Soarele nostru si privitul in ochi
|
Exprimandu-si, cu doua zile in urma, punctul de vedere asupra unor realitati din tara, Regele mi-a impartasit urmatoarea zicala: “Nu poti astepta sa te priveasca in ochi cel pe care tu il privesti de sus”. Dupa vizita de astazi, pe care am facut-o in liceele, bisericile, primariile si pe strazile din micile orase Titu, Gaesti si Topoloveni, cred ca cea mai de pret valoare pe care intalnirile mele au reflectat-o a fost comunicarea directa cu oamenii, intelegerea si increderea impartasite in spatiu lor, cu cuvintele lor si in lumea lor. Asa cum este ea. Daca iti iei ragazul sa asculti, gustul inegalabil al intelegerii celuilalt te rasplateste inmiit. Am observat din ce in ce mai des, in ultimii ani, “dialogului surzilor” in lumea romaneasca. Pe cat este mai vehement si mai pasionat, mai persuasiv, pe atat omul public este mai putin dispus sa asculte. Obsedat sa comunice “mesaje”, sa “puncteze” idei, sa “marcheze” evenimente, omul public roman este tot atat de surd pe cat este de locvace. Nu acelasi lucru se poate spune despre elevii intalniti de mine astazi. Ei, fara sa-i oblige nimeni, au ascultat, s-au exprimat, au intervenit, au impartasit ceva din fiinta lor. A fost frumos, discret, profund, simplu si cuprinzator. Dar si multi dintre adultii intalniti la Titu, Gaesti si Topoloveni au dat dovada de masura, ospitalitate, bun-simt si profunzime. Fiindca totul este de unde ii privesti. Daca te uiti “de sus”, asa cum remarca Regele Mihai alaltaieri, sa nu te miri daca oamenii nu te “privesc in ochi”. Este adevarul pe care l-am verificat astazi, in orele petrecute cu oameni frumosi si rabdatori din micile localitati din tara, cei despre care “centrul” nu stie aproape nimic. Si nici nu stie ca nu stie.
Tot Majestatea Sa mi-a citat un dicton al lui Emerson: “Majoritatea umbrelor din viata noastra provin din faptul ca stam in lumina soarelui nostru”. Astazi a fost ziua de nastere a mamei mele. Nu am putut sa fiu alaturi de ea. In schimb, i-am spus “la multi ani” in gand, multumindu-i pentru felul in care m-a educat sa nu stau in lumina soarelui nostru. |
“Cei care cred ca tara e doar un cuvant,
Care se pierde ca frunza dusa de vant,
Cei ce nu aud chemarea strabunilor,
Ei sunt rusinea soarelui stralucitor.
[…]
Cei ce nu lupta pentru soarele lor,
Ei sunt rusinea omului nemuritor.”
(Progresiv TM – Rusinea soarelui -1973)
Doar aici, in micile comunitati de provincie, fie ele sate, comune sau orasele, se gaseste Romania adevarata, “Romania profunda”, despre care vorbeste maestrul Dan Puric, Romania care nu se vede la televizor, despre care nu se vorbeste in strainatate sau in Parlament. Acestia sunt romanii care stiu sa se respecte pe ei, ca natie, ca etnie, ca popor (sau cum vreti sa numiti toata “adunatura” asta de oameni cu aceeasi cetatenie) si sunt mandrii ca apartin acestei tari, stiu sa respecte traditiile si obiceiurile mostenite de la strabuni. Dar si acesti oameni sunt inca “bolnavi”… nu au curajul sa iasa in fata, sa se faca ascultati, sa incerce sa se impuna in fata “prostiei revarsate”, cum numea regreatatul Florian Motzu’ Pittis societatea asa-zisa moderna. Nu lupta pentru “soarele lor”. Nici nu prea au ocazia sa o faca, dar nici nu incearca sa faca un efort. Profesorul meu de istorie spunea ca absolut toti cei care au trait in Romania intainte de ’89 sunt contaminati, au in ei acel “cancer”, si ca doar noi, liceeni de acum, cei care nu am trait deloc in acea perioada putem schimba ceva. La inceput mi s-a parut putin exagerat, dar incep sa ii dau dreptate. Doar ca noua nu ni se ofera modele potrivite care sa ne pregateasca pentru ceea ce ar trebui sa fie destinul generatiei noastre. Suntem intoxicati doar cu anti-modele, dar nu ne precizeaza nimeni si ca “ASA NU!”. Iar cei, nu foarte multi, care suntem constienti de sansa noastra, nu prea avem oportunitati de a ne exprima si de a fi ascultati si luati in seama, sau acestea sunt foarte limitate. Ar trebui ca tinerii din toata tara sa beneficieze cel putin saptamanal de intalniri cu oameni precum Alteta Voastra, care sa ii preagateasca pentru ceea ce va fi si care sa ii faca sa se simta ascultati, luati in seama, importanti intr-un fel. Este laudabil ceea ce faceti, doar ca dumneavoastra sunteti unu, iar noi mii. Noi avem nevoie de mult mai mult. Dumneavoastra ne dati primul impuls. Trebuie ca cineva sa il si mentina, sa nu ramanem doar cu o amagire. Din cat v-am citit, observ ca sunteti constient de potentialul nostru. Stiti si dumneavoastra ca de multe ori suntem in stare sa gasim solutii mai viabile decat ceea ce gasesc cei care ne conduc. Daca am fi luati in seama, daca ne-ar fi ceruta parerea, ne-am putea dezvolta multe laturi ale gandirii, si am avea si satisfactia ca putem fi utili pentru societatea in care traim. Si acum se organizeaza, in unele orase, la nivel local, dezbateri intre tineri, unde aceastia discuta diverse probleme de actualitate, si cauta solutii. Dar de cele mai multe ori solutiile gasite raman doar intre acei pereti, iar tinerii nu primesc nicio incurajare sa continue. Chiar daca unii ne prezic un viitor maret, noi traim intr-o societate inca bolnava care pune piedici. Dar care poate fi schimbata, insa numai cu o stransa legatura intre tinerii de acum si cei care pot si vor sa ne ajute. Si doar cu multa daruire poate fi combatuta aceasta ignoranta. Care ignoranta e “boala” de care sufera 90% din liceeni romani. Din cauza sistemului si a mediului in care traiesc. Si acesti 90% stau in lumina soarelui lor, sau mai bine zis, sunt tinuti de care “mediul inconjurator” in lumina soarelui lor. Si din aceste cauze nu stiu nici sa isi respecte tara, sa se simta mandri ca fac parte din acest popor. Sau poate ca nu au de ce sa fie mandri? Iar celorlalti 10% poate ca le stau altii in lumina, chiar daca ei o cauta…
E noapte. Poate nu sunt foarte coerent in ceea ce am scris, dar cam asta e ceea ce gandesc acum, citind acest post…
Cu respect,
Vlad Cherecheş,
Cugir
P.S. : La multi ani, multa sanatate si tot binele din lume pentru mama Altetei Voastre.
Piteşti, 6 mar /Agerpres/ – Principele Radu s-a pronunţat vineri, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii administraţiei locale şi mediului de afaceri din Topoloveni, în favoarea profesionalizării continue a administraţiei publice din România, având în vedere că există o tradiţie a profesionalismului în acest domeniu.
‘Pledoaria Casei Regale este în favoarea respectului faţă de profesionalism. Primul lucru distrus după 1948 a fost valoarea profesională. Cu cei 50.000 de profesionişti ucişi la canal s-a încheiat era valorii profesionale în România. (…) Cred că România locală poate să redevină un astfel de loc, un loc al profesionalismului, pentru că doar astfel putem prospera’, a spus principele Radu.
‘România, înainte de a fi o ţară liberă şi democratică, a fost o ţară tradiţională, care s-a sprijinit întotdeauna pe structura ei administrativă. Această structură a fost mult distrusă în ultimele decenii, dar astăzi începe să fie din ce în ce mai limpede rolul binefăcător al profesioniştilor din administraţie’, a remarcat el.
Principele Radu s-a aflat, vineri, în oraşul Topoloveni, unde s-a întâlnit cu elevii Liceului ‘Ion Mihalache’ şi a vizitat noua catedrală ortodoxă din localitate, sfinţită în anul 2008.
Vizita la Topoloveni a mai inclus o întâlnire cu reprezentanţii administraţiei publice locale şi oamenii de afaceri din localitate. AGERPRES – FOTO PE FLUX/(George Onea)
Multă sănătate mamei Alteţei Voastre şi multă sănătate Majestăţii Sale Regelui!
Alteța Voastră Regală,
Mă alătur și eu tuturor celor care au postat meseje mai sus, dorind și eu să urez multă sănătate mamei Alteței Voastre!
La Mulți Ani!
Cu stimă,
N.N.
La multi ani Doamnei Duda !
Buna ziua Alteta Voastra,
Ma numesc Mara Alexandru si sunt din Gaesti,orasul pe care dumneavoastra l-ati vizitat in aceasta zi minunata.Sunt unul dintre elevii ce a avut onoarea sa va auda extraordinarul speech pe care l-ati tinut la Colegiu National “Vladimir Streinu”.Doresc sa va felicit pentru initiativele dumneavoastra si pentru tot ceea ce faceti pentru aceasta minunata tara lasata de Dumnezeu,noua romanilor.
A fost o mare onoare pentru mine astazi si o mare placere ca v-am vazut si auzit minunatele sfaturi date noua,elevilor.Va multumesc ca ne-ati vizitat si ca ne-ati dat un impuls de a ajuta cum putem Romania si indeosebi propriul nostru oras.
Sper sa va pot revedea si auzi cat de curand pentru a putea afla mai multe si invata si mai multe de la dumneavoastra.
Cu multa stima si respect, Mara Alexandru
Alteţa Voastră Regală,
Mă numesc Ion Teodora,sunt elevă la Colegiul Naţional “Vladimir Streinu” din Găesti,oraş pe care dumneavoastră l-aţi vizitat in ziua de vineri 06.03.2008.Aş dori sa mărturisesc că a fost o deosebită plăcere să vă intâlnesc şi să iau parte la impresionantul discurs pe care l-aţi ţinut la liceul nostru.
Sfaturile date de către dumneavoastră au fost de-a dreptul motivante.Eu,personal o să mă gândesc la acele cuvinte rostite mult timp de acum înainte.
Sper să vă pot reîntalni pentru a învăţa cât mai multe de la dumneavoastră.
Cu stimă,
Teodora Ion.
La multi ani Principesei Margareta si mamei Altetei Voastre,multa fericire si sanatate ca e mai buna decat toate.
Sa aveti spor in tot ce faceti pentru aceasta tara minunata a noastra,a tuturor romanilor de pretutindeni , multa fericire si numai bucurii de acum inainte.
Cu stima si respect, Mara Alexandru
Draga Vlad, Teodora si Alexandru,
Mesajele dumneavoastra mi-au umplut inima de bucurie si de speranta. Multe, poate toate cele pe care le scriu in acest blog va privesc pe dumneavoastra si generatia din care faceti parte.
Chiar si atunci cand subiectele sunt mai aride, mai teoretice si principiale, tot generatiei dumneavoastra ii sunt relevante.
Saptamana viitoare voi publica pe blog un discurs despre o altfel de Romanie, in efortul de a re-profesionaliza societatea romaneasca si institutiile ei. Chiar daca subiectul pare departe de varsta de 15-19 ani, el este mai aproape si mai direct legat de dumneavoastra decat credeti.
Va rog sa continuati sa stati alaturi de noi, cu inima si cu gandul. A fi impreuna este singura noastra putere.
Principele Radu
Am citit ultima publicatie a Altetei Voastre si vreau sa va spun ca m-a impresionat profund.Prin aceasta publicatie ati dovedid ca totusi exista si romani care se ingrijesc de binele tarii…credeam ca astfel de oameni nu mai exista…dar iata ca exista oameni cu un suflet mare carora le pasa de binele celorlalti.In prezent Romania se confrunta cu o problema uriasa care nu este cea legata de putere,legislatie sau democratie…ci este problema noastra…a tuturor romanilor de pretutindeni…problema uniunii si dragostei pentru ceilalti frati romani si pentru acest colt de Rai lasat de Dumnezeu noua,si numai noua,romanilor sa avem grija de el.Si noi ce facem?!Noi ne batem joc de tara noastra aruncand cu noroi in ea si desconsiderand-o.Problema aceasta este una spirituala,mentala…sa incercam sa lasam rautatile dintre noi toti la o parte si sa fim uniti si sa ne iubim…pentru ca numai astfel putem trece peste toate,numai astfel putem trece peste greutatile vietii din prezent.Daca cei care ajung la putere s-ar gandi cu adevarat la Romania si la fratii lor de limba si cultura si nu ar mai alerga atat pentru a le fi doar lor bine,totul s-ar schimba considerabil.Daca cei “mari” ar urma exemplul Altetei Voastre si v-ar urma sfaturile si ideile,aceasta Romanie va stralucii din nou in blanda lumina a soarelui.
Suntem oameni…suntem romani…trebuie sa fim uniti;trebuie sa dam mana cu mana si sa ne unim pentru ca numai astfel putem face ceva…numai astfel putem clinti puterea ce tine superba noastra tara in mizerie.Daca toti ar gandi la fel,daca toti romanii ar fi cu adevarat patrioti si ar iesi din exteriorizarea profunda in care se afla si si-ar vedea fratii de acelasi sange care sufera,multi ar putea fi ajutati…multi.De ce sa nu fim un tot unitar,la fel cum multi stramosi de-ai nostri au transformat acest pamant sfant intr-un tot unitar: in Romania de astazi.Haideti sa gandim,sa simtim,sa iubim si sa suferim impreuna;haideti sa descatusam Romania si sa ne unim cum au facut-o si acum multi ani stramosii nostri care si-au dat viata pentru binele tarii.
Oare chiar s-au uitat adevaratele frumuseti ale Romaniei…oare chiar nu mai exista romani care sa fie mandri de acest lucru?Un lucru este cert…eu unul sunt madru ca sunt roman.Sa incercam cu totii sa ii ascultam si pe ceilalti : mai mici,mai slabi sau mai saraci…sa le ascultam si lor suferintele si sa uitam pentru o clipa de noi insine.Sa scoatem iubita noastra tara din acest sistem infect,sa ne crutam noi pentru generatiile viitoare,pentru copiii ce vor urma noua.Sa nu mai fim atat de egoisti si sa ne sacrificam,incercand sa aducem Romania pe calea luminii.Sa stam in tara si sa-i oferim toata cunoasterea si meritele noastre ei,sa muncim pentru ea si sa luptam pentru ea chiar cu pretul vietii…pentru ca vom stii un lucru…vom fi siguri ca am luptat alaturi unii de altii pentru un bine comun.Sa lucram ca o echipa…ca un singur trup cu un singur suflet si cu o singura minte.
Daca vom reusii cu totii sa realizam aceasta dragoste si uniune veti vedea ca totul va fi mai frumos si mai placut pentru toti…vom spala noroiul din ochii Romaniei iar soarele va rasari din nou si pe strada noastra.Alteta Voastra este cel mai bun exemplu de urmat deoarece ideile,sfaturile,cat si afectiunea dumneavostra pentru ceilalti romani sunt remarcabile.Sa incercam sa transmitem cu totii celorlalti romani dragostea si uniunea noastra cu ei.
Sper ca nu am fost prea melodramatic sau plictisitor insa aveam nevoie sa spun cuiva ce aveam pe suflet…sunt un luptator…si ma deranjeaza faptul ca sunt putini de acest fel.Insa cu timpul,cine stie…
Cu ceva timp in urma, am simtit nevoia de a va scrie. Am fost surprins de disponibilitatea dumneavoastra. Atunci v-am scris ca sunt un sustinator si un observator discret. In tot ce faceti sunt alaturi de dumneavoastra si Dumnezeu sa va ajute! In aceasta seara va scriu din nou pentru va transmite sincere urari de La multi ani, Principesei Margareta si mamei Altetei Voastre. (…)
Alteta Voastra Regala,
Sunt mandru pentru simplu fapt ca ati reusit sa aduceti la lumina romani care gandesc si simt asa cum am vazut in textul scris de Mara Alexandru.
Alteta va admir foarte mult pentru onestitatea dumneavoastra ati ajutat Romania foarte mult, eu in mod calduros va multumesc din suflet
Alteta Voastra:
Cred ca initiativa de a vizita localitatile din tara, de a lua contact cu elevii, profesorii, functionarii si reprezentantii locali este cea mai eficienta cale de a reconstrui relatia dintre popor si Casa Regala intrerupta brutal si nefiresc in decembrie 1947. Oamenii au nevoie de speranta, au nevoie sa constientizeze ca exista o reala alternativa la actuala situatie si la nepasarea actualilor lideri. Se poate si altfel. Reconstructia increderii este primul pas pentru o noua societate. Va felicit pentru tot ce faceti in sprijinul celor a caror voci cad pe urechi surde la Bucuresti de aproape 20 de ani.
Eu locuiesc in diaspora dar tin legaturi stranse cu familia si prietenii din tara care privesc pozitiv la tot ce Casa Regala a intreprins si intreprinde. Va asteptam cu drag din nou in California.
Multa sanatate tuturor si o primavara fericita.
– Bogdan.
Alteta Voastra, va multumesc inca o data pentru disponibilitatea de a-mi raspunde la cateva intrebari, in momentul vizitei din orasul nostru Topoloveni. Imi cer scuze pentru intarzierea cu care va trimit acest material, dar motive independente de vointa mea m-au retinut. Va voi posta mai jos materialul, in speranta ca veti reusi sa-l cititi si veti privi cu indulgenta lipsa mea de experienta.
Va asteptam cu mult drag in orasul nostru, oricand veti avea posibilitatea de a reveni.
Interviu cu Alteţa Sa Regală Principele Radu
Bun venit în oraşul nostru, Alteţa Voastră !
Vă rugăm să ne spuneţi dacă sunteţi pentru prima dată aici.
Da, în Topoloveni este prima dată. Am fost însă în judeţul Arges în mai multe rânduri, la Pitesti, la Câmplulung Muscel, la Curtea de Argeş.
Care este impresia pe care v-ati format-o, vizitând oraşul nostru?
Că este un loc cu o foarte puternică amprentă, atât culturală cât şi tradiţională şi economică, pe care l-am găsit cu mult mai frumos şi mai vibrant decât m-am aşteptat, fiindcă au trecut multe peste societatea românească în ultimele decenii şi în anumite locuri stricăciunile lăsate de 40 de ani de regim nepotrivit, ca să spun aşa, au lăsat urme. Aici am fost bucuros să văd o păstrare, pe cât a fost posibil a patrimoniului construit în afară de bulevardul central care are câteva blocuri noi care se refac totuşi. În spate, sunt străzi cu casele tradiţionale şi acestea dau un foarte mare farmec locului. Este un loc cu o foarte mare tradiţie politică, economică, culturală, artistică, civică, educatională si acest lucru se vede. Atât la întâlnirea de la Primărie cu oamenii de afaceri şi cu Consiliul local cât şi la liceu, s-a vorbit mult despre tradiţii şi sunt încredinţat că, prin grija tuturor membrilor comunitaţii, se poate ajunge ca Topoloveni-ul să redevină un loc căutat de vizitatori, de turişti, de investitori, conectat la lume aşa cum o merită, pentru că aceste oraşe de mică dimensiune sunt cele care vor constitui forţa României, dacă vor fi prospere şi bine conectate.
Are vreo semnificatie pentru Casa Regală vizita Alteţei Voastre în oraşul omului de cultură şi liderului ţărănist Ion Mihalache?
Partidul pe care liderul interbelic Mihalache îl reprezintă a fost unul din pilonii democraţiei române interbelice şi Casa Regală a fost în mod egal legată de toţi aceşti corifei, indiferent dacă ei erau oameni politici, de cultură sau erau binefăcători.Oamenii de mare importanţă ai României interbelice nu au avut bariere intre ei, au fost în acelaşi timp oameni politici, au fost oameni de cultură, au fost de asemenea deschizători de drumuri în diverse domenii tradiţionale,erau oameni cu un orizont foarte larg din punct de vedere cultural şi spiritual. De exemplu, urma pe care Mihalache a lăsat-o aici nu e urmă politică, e o urmă educaţională, o urmă economică, e o urmă culturală şi una de pilon tradiţional al locului. Foarte puţin vorbeşti la Topoloveni despre el strict din punct de vedere politic, ceea ce dovedeşte că oamenii care aveau putere în acea perioadă erau oameni de un orizont foarte larg. Urma pe care o lasă un lider în societate este adâncă, dacă e generoasă, nu dacă e puternică.
Spuneaţi, în alocutiunea ţinută astăzi la Primărie, că încă din anul 2006 aţi începute vizite prin ţară, în toate oraşele mici, ca de exemplu vizita recentă din Sighişoara …
…În ţară am început încă din 2001, aproape săptămânal dar am coborît la localităţi din ce în ce mai mici ca număr de locuitori pe scara demografică, pe scara administraţiei publice, începând cu 2006.
V-aş întreba care este scopul vizitei Alteţei Voastre, atât în oraşul nostru cât şi în celelalte comunităţi locale din ţară?
În principal, dorinţa este aceea de a sprijini dezvoltarea lor în multiple direcţii. În detaliu, încercăm să atingem patru segmente din comunitate. Orice oraş, oricât de mic sau oricât de mare ar fi, are patru piloni pe care stă. Unul este administraţia locală, celălalt este şcoala, al treilea este mediul de afaceri şi al patrulea este societatea civilă: Biserica, mass-media, elita intelectuală ş.a.m.d. Şi cum oraşele sunt multe, şi ele sunt destul de mici, încercăm să atingem chiar într-o şedere scurtă, de o jumătate de zi, aceste patru segmente. Dacă pe urmă putem să rămânem în legătură cu ele şi în timp să îi putem sprijini într-unul din proiectele lor, să le dam un sfat, să facem o conexiune, o recomandare, să ne ducem să le reprezentăm interesul, să dăm o garanţie pentru ele, atunci o facem cu plăcere. Ce nu putem să facem este să realizăm noi proiecte pentru ei, pentru că de fapt, nu avem cum sa facem asta şi nici nu este cazul, dar interesul este de a face ca fiecare loc din cele prin care trecem să păstreze un grăunte de interes, un grăunte de inspiraţie, un grăunte de încurajare si chiar, uneori, poate, un grăunte de idei de dezvoltare care poate prinde formă în timp.
Ştim că Alteţa Voastră şi Alteţa Sa Regală Principesa Margareta acordaţi o atenţie deosebită persoanelor defavorizate. În oraşul nostru există un proiect deosebit, care se adresează copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi celor care au o situatie financiară delicată. Am vrea să vă întrebăm dacă aţi dori să colaboraţi cu asociaţiile care se ocupă de acest proiect.
Asupra acestui lucru nu pot să răspund eu pentru că Fundaţia Principesa Margareta a României care se ocupă de cazurile defavorizate are un Colegiu Director care ia deciziile cu proiectele viitoare. În măsura în care aceste asociaţii de care vorbiţi se vor adresa cu un document în scris, Comitetul Director al fundaţiei vă va răspunde. Nu pot să mă substitui lor, dar pot să vă spun că intră această preocupare în aria lor de proiecte. Deci ar putea exista o şansă.
După cum stiţi, liceul nostru funcţionează în casa lui Ion Mihalache. Ce impresie v-a făcut Liceul Teoretic Ion Mihalache, pe care tocmai l-aţi vizitat?
Cred că este unul din cele mai frumoase licee pe care le-am vazut pentru că seamănă cu o casă. Nu este o clădire din acelea cu holuri reci şi impersonale în care intri ca într-o clădire publică. La intrarea în oraş şoferul a trecut de liceu, a mers cu maşina mai departe pentru ca nu se putea aştepta ca aceea sa fie adresa unde mergeam, pentru că era ca o vilă, ca un conac. E un foarte mare atuu pe care îl are liceul vostru pentru că felul în care arată locul în care vii în fiecare zi contează enorm. La fel şi la Palatul Elisabeta, toţi musafirii oficiali care vin vor acolo, pentru că e mult mai frumos decât să se ducă la o instituţie publică, unde beau cafea rece şi li se strânge impersonal o mână. Aşa şi aici. Acesta a fost primul lucru pe care l-am remarcat. Pe urmă mi-a plăcut foarte mult calitatea intelectuală a celor cu care am dialogat, nu numai conducerea şcolii şi profesorii, dar şi elevii. Permanent am avut foarte mare plăcere de a sta de vorbă cu ei.
Am citit pe blogil Alteţei Voastre , despre vizitele pe care le-aţi făcut în mai multe licee din ţară şi despre faptul că acestea fac parte din proiectul „Oraşele României”, iniţiat împreună cu Alteţa Sa Regală Principesa Margareta.
Ne-aţi putea oferi mai multe informaţii despre acest proiect?
Da, proiectul încearcă să pună împreună anumite instituţii din comunitatea locală cu instituţii similare din lume. De exemplu dacă mergem într-o vizită în regiunile Europei, încercăm să abordăm exact aceleaşi locuri, adică: şcoli, primării, grupuri de oameni de afaceri şi societatea civilă: la presă, la Biserică, la intelectuali, încercând să îi punem în legătura unii cu alţii dar nu în sensul în care s-au făcut pe vremuri în România înfrăţirile. Genul acesta de înfrâţiri presupune acţiuni directe între primării, adică nu are de ce să se implice Casa Regală în asta , dar dacă din aceste contacte se poate naşte un proiect, poate chiar un proiect european cu fonduri, atunci noi încercăm să ajutam. Şi în măsura posibilului, vizitele acestea în ţară (cum aţi amintit, Sighişoara sau Topoloveni) sunt intercalate cu vizite în stăinătate, nu atât de multe bineînţeles, dar de acolo încercăm să extragem un posibil parteneriat. În acest sens, dacă domnul primar sau consililul sau una din instituţiile vizitate astăzi ne întoarce vizita şi vine la Palatul Elisabeta, putem într-o a doua fază, să discutăm mai la obiect despre un anume proiect şi, în măsura în care noi putem să ajutăm la realizarea lui, o vom face. Deci, scopul, în vizitele din oraşele României, este în principal de a lua contact, de a vedea întâi şi întâi care este pulsul. În momentul în care ai trecut prin toate şi ai înţeles ceva din spiritul locului, atunci poţi să spui că ai cunoscut România. Al doilea obiectiv este acela de a păstra această legătură, de a nu o lăsa sa se risipească, pentru că nu totdeauna pot să mă întorc într-un oraş după câteva luni, poate nici măcar după un an. Nu e posibil fizic, pentru că nu poţi să te duci în 320 de locuri şi mereu să te şi întorci. În al treilea rând, este vorba de un pas făcut împreună înainte, daca el este posibil. Şi asa încet, încet, poţi să-ţi aduci într-un plan mult mai puternic decât Bucureşti-ul sau anumită regiune din ţară, contribuţia, care poate fi o picătură într-un ocean, dar dacă picăturile sunt mai multe şi puse în diverse feluri şi diverse momente pot la ma un moment dat sa facă o diferenţă.
Ce părere aveţi despre valorile morale ale tineretului din ziua de astăzi?
Că ele diferă destul de mult de valorile adevărate ale societăţii româneşti, care sunt foarte îndepărtate. Societatea românească este o societate care suferă în acest moment din cauza unei lipse de încredere, de respect şi de încurajare. Societatea românească a trait o umilinţă de 40 de ani din cauza sărăciei şi a izolării, iar acum trăieşte o umilinţă din cauza dispreţului, a lipsei de respect şi de încredere. Principalul lucru care lipseşte în societatea româneasca e încrederea. Cu cât urci mai mult pe scara societăţii româneşti, cu atât mai puţini oameni au încredere în ceilalţi şi aceasta este o foarte mare vulnerabilitate. De aceea, întâlnirea cu tinerii mă impresionează, pentru că la nivelul lor, această valoare, această forţă morală există în continuare. Ei sunt tineri şi nu au avut timp să se strice.
Cunoaştem că în Familia Regală regurile de educaţie sunt foarte stricte. Cum vedeţi sistemul de educaţie de astăzi?
Sistemul de educaţie din punctul de vedere al dăruirii pe care profesorii o au faţă de elevi şi a unei credinţe pe care elevul o are faţă de profesor îl văd bine. De fapt, acesta este şi izvorul care alimentează aprecierea de care se bucură tinerii în străinătate. Nu pot să spun despre un sistem de învăţământ că este prost, câtă vreme toate universităţile lumii sunt pline de români. O universitate precum Harvard, nu primeşte un român fiindcă tatăl lui e cu o funcţie înaltă în România. Aşa ceva la ei nu există. Dacă este plin de români, asta înseamnă că sunt buni şi dacă sunt buni înseamnă că sunt bine şcoliţi. Nu în sensul acesta stă învăţământul românesc prost . El stă prost în alte direcţii, în direcţii să zicem logistice, administrative, dar nu în sistemul strict intelectual, al efortului. Acolo lucrurile stau bine. Cunosc nenumăraţi tineri care au plecat din nişte oraşe mici şi fară orizont şi au ajuns pe primele locuri în lume. Şi culmea este că cea mai mare parte a lor au pornit din oraşele mici, nu din oraşele mari. Am făcut o socoteală. Noi am fost într-o vizită lungă în Statele Unite ale Americii anul trecut, în luna martie şi din sutele, miile de tineri pe care i-am întâlnit în universităţile americane, eu nu am auzit pe cineva să spună că e din Bucuresti sau să spună că e din Iaşi sau că e din Cluj. Am auzit tot ce vreţi altceva: că e de la Târgul Jiu, că e de la Adjud. Deci au venit foarte mulţi din oraşe mici şi asta spune ceva despre felul în care au fost şcoliţi. De exemplu, liceul „Emil Botta” din Ajud a organizat un colocviu naţional pentru redobândirea istoriei. Păi la liceul din Adjud nici drum nu este până acolo şi fac colocviu naţional, iar la Bucureşti niciun liceu nu mi-a spus vreodată că vrea să facă vreun colocviu naţional. Asta nu-i un exemplu despre cât înseamnă forţa propriu-zisă a cunoaşterii, a schimbului de experienţă dintre generaţii? Cred că e destul de clar, de ilustrativ.
Aveţi vreun mesaj pentru locuitorii oraşului nostru?
Da, aş avea. L-am ascultat pe domnul primar în cursul zilei, vorbind de mai multe ori despre filonul de tradiţie si de continuitate. Îi doresc Topoloveni-ului un viitor cel puţin la fel de mare pe cât a fost trecutul.
Diana – Isabelle Neagoe