care-l framanta pe Dl.Sauca si nu numai pe dansul.Dealtfel,daca cititm cu atentie exceptionalul eseu al Altetei Voastre,raspunsul se gaseste acolo!,citez:”ati gustat si dezgustul cauzat de dispretul,neintelegerea si indiferenta Occidentului”.Un Occident in care cinismul si interesele sunt peremptorii,iar gesturi de eroism firesc,mostenite de un cap incoronat,eroism si spirit de sacrificiu ce a fost faurit in secole de oameni cu inalta tinuta ,au incurcat intelegerile facute pe un servetel la o carciuma,sau prin cine stie ce cotloane de la Yalta,Potsdam,sau de aiurea! Asa incat Occidentul a reactionat conform profundei sale decadente,incepute cu “Iluminismul” si asa-zisa “Revolutie Franceza”,in care eroismul,generozitatea,spiritul de sacrificiu,loialitatea ,au fost inlocuite cu lacomia(in special de putere si bani),cu cinismul si nerecunostinta!Ce conteaza un gest care a scurtat razboiul mondial cu cel putin 6 luni?Nimic ,in ochii indiferenti ai Occidentului mai sus-pomenit.Macar Stalin cat de criminal o fi fost,a aratat o mai mare pretuire MS Regelui Mihai I decat liderii occidentului!Este o mare rusine pentru lumea asa-zis “civilizata” si o mai mare rusine pentru poporul Roman care nu-si recunoaste Suveranul legitim,pentru Biserica Ortodoxa,care l-a uns Rege si care ani de zile l-a ignorat cu desavarsire.Povara acestei rusini o suport zilnic cu stoicism dar si cu mare amaraciune!Dealfel amintesc aici ca Romania a fost faurita ca stat de Regele Carol I,pana atunci fiind doar o provincie otomana oarecum autonoma,domnitorii fiind echivalati cu titlul de “bey” de catre otomani,deci simpli administratori si nimic altceva!Dealtfel fara Casa Regala Romana,Romania a devenit un organism cu membrele amputate!Sunt convins ca fara aportul decisiv al Casei regale,intrarea Romaniei in NATO si UE,era si azi un deziderat.Si Inca o intrebare retorica:ce tara este aceea care in 4 ani din 415 km de autostrada proiectati,construieste….6km(adica vreo 1,5%) si mai ales ce fel de “elita” o guverneaza?
Cu toata consideratia,
Dr.Nicoara Ovidiu
Este o incantare pentru min e ca dupa ce citesc zilnic atatea articole pline de neadevaruri si neprofesionalism,sa citesc acest material atat de profund,de adevarat,atat de necesar pentru noi.Multumesc pentruca ne amintiti,in goana noasatra zilnica ,ca suntem norocosi ca natiune sa fim contemporani cu un erou,un rege in fata caruia ne plecam captele si-i multumim pentru tot.Va multumesc.
Eu ma bucur ca am reusit sa starnesc o mini dezbatere care nu poate fi decat constructiva avand in vedere calitatea mesajelor; totusi, nu cred ca putem reduce Occidentul doar la decadenta si cinism; sau, in acest caz, de ce se manifesta acestea doar in anumite directii?! In rest, sunt de acord ca dupa 30 decembrie 1947, Romania a fost lasata efectiv la cheremul cozilor de topor, iar raul nu va fi reparat nici peste alti 50 de ani… Iar ca final: cine a pretins ca Romania e condusa de elite?! Stiti ca “”Manelistul X a intrat in clubul select al proprietarilor romani de Rolls Royce” (titlu de ziar)? Care club select? Cum poate fi select daca are un manelist ca membru?! Cand vorbim de elite sau de VIP-uri, in Romania ne referim la: fotbalisti, neveste de fotbalisti, prezentatori TV (mi s-a recomandat de catre un agent imobiliar sa cumpar un apartament intr-un bloc in care si Dan Negru a cumparat unul…), “dive TV”, manelisti, “politicieni”.
Dupa un asa exemplu al MSR Mihai si, un tot atit de maret omagiu al ASP Radu, nu mai este nimic de spus…..doar sa tacem, ….si sa meditam……………..cine stie invitam si noi ceva.
Ionut,sa stii ca o fosta prezentatoare TV este viitoarea regina a Spaniei.Dupa cum vezi,la noi si in lume,totul este posibil.In rest,raspunsurile la intrebarea mea nu ma multumesc,asteptam altceva.
Alteţa Voastră,
Aş dori să vă întreb un lucru pentru a mă lămuri într-o problemă. Am să vă rog să mă scuzaţi dacă aici nu este locul potrivit.
Deunăzi am fost, pentru a patra oară, la Balcic, la fostul domeniu regal. Strângând diferite surse de documentaţie, am înţeles că după moartea Reginei Maria, domeniul a fost moştenit de regele Carol al II-lea (parţial şi de principesa Ileana, dar aceasta i-a vândut curând regelui partea sa).
Întrebarea mea este: după accederea la tron a Regelui Mihai în 1940, i-a revenit acestuia domeniul de la Balcic sau a rămas tatălui său şi după abdicare ? Căci am citit undeva că, la cedarea Cadrilaterului, domeniul de la Balcic a rămas “în custodia Regelui Mihai, până în 1948”. Este adevărat ? Şi dacă da, ce s-a întâmplat cu domeniul după 1948 ?
De asemenea, ne puteţi lămuri care este statutul actual al domeniului, şi cum a ajuns la acest statut ?
Cred că nu sunt singurul curios dacă domeniul regal de la Balcic ar putea fi recuperat de Casa Regală în vreun fel, ca mine sunt mulţi alţi români îndrăgostiţi de Balcic, şi care, comparând cu ce s-a făcut şi se proiectează la Săvârşin, îşi imaginează cât de superbe ar fi locurile de la Balcic dacă ar fi administrate de Majestatea Sa…
Nu pot să nu vă împărtăşesc dezamăgirea că odată ajuns acolo, promovarea turistică bulgărească denaturează adevărul istoric, iar numele originale puse de regină acelor locuri (vilele, grădinile, etc.) nu le poţi găsi acolo, ci doar după căutări asidue pe internet, unde mai afli doar crâmpeie…
În speranţa unui răspuns lămuritor,
Al dvs. şi al Familiei Regale veşnic devotat,
Mădălin-Cristian Focşa
http://www.eblogs.ro/madalinfocsa
Cu permisiunea Altetei Sale, as dori sa continui sa dau cu bunavointa replica lui MC: pentru mine nu e important faptul ca o fosta prezentatoare TV e viitoarea regina a Spaniei; in vremurile noastre regii nu poarta pantaloni colanti si mantii cu fireturi, nici frizuri “castron” si spade la brau; e important insa ce conduita va avea fosta prezentatoare TV peste un an, peste cinci, peste douazeci, atunci cand se va fi uitat ca la un moment dat a fost prezentatoare TV (desi nu e nimic reprobabil in asta); e important sa se constituie intr-un model de bun gust, patriotism, cultura, eleganta, gratie, credinta, intelepciune (ordinea este aleatorie) pentru cei care ii vor urmari activitatea; si noi, in Romania, avem nevoie disperata de modele, iar Regele Mihai este cu siguranta unul dintre ele, indiferent de cum este tratat de catre Occident (marturisesc ca sunt si eu intrigat insa de acest lucru); mai deschid o tema de reflectie: stiti ca dupa ce batranii (fara sens peiorativ) Coposu, Paleologu, Elisabeta Rizea s-au dus, mai este din fericire printre noi Neagu Djuvara (ale carui memorii din exil le-am citit pe nerasuflate), dar aceste modele dispar incetul ci incetul, vom ramane cu batranii Iliescu, Bobu, Dascalescu (fosti conducatori, care ar trebui sa ne fie modele, nu?) si se pregatesc sa devina batrani Paunescu, Hrebenciuc, fratii Sechelariu si ceilalti de la celelalte partide, ca nu sunt mai breji… Imaginati-va savoarea cu care vom citi memoriile acestora si cum ne vom inpartasi din cultura si bunul lor gust! Am incercat iarasi sa simplific lucrurile pentru a fi mai elocvent (eu fiind inginer constructor nu am nici cultura umanista deosebita si nici usurinta de a “intoarce frazele” prea bine.
Ionut Sauca : in mare,ai dreptate.Dar eu zic sa fii mai optimist,pentru ca exista destui oameni de valoare in Romania,tineri sau mai putin tineri. Toata problema este sa deschidem ochii si sa ii recunoastem inca din timpul vietii lor ! Eu personal nu ma vad citind memoriile unor personaje citate de catre tine mai sus,in care nu m-am regasit niciodata.Istoria reala va arata ca acele personaje nu au fost nici pe departe elitele tarii.Pe de alta parte,nu cred ca elitele Romaniei trebuie sa fie in mod obligatoriu,monarhiste.
Buna ziua Alteta,am citit cu intirziere articolul privitor la 23 august 1944.Este un sublim omagiu adus unui om,unui personaj istoric,unui erou a neamului romanesc,si daca ceea ce ati scris cu atita maiestrie si simtiti cu adevarat,atunci, ma inchin in fata Domniei Voastre,si va asigur de intreaga mea consideratie.Sunt prea putine si sarace cuvintele noastre ale tuturor pentru a omagia persoana Regelui Mihai si personalitatea acestuia,suntem mult prea mici si neinsemnati in fata acestui magnific si deosebit OM.Inca odata imi exprim sentimele mele de apreciere si de devotament fata de Casa Regala de Romania si fata de Maiestatea Sa Regele Mihai.Cu bine,M.Spandonide
Majestatea Sa Regele Mihai este un martisor de diamant ce MERITA purtat in suflete cat si drept simbol totdeauna in locul oricarei brose si nu doar primavara,daca vreodata vor aparea martisoare de colectie si inramate cu demnul Sau chip,va fi pentru mine o infinita onoare sa am un asemenea martisor.
Cu infinit respect,E.M.
Mersi, ca ati ilustrat articolul cu fotografia facuta de mine, intr-o minunata seara de vara, la Bucuresti.
Vă mulțumesc pentru mesaj. Vă cer scuze pentru faptul că am omis să menționez autorul fotografiei. O fac neîntârziat și sper ca acest lucru să nu vă supere prea tare.
Vă felicit pentru frumusețea fotografiilor de pe site-ul http://www.flickr.com/photos/nzsofika/.
Radu al României
Ah, deloc…, pentru mine este o deosebita satisfactie ori de cate ori fotografiile mele publicate pe internet trezesc interesul si admiratia vizitatorilor.
Multumesc pentru apreciere si ma bucur ca am avut oportunitatea de a ilustra blogul Dvs.
Cu mult respect:
Nagy Zsofia