Săptămâna 25-31 ianuarie 2010
În noaptea dinspre duminică 24 spre luni 25 ianuarie, Principesa și cu mine am călătorit cu trenul la Săvârșin. Aici vom petrece șapte zile, ocupându-ne de proiectele de acolo și, în același timp, urmând o agendă publică în județele Arad, Timiș și Hunedoara. Săptămâna trecută nu am putut duce la bun sfârșit toate cele pe care le aveam înscrise în agendă. Am dorit, ca în fiecare an, să particip la o ceremonie militară dedicată zilei de 24 Ianuarie. Am mers, în anii trecuți, la Alexandria, la Galați, la Buzău, la Focșani și în alte câteva locuri. Anul acesta aș fi dorit să merg la Brăila, la Bacău sau la Buzău. Din păcate, nici unul dintre municipiile amintite nu a organizat o ceremonie militară. Probabil din motive de austeritate economică. Sper ca excepția de anul acesta să nu se mai repete. Există, în cursul anului, o serie de zile care, după mine, ar trebui să fie onorate cu însemne militare, potrivit tradiției. În zilele de 24 ianuarie și de 1 decembrie, festivitățile ar trebui să îmbrace haina militară, pentru a da momentelor simbolul pe care îl merită, adică cel statal. Ele sunt, desigur, și momente de bucurie, însă esențial este să le oferi ritualul pe care semnificația lor îl cere. 10 mai, dimpotrivă, este o sărbătoare cu puternic caracter popular, singura zi potrivită să fie Zi Națională, fiindcă reprezintă ziua independenței țării. Ea are nevoie să fie onorată militar, sub forma paradei, iar apoi să continue să fie o zi a bucuriei, odihnei, optimismului. Noaptea Învierii era, tradițional, onorată prin îmbrăcarea uniformei militare de ceremonie. Așa mergea Regele la biserică, onorând astfel cea mai importantă sărbătoare din an a calendarului creștin. Ziua Eroilor este, la noi, aceeași cu ziua Înălțării. Această zi are nevoie să fie serbată cu mai multă pregnanță, așa cum se face pe 11 noiembrie, la ora 11, în Marea Britanie. Fiindcă de Înălțare sunt amintiți și onorați toți cei care au căzut pe câmpul de luptă de-a lungul sutelor de ani, pentru ca să fim liberi. În această zi, ceremonia militară are caracter sobru, iar celebrarea îmbracă forma unei comemorări. În fine, ziua de 25 octombrie, ziua Armatei, aleasă special să coincidă cu ziua Regelui Mihai, este, desigur, un alt moment pentru îmbrăcarea uniformei militare în cadrul ceremoniilor. În cursul zilelor de sâmbătă și duminică, am vizionat împreună cu Principesa o serie de filme de televiziune realizate în primele săptămâni din anul 1990, atunci când Alteța Sa Regală a venit pentru prima oară în România. Unul dintre ele, în mod special, are o valoare istorică. A fost realizat de Frédéric Mitterrand, în ziua de 18 ianuarie 1990, pentru televiziunea franceză. Am admirat hotărârea cu care Principesa a pășit pe pământul țării ei, seninătatea cu care a înfruntat confuzia și ostilitatea acelor zile și, mai ales, constanța cu care a servit cauza României, discret, de atunci încoace. În contrast, un anume “ceva” din comportamentul lamentabil al unora dintre oamenii publici nu s-a schimbat deloc, în ultimii douăzeci de ani. Voi face efortul ca filmul să fie copiat pe DVD și publicat pe siturile noastre. Scriu aceste rânduri în vagonul de tren, luni dimineață, chiar înainte de sosirea în gara Săvârșin. Principesa Moștenitoare și cu mine avem o mare plăcere în a călători cu trenul, pe care îl considerăm un mijloc sigur și agreabil de a circula. Desigur, cu condiția ca toate serviciile oferite de Căile Ferate să fie de calitate, lucru dificil de afirmat în anul 2010. La Săvârșin, vom încerca să facem un pas înainte în proiectele de patrimoniu construit, meșteșuguri, case sociale și accesare de fonduri pentru proiecte turistice, agricole și dendrologice. De asemenea, voi primi la Castel vizita reprezentanților unor companii private, cu capital românesc, din Timișoara, Deva și Arad. Vă mulțumesc celor care ați scris comentarii în săptămâna care s-a încheiat și tuturor celor care ați vizitat paginile jurnalului. Vă doresc o săptămână bună! |
O saptamana frumoasa si Familei Regale!
Cu admiratie,
Alin H.
“Desigur, cu condiția ca toate serviciile oferite de Căile Ferate să fie de calitate, lucru dificil de afirmat în anul 2010.”….. hahahahahahaha
nu se poate gasi nici o subtilitate pentru a acoperi dezastrul shi mizeria de la CFR…..
spor la Savirshin, Altetza !
Va urez o saptamana plina de realizari. Doar prin puterea exemplului putem face ceva.
Cu respect.
Alteta, In noaptea de vineri spre simbata, am vazut un film la tv. B1 ,in reluare, despre Regele Carol I si Regina Elisabeta. Foarte interesant. Am observat doua omisiuni (sau poate gresesc eu?): 1. nu se precizeaza ca 10 mai este ziua independentei, si 2.ca armata rusa a fost pusa sub conducerea Regelui Carol I (fiind, dupa cate stiu, singura data cand o armata imperiala a fost pusa sub comanda unui alt conducator )
Doresc intregii familii regale tot binele din lume! Cu stima, s.r.
Alteta Voastra Regala,
Ma gandesc, poate prea des, cat de bine ar face României reinstaurarea Monarhiei.
Textul pe care l-aţi publicat mai sus, alături de multe altele dar şi de exemplele oferite prin fapte, arată clar un lucru: Monarhia română nu a fost afectată în niciun fel în ultimii 62 ani.
Şi spun aceasta în sensul pozitiv. Altfel spus, Casa Regală a României a rămas ataşată valorilor fondatorului ei şi atât de bine potrivite neamului românesc.
Va scriu acestea cu dorinţa de a fi iertat dacă uneori părerile mele pro monarhice sunt poate radicale şi au tendinţa să deranjeze cititori mai sensibili.
Cred însă cu sinceritate, aşa cum am mai spus-o, că numai reinstaurarea Monarhiei poate aduce România pe “linia de plutire”.
Nu este deci numai o datorie de onoare, de a participa, acum când nu mai suntem constrânşi de nimic, la o restitutio in integrum. Este şi un fapt normal şi benefic. Casa Regală a României a rămas custodele unor valori, pe care acum le poate restitui Ţării.
Cum foarte bine aţi spus, Maiestatea Sa Regele, a fost Rege şi când a fost fermier în Anglia, şi când a lucrat la Versoix. Adică a rămas neschimbat.
Sunt pe deplin conştient că nu reinstaurarea Monarhiei ca formă de guvernământ va aduce neapărat prosperitate României.
Restauraţia va aduce însă încredere, demnitate, respect de sinte şi mândria (în sensul bun) de a fi român. Tocmai acum, când România este sângerândă social şi instituţional, Monarhia poate fi “bună de pus pe rană”.
Aştept cu nerăbdare să postaţi filmul realizat de Frederic Mitterrand, film pe care nu l-am văzut, eu la acea vreme având alte convingeri.
Vă urez o săptămână liniştită şi în care să realizaţi tot ceea ce v-aţi propus !
Alteta, ma intrebam chiar, zilele trecute: de ce trebuie ca Armata sa monopolizeze intotdeauna aproape toate sarbatorile nationale? Ma gandeam mai ales la cazurile in care aniversarea/comemorarea se refera la un eveniment care nu are nimic militar…
Aici, evenimentul din 24 Ianuarie 1859 e un bun exemplu. Imi permit, cu aceasta ocazie, sa va contrazic: acest eveniment este scutit de implicatii militare, fiind un act de vointa politica si nationala care nu a avut nimic de-a face cu Armata! De ce ar trebui, in opinia Altetei Voastre, ca Armata sa celebreze aproape singura majoritatea evenimentelor istorice ale natiunii romane, cu toate ca in unele dintre ele nu a avut niciun rol?!
Nu astfel stau lucrurile in privinta evenimentului din 10 Mai, cucerirea Independentei, care s-a realizat prin efortul glorios al Armatei Romane. Sunt nevoit sa va contrazic din nou, Alteta, in spiritul adevarului istoric si logicii. Armata are tot dreptul sa celebreze Independenta Romaniei, dar si Marea Unire, ambele evenimente cruciale fiind operele sale si ale conducatorilor statului roman din acele perioade.
Ca si concluzie, opinia mea este ca rolul Armatei in celebrarea evenimentelor istorice ar trebui diminuat, pentru ca si poporul sa se bucure de propria sa istorie, nu doar autoritatile “eterne” ale Statului, Armatei si Bisericii.
Multumesc.
Domnule Miulescu,
Vă mulțumesc pentru mesaj. Aveți dreptate și îmi pare bine că ridicați această chestiune. Formularea mea din jurnal a fost neclară. Prezența ceremonialului militar la Ziua Națională este necesară, ca și la Ziua Eroilor sau la Ziua Armatei.
Când vorbeam despre sărbători precum 24 Ianuarie sau Noaptea de Înviere, nu mă gândeam la un ceremonial militar distinct, ci la prezența, printre participanți, a ofițerilor îmbrăcați în uniformă militară, ca un semn de respect și de prețuire a evenimentului sărbătorit.
În cazul special al lui 24 Ianuarie, sărbătoarea se desfășoară, de regulă, la statuia Principelui Alexandru Ioan I, prezentă în foarte multe din orașele țării. S-a împământenit obiceiul de a se depune coroane de flori la statuie, iar acest eveniment se face adesea cu ceremonial militar.
Oricare ar fi însă ponderea prezenței militare la aceste celebrări, ea nu ar trebui privită în sensul acaparării sărbătorii, ci ca un semn de respect al ei. Uniforma militară nu simbolizează numai forță, ci și echilibru, eleganță, generozitate, sacrificiu, respect pentru democrație. Oamenii care participă la aceste sărbători au fiecare, în familia lor, unul sau doi membri care au fost soldați. Armata nu este doar o instituție, ci și o mare familie.
Cu bine,
Radu al României
Familia Regala a Romaniei atat prin reprezentantii ei mai tineri si prin suveranii varstnici sunt implicati prin
proiecte marete in renasterea economica,culturala a Romaniei,lucru pe care noi romanii ar trebui sa-l apreciem si sa ne alaturam cu mic cu mare Regelui Mihai,Principelui Radu,Altetei sale Regale Principesa Margareta in eforturile mari pe care le depun in renasterea spirituala a Romaniei.Intr-adevar sunt multe evenimente de importanta majora si istorica pentru Romania,pe care autoritatile de la Bucuresti le sfarama,le ponegresc sub o falsa propaganda pentru ca romanul sa ramana sub egida limitata a comunismului.Alteta Sa are perfecta dreptate.Cand vom avea romani capabili la puterea Romaniei care vor reinvia valorile morale vom pasi pe o cale mai buna,economica,culturala,spirituala si vom deverni alta tara.
Doresc o saptamana minunata intregii Familii Regale ,cu respect si admiratie Camelia Iordache
http://www.ted.com/talks/matthieu_ricard_on_the_habits_of_happiness.html#
Sincer ma bucur ca cineva mai are taria sa spere ca noi vom invata sa respectam trecutul,sa privim cu grija tot ce este langa noi,dar mai ales sa construim. Va citesc cu drag si sper ca noi toti sa invatam ca atata timp cat noi nu ne vom schimba, cine va avea puterea sa schimbe Romania.Tanjesc dupa gandirea strabunilor nostri de a lasa in urma lor o scoala,de a incuraja artele, de-a construi drumuri pentru vecie. Sa aveti ganduri luminate!