Timbru cu chipul Reginei Maria
|
La ora 11 am gazduit la Palatul Elisabeta aniversarea a 150 de ani de timbru romanesc, precum si comemorarea a 70 de ani de la moartea reginei Maria. Cu aceasta ocazie, Romfilatelia a scos o serie de timbre si colite cu Regina Maria. Anul acesta se implinesc si 90 de ani de la Marea Unire. A venit o numeroasa asistenta. Principesa si cu mine am fost bucurosi sa revedem personalitati de la Academie, diplomati, reprezentanti ai Guvernului, oameni de cultura.
Am primit la Palatul Elisabeta vizita unor personalitati din Guvern si din institutiile publice. De asemenea, am avut o intalnire cu reprezentanti ai Centrului National de Dezvoltare Durabila, pentru a pune impreuna idei si proiecte de dezvoltare, in anii urmatori, a comunitatilor locale. |
De pe situl internet al Companiei Romfilatelia:
ZIUA MĂRCII POŞTALE ROMÂNEŞTI – Regina Maria a României (70 de ani de la trecerea la cele veşnice)
Motto: „…Cât de minunată e puterea amintirii!“ – Regina Maria
În rândul celor înscrişi în galeria marilor personalităţi din România secolului al XX-lea, desigur, Regina Maria alături de Ferdinand I, rămâne personalitatea care a influenţat direct crearea şi recunoaşterea internaţională a României Mari şi a dat adevărată strălucire monarhiei româneşti…
Dar oare câţi tineri, şi nu numai, din ziua de astăzi, îşi mai aduc aminte de „Regina Soldat“ şi „Mama Răniţilor“ sau de Regina Marii Unirii?
O lună de toamnă, tipic britanică, în comitatul Kent… La Eastwell Park, pe 29 octombrie 1875, în plină epocă victoriană, se năştea Maria Alexandra Victoria, al doilea copil al lui Alfred, duce de Edinburgh, conte de Kent şi Ulster, fiul Reginei Victoria a Marii Britanii şi Irlandei şi al ducesei Maria Alexandrovna Romanov, fiica Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Viitoare regină a unei viitoare ţări suverane, Maria, născută în Casa domnitoare a Imperiului Britanic, cu doi iluştri bunici, unul cârmuind Marea Britanie iar celălalt Marea Rusie şi cu mătuşa, împărăteasă a Germaniei, a văzut lumina zilei cu trei ani înainte de recunoaşterea independenţei ţării căreia îi va deveni Regină: România.
La doar 17 ani, Maria (Missy, după cum îi spunea Regina Victoria a Angliei), se va mărita cu succesorul tronului României, Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, ocazie cu care municipalitea Capitalei i-a oferit în dar o cupă de argint pe care era gravat: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire“ (1893).
Alături de Ferdinand, Prinţul moştenitor al României, până la moartea regelui Carol I ce va surveni în 1914, prinţesa Maria va fi şi mamă şi politician, şi gazdă pentru prinţi şi regi ai Europei care vor fi oaspeţi ai familiei regale a României, dar şi emisar şi invitat de seamă la curţile regale de pe bătrânul continent. Va fi iubită şi îndrăgostită, dar va lega şi mari prietenii care vor ţine o viaţă…
Perioada Primului Război Mondial a fost, pentru România dar şi pentru Regina Maria, o trecere de la extaz la agonie, dar mai apoi credinţa şi lupta până la sacrificiu au reaprins lumina speranţei unui popor greu încercat.
„Cu adevărat, ah Românie, mai mult ca niciodată am fost mama ta în acele clipe, suflet din sufletul tău, inima ta bătea în a mea, sângele tău era sângele meu. Îţi trăiam speranţele, îţi simţeam temerile, îţi sufeream suferinţele, plângând lacrimile tale şi sângerând prin rănile tale. Te-am văzut distrusă, sfâşiată, apoi, vai!, trădată şi abandonată destinului tău. Te-am văzut scufundându-te în beznă pentru a te reîntoarce cu lumina zorilor…“ (Regina Maria: „Povestea vieţii mele“).
Atât în perioada Războaielor Balcanice cât şi a primei conflagraţii mondiale, Regina s-a aflat în mijlocul bravilor soldaţi români răniţi şi muribunzi. Şi-a riscat viaţa pentru a fi alături de ei. „Oricât de groaznice au fost acele zile ale nenorocirii, le binecuvântez, căci m-au apropiat de sufletul poporului meu…“ (Regina Maria: „Povestea vieţii mele“).
Atitudinea nehotărâtă a României, între 1914 şi 1916, privitor la intrarea în război, dar şi imensele rezerve de petrol pe care ţara noastră le avea la acea dată, l-au făcut pe mareşalul Hindenburg al Germaniei să explice: „Dacă, din nenorocire, România trece în tabăra Antantei s-a zis cu aprovizionarea noastră cu carburanţi. România trebuie ocupată preventiv. Nici o ţară aşa de mică precum România n-a avut ocazia să joace un rol atât de hotărâtor în istoria lumii într-un moment atât de favorabil.“ (Guy Gauthier: „Missy, Regina României“).
Intrarea în Primul Război Mondial a ţării noastre, ocuparea unei mari părţi a României şi a Bucureştiului de către armata germană, retragerea la Iaşi a armatei şi evacuarea familiei regale, memorabilele lupte de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti, revoluţia bolşevică din Rusia şi armistiţiul României cu Germania din 1917, au făcut ca Regina Maria să fie aproape singura care, în ciuda atâtor necazuri şi dureri, a crezut în victoria aliaţilor şi în visul ei măreţ şi anume: România Reîntregită.
Pentru acest deziderat, pentru ţara ei, Regina Maria, prin curajul şi abnegaţia de care a dat dovadă, a fost neîndoielnic, personalitatea marcantă a Conferinţei de Pace de la Paris.
Parisul a aşteptat-o, în primăvara anului 1919, ca pe o adevărată Mare Regină, unde va trece în revistă Garda republicană de la Palatul Elysée, în prezenţa preşedintelui Franţei, Raymond Poincaré. Va fi primită ca membru corespondent al Academiei de Belle-Arte, Regina Maria fiind prima femeie căreia, de la înfiinţarea Academiei de către Napoleon, i s-a conferit asemenea onoare.
Memorabilă rămâne însă întâlnirea Reginei Maria cu primul ministru al Franţei, Georges Clemenceau poreclit Tigrul. România Mare se realizase la 1 decembrie 1918, dar Marile Puteri încă nu începuseră Conferinţa de Pace şi Marea Unire nu era, deocamdată, consfinţită de aceasta. Pentru aceasta Maria trebuia să lupte:
„… – Doamnă, dumnevaostră cereţi partea leului!
– De aceea, domnule prim-ministru, Leoaica se adresează Tigrului…!“ (Regina Maria: „Povestea vieţii mele“)
În luna octombrie a anului 1920, Conferinţa de la Paris parafează actul de legitimare a frontierelor României Mari. Aşa cum a visat întotdeauna Regina Maria, unitatea provinciilor româneşti era complet realizată.
După doi ani, în octombrie 1922, va avea loc, la Alba Iulia, Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, ca suverani ai României Întregite. Coroana Regelui Ferdinand era cea a lui Carol I, făurită din oţelul unui tun capturat la Plevna, iar cea a Elisabetei era din aur realizată la Paris, în 1920, bătută cu pietre scumpe, având pe laterale câte un pandantiv cu câte un disc pe care sunt reprezentate stemele României şi ale Marii Britanii, aceasta ca un omagiu adus originii Reginei Maria.
„…Luminată de razele frumosului nostru soare din România pe care l-am iubit întotdeauna, am îngenuncheat în faţa soţului meu pentru a-mi pune pe cap coroana de aur…Mantia regală aurită avea culorile soarelui în amurg… Se vedeau şi broderiile, embleme ale tuturor provinciilor care formau tânăra Românie. Fiecare din aceste embleme era separată de celelalte prin spice de grâu, principala bogăţie a ţării…!“ (Regina Maria: „Povestea vieţii mele“).
În anii ce au urmat, Regina Maria va întreprinde, împreună cu regele Ferdinand, turnee în Europa, iar mai apoi, singură, va face un lung turneu în Statele Unite ale Americii. Va reuşi ca, prin căsătoriile copiilor săi, să lege Casa Regală a României cu celelalte Case domnitoare din Balcani…
O lună călduroasă de vară bucureşteană… 24 iulie 1938… Capitala, ţara întreagă este în mov… culoarea ei… Trecută la cele veşnice, Regina Maria, pusă pe un afet de tun, traversează oraşul într-o linişte apăsătoare…
„…În spatele sicriului, calul său în ale cărui scări se aflau cizmele întoarse. Funeralii de soldat. De fapt, aceasta a fost Regina Maria: ultimul soldat luptând pe ultima bucată de pământ românesc liber.“ (Guy Gauthier: „Missy, Regina României“).
Iubită de popor, apreciată de monarhiile din Europa şi respectată de oamenii politici ai primelor patru decenii ai
secolului trecut, Regina Maria rămâne, pentru România, Icoana de aur a „Grădinii Maicii Domnului“.
Mulţumim Casei Regale a României pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Adresăm de asemenea, mulţumiri doamnei dr. Diana Mandache pentru materialul documentar pus la dispoziţie.
Data de aparitie: 15.07.2008
Citesc cu multa dragoste tot ce gasesc despre familia regala. dar in mod deosebit as dori sa gasesc “Povestea vietii mele”. O pot
gasi in internet? Cu multa plecaciune, Emilia