Statul și societatea civilă
|
Câteva gânduri legate de întâlnirea internațională organizată de Fundația Marmara, Eurasian Economic Summit, care și-a încheiat cea de-a 13-a ediție pe 7 mai 2010: Mai întâi, solidaritatea impecabilă a societății civile față de eveniment. Fundația Marmara a împlinit anul acesta 25 de ani de existență, dar nu ar fi reușit nicidecum să ducă la bun sfârșit 13 ediții anuale ale Summit-ului, dacă nu ar fi beneficiat de un puternic, generos și respectuos sprijin din partea oamenilor de afaceri și din partea elitei intelectuale. Cosmopolitul oraș Istanbul are o forță intelectuală remarcabilă. Aici trăiește o parte a rafinatei elite universitare, diplomatice, științifice și artistice. Aici se află o uriașă parte a potențialului economic al țării, reunit în aproape 400,000 de companii private, cu un volum de producție egal cu PIB-ul României. Fundația Marmara izbutește atât de bine cu inițiativele ei eurasiatice fiindcă are sprijin financiar și intelectual. Solidaritatea elitei turce, cu adânci tradiții otomane și europene, joacă un rol esențial în devenirea țării, mai ales în secolul XXI. Un al doilea gând se îndreaptă către viziunea și profunzimea intelectuală a oamenilor de afaceri prezenți la Summit. Unul dintre ei, dl Sarik Tara, a ținut o cuvântare de o elevație rară. El a vorbit despre cele trei surse de amenințare a lumii contemporane: conflictul religios, conflictul etnic și sărăcia; a făcut-o cu atâta distincție, erudiție și măsură, încât ar fi putut sta alături de orice academician al Europei sau al lumii. El a propovăduit iubirea și toleranța, așa cum ar fi făcut-o orice episcop de pe mapamond. Și, în fine, a pus în valoare, mai presus de orice, pacea și democrația, așa cum ar fi făcut orice om politic respectabil. Al treilea gând merge către înțeleapta includere în programul reuniunii internaționale a unei sesiuni dedicate religiilor. Deși consacrat economiei, energiei și geopoliticii, forumul nu a pierdut din vedere extraordinar de importanta componentă religioasă, atât de prezentă în Orientul Mijlociu, în Caucaz, în Europa de sud-est și în Nordul Africii. Au luat, astfel, loc alături Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu II, muftiul Bosniei Herțegovina, rabinul-șef al Turciei, precum și oameni de știință sau militanți sociali din Mongolia, Grecia, Turcia și Muntenegru. În fine, a patra și ultima idee pe care mi-a dat-o reuniunea de la Istanbul este legată de felul în care înțelegem să tratăm Statul și instituțiile lui. Nu este pentru prima oară când constat cu părere de rău că lipsa de respect și proasta înțelegere a noțiunilor de stat, națiune și instituție publică sunt caracteristice personalităților societății civile, nu neapărat politicienilor care guvernează. În cuvântul lui de la tribuna congresului, un analist politic a afirmat că Grecia este falimentară și că, dacă Republica Elenă ar fi fost o companie privată, ea ar fi intrat astăzi în faliment. Această afirmație a revoltat o reprezentantă a Greciei din sală, care a protestat cu voce tare. Problemele economice ale Greciei sunt de notorietate publică. Dar comparația unui stat cu o companie privată este nu numai un gest deplasat, ci și unul periculos. Oricât de mult ar depinde lumea de astăzi de economie, finanțe și bani, un stat și o națiune se definesc altfel decât o societate comercială, iar acest adevăr ar trebui să fie afirmat cu tărie mai ales de oamenii cu carte. Ei sunt primii care au nevoie să se facă această distincție, altminteri libertatea lor intelectuală, ca și cea a locuitorilor cetății este pusă în pericol la fel de mult cum ar fi dacă țara s-ar afla sub dictatură politico-militară. De altfel, unul dintre motivele pentru care democrația are astăzi slăbiciuni este tocmai acela că instituțiile sunt tratate precum moșia personală. Fiecare dintre noi, cetățenii liberi ai democrațiilor europene, trebuie să fim siguri că se face diferența corectă între instituții și companii private. Altminteri, ne vom mira o dată la un număr de ani, atunci când vine criza economică, de ce suntem la atât de mare ananghie. |
Alteta, va rog sa enumarati democratiile europe si evident trasa o linie explicita pentru definirea democratiei. De asemenea v-as incuraja sa luati in considerare teoria haosului.
Acest secol va fi secolul complexitatii. Democratia este un experiment, o consecinta si nu un rezultat despre care elitele ar trebui sa vorbeasca. Democratia nu este dependenta de elitele care se strang pentru ganduri. Faptele sunt mai mari decat oamenii. Elitele ar trebui sa vada ce se intampla si de nu se mai repara nimic.
Sfarsitul dualitatii in propria noastra minte – altfel spus, impacarea cu sinele si diminuarea activitatilor izvorate exclusiv din orgoliu. Ar fi interesanta schimbarea de perspectiva din care orgoliul sa fie vazut ca energie psihica pierduta de un individ pentru a induce si intretine in exterior o imagine falsa, ce nu este in conformitate cu realitatea. si asta doar de dragul de a place, de a fi “ la moda”, de a fi de partea celor “mari” … Cata energie se iroseste pentru a fi in rand cu Lumea vazuta azi doar printr-o prisma cantitativa (o masina mai mare, o casa mai mare, un cont in banca mare…)! Daca s-ar folosi doar o mica parte din timpul zilnic acordat acestei preocupari… Activitatea zilnica poate fi vazuta azi ca o lupta acerba interioara, o lupta cu propriul orgoliu, cu neputinta (sau mai grav cu nedorinta) de a sti si de a fi. La adapostul asa zisului normal uman, totul se inrautateste zilnic, pentru ca nimeni nu schiteaza nici o luare de atitudine. RESPONSABILITATEA de a conduce destinele altora. Mai mult. Trebuie sa conducem destinul propriu dupa aceleasi legi profunde ca si destinul celor din jur. Deci, o prima cerinta la nivel de individ poate fi „stingerea conflictului” subtil dintre mintea rationala (emisfera stanga) si mintea intuitiva (emisfera dreapta). Se poate realiza astfel trezirea unei noi atentii, a unei noi stari de constinta bazata pe structurarea unui alt OM! Alt OM – alte potentialitati (citeste Sfarsitul Copilariei de Arthur Clark) – Florin Munteanu
Foarte structurat articol, clar, simplu, la obiect si… taios. Felicitari, Alteta!
http://www.jurnalul.ro/stire-special/coroana-de-otel-emblema-regalitatii-543088.html
In subiectul ;”Statul și societatea civilă” in partea finala este scris;”Fiecare dintre noi, cetățenii liberi ai democrațiilor europene, trebuie să fim siguri că se face diferența corectă între instituții și companii private. Altminteri, ne vom mira o dată la un număr de ani, atunci când vine criza economică, de ce suntem la atât de mare ananghie.”
Chiar daca acest lucru se cunoaste si se doreste de unele persoane ;Ce se poate face?Fiinca puterea de reglementare si de succes a institutiilor si chiar de ajutorarea bunei functionari a companiilor private si chiar celor care depind de stat ;de cine sint conduse si suportate ca bunul demers de succes si de asigurarea partii financiare catre partea bugetara sa fie bine reglementata si criza economica evitata?Ca in ori ce familie ,afacere daca nu este o buna comunicare si sinceritate fata de viitorul dorit al familiei prospere,al afacerei prospere ,mai repede sau mai tirziu apare eshecul si falimentul!!!Cu atit m-ai mult intr-o tara unde lucrurile nu ajung sa fie balansate si cel gras sa nu mai traiasca pe spinarea celui slab ,sistemul nu va ajunge balansat si bugetul realizat!Un stat cu o economie si buget puternic are nevoie de o structura sanatoasa ,ferma si reala in principii!!!Si unul din principii este;”,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“si;”Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.”
Aceste principii sint biblice si de folos fiecarei creaturi omenesti care este in viata si doreste sa prospere in ;familie,in societate si in viata de zi cu zi ,iar statul sa aiba un buget echilibrat si nu indatorat!!Nu este o filozofie ,sau ceva cu neputinta ,ci necesita o implicare ,dorinta si sinceritate pentru cei din conducere!!!!!