Săptămâna 12-18 aprilie 2010
|
Am început ieri o nouă săptămână. Palatul Elisabeta este, în partea de est, în reparații. Ca în fiecare an, administrația Casei Majestății Sale ia măsuri de renovare a acelor părți din clădirea istorică ce au nevoie de curățire, reparare sau recondiționare. Rând pe rând, dantelăria de piatră, statuile, zidul gardului, loggia, pereții clădirii, terasa de la intrare, acoperișul, dușumelele sau piesele de mobilier au fost reparate, lucru absolut necesar unei clădiri de importanța istorică, arhitecturală și politică a Palatului Elisabeta. Majoritatea acestor eforturi financiare sunt susținute de Majestatea Sa Regele, în ciuda faptului că Palatul Elisabeta nu este proprietatea sa. Echipa de la Palatul Elisabeta nu este numeroasă, dar este competentă, tânără și însuflețită de idealul păstrării demnității și respectabilității în societatea românească. Născuți în anii ’60 sau ’70 ai secolului trecut, cea mai mare parte a lor nu au cunoscut regalitatea decât în ultimii zece ani. Suficient pentru a-i înțelege valorile. Astăzi, cei mai puțin de 20 de colaboratori acoperă o arie de responsabilități aproape suficientă pentru bunul mers al Casei Regale a României, la reședința principală, care este Palatul. În curând, Principesa Moștenitoare și cu mine vom efectua a cincea și a șasea vizită externă a anului 2010, ambele organizate și susținute financiar de Casa Majestății Sale. România va fi, prin noi, reprezentată în două țări, una europeană și alta din Orientul Mijlociu, într-un mod care nu va face decât servicii națiunii. Voi reveni cu detalii despre aceste vizite, în următoarele zece zile. După ce am participat recent la două evenimente publice ale Asociației Leaders Romania și EUROPAfest, a venit rândul unei întâlniri, ieri, cu reprezentanții Cameratei Regale a Universității Naționale de Muzică. Acestor organizații le-am acordat Înaltul Patronaj, în ultimii ani. Camerata Regală este cea mai tânără asociere a muzicienilor-studenți din România. Ei au avut, din decembrie 2009 până acum, câteva concerte care s-au bucurat de încrederea și aprecierea publicului. În curând, în luna mai, ei vor susține primul concert în prezența Familiei Regale. Anul muzical 2010 le va aduce și alte ocazii de a se afirma. Am avansat cu pregătirile pentru trei evenimente publice pe care le va organiza Casa Regală în vară, ocazii cu care ne vor vizita țara personalități din Europa și din lume. Ca în fiecare an, din 2004 încoace, Familia Regală găzduiește și organizează “România, o călătorie regală”, eveniment desfășurat în prezența câtorva zeci de personalități ale lumii. Duminică 11 aprilie 2010, a fost transmisă la TVR1, în cadrul emisiunii “Universul credinței”, o nouă rubrică intitulată “Nimic fără Dumnezeu”, dedicată ctitoriilor regale din România. Ea a prezentat Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia. Ca în toate celelalte rânduri, cele șase minute de transmisie se bucură de audiență din partea telespectatorilor, mai ales a celor din mediul rural. Duminica viitoare va fi consacrată Bisericii Domnești din Târgoviște. Voi reveni în pagina de jurnal de sâmbăta viitoare. Am primit zilele acestea vizita sau invitația de a colabora a mai multor ziariști bucureșteni. Sunt, în general, personalități care au stat mereu alături de valorile și eforturile noastre publice. Totuși, în ansamblu, intensa noastră activitate este aproape ignorată de mass-media. Iată de ce accesarea blogului sau a siturilor noastre este, momentan, nu numai un gest util, ci și unul de rezistență. Între timp, blogul a depășit cifra de un milion și jumătate de vizitatori unici. El rămâne citit, în mod constant, de aproape o sută de mii de oameni pe lună. Sunt recunoscător cititorilor și contribuitorilor fideli și le mulțumesc tuturor celor care au trimis mesaje atât de numeroase de ziua Principesei Moștenitoare și de Paște. De asemenea, sunt bucuros că atât de mulți au fost mișcați de profunzimea textului șefului indian din Seattle, intitulat ’Sfârșitul vieții și începutul supraviețuirii’. Vă doresc o primăvară însorită, așa cum pare să fie în aceste șapte zile! |
Alteţă,
Nu numai o dată mi-am exprimat admiraţia, respectul şi recunoştinţa pentru efortul, consecvenţa şi tenacitatea de care daţi dovadă pentru a ne menţine vie speranţa şi pentru a ne încuraja atunci când cădem pradă deznădejdiei sau disperării în faţa samavolniciilor zilnice la care asistăm. Dar după cum spuneţi în rândurile de mai sus şi după cum ştim cu toţii,
„…în ansamblu, intensa noastră activitate este aproape ignorată de mass-media. Iată de ce accesarea blogului sau a siturilor noastre este, momentan, nu numai un gest util, ci şi unul de rezistenţă”, la care adăugaţi precizarea „Între timp, blogul a depăşit cifra de un milion şi jumătate de vizitatori unici. El rămâne citit, în mod constant, de aproape o sută de mii de oameni pe lună.”
.
Pornind de la aceste observaţii aş aduce în discuţie necesitatea şi oportunitatea completării sistemului de comunicare actual (blogul Alteţei Voastre) cu un mijloc clasic, prin reluarea publicării unei reviste de un prestigiu încă neegalat în publicistica românească. Se cunoaşte că în perioada interbelică Revista Fundaţiilor Regale, editată între anii 1934 -1947, sub patronajul Regelui, s-a afirmat ca fiind cel mai prestigios periodic de antologie culturală românească. Cele mai proeminente dintre personalităţile consacrate ale mediului cultural ale vremii s-au simţit onorate să-şi ofere colaborarea benevolă revistei şi să-şi aducă prin aceasta contribuţia la emanciparea culturală a societăţii româneşti.
Prin eventuala reluare azi a publicării, în serie nouă, a RFR ar fi posibilă reînnodarea tradiţiei de efervescenţă culturală, care a caracterizat arta, literatura, ştiinţele şi dezvoltarea în ansamblu a societăţii româneşti în prima jumătate a secolului trecut. Ar fi în egală măsură o oportunitate de lansare a unei tribune pentru transmiterea mesajelor Alteţei Voastre şi ale Casei Regale ori de câte ori s-ar impune exprimarea unor puncte de vedere proprii.
Mai mulţi profesionişti ai condeiului s-au declarat convinşi că cererea revistei va fi din ce în ce mai mare, dintre care multe abonamente, declarându-şi totodată disponibilitatea de a se implica în materializarea acestui proiect în măsura în care el ar fi agreat de Alteţa Voastră.
Cu respect,
Horia Cremene
Alteta,
Sustin parerea d-lui Cremene despre “RFR” M-as abona imediat! Cu stima, S.R.
Sir,
În momentul în care ați candidat la alegerile electorale am știut că am pe cine alege. Când ați renunțat am fost dezamăgită dar mai puțin mai târziu am văzut cu câtă josnicie s-a desfășurat campania anul trecut și am înțeles că încă există neocomunismul de după 1989, iar asta e trist… Am boicotat alegerile, nu m-am prezentat fiindcă OMUL pe care l-am vrut în frunte statului nu a mai candidat iar cei care au rămas nu m-au convins deloc de bunele lor intenții.
Prin acest mesaj vreau să-mi exprim sentimentele de admirație și respect pentru Casa Regală și nu în ultimul rând susținerea mea.
Aurora Carmen Toma
Mtto:”Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi şi pe noi înşine” -T.A.Edison
Discutând cu prieteni, părinţi , profesori despre ceea ce se întâmplă în învăţământ ,atâtea reforme, atâtea materii care nu mai sunt utile azi , m-am gândit să vă întreb cum vi s-ar părea dacă în gimnaziu s-ar introduce ca disciplină de studiu Arta succesului personal şi social
Eu cred că merită copiii noştri sa fie pregătiţi în acest sens adică sa fie pregătiţi pentru intrarea în viaţă la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbătută pe toate forumurile de socializare. Aştept păreri argumentate pro şi contra. Ideea , am lansat-o iniţial pe email şi, suna cam aşa: “Succesul se învaţă, haideţi ca împreună să introducem o nouă materie de studiu”. Apoi am postat-o sub formă de articol pe forumul romedic.ro . De ce am postat-o pe acel forum ? Pentru că un prieten mi-a spus că ideea este bună însă dacă nu o prezint cum trebuie pierd vremea. Am primit mesaje si telefoane de încurajare, am primit critici . Fără critici ar fi însemnat ca acest post să fie identic cu celelalte. Ultima critică primită m-a determinat să vă spun că nu sunt un Donald Trump ori un autor motivaţional precum Zig Zagler, John Maxwell ,Anthony Robins, etc.
Eu mă gândisem ca în clasele a VIII-a şi a IX-a să se predea o nouă materie, care să-i pregătească pe tineri pentru viaţă şi o numisem “Arta succesului personal şi social”. Primind multe răspunsuri la această propunere mi-am dat seama că mulţi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal şi social” în relaţie cu propriile expectanţe. Au fost desigur şi mesaje de la persoane care au înţeles foarte bine la ce mă refer. Stiţi desigur că a fost aprobat, de Guvern, Proiectul Legii Educaţiei Naţionale. In noua formulă părinţii şi comunitatea locală vor face parte din Consiliul de administrare al şcolii, numărul de ore şi programa şcolară vor fi reduse, iar învăţământul obligator va începe la 6 ani şi se va sfârşi la 16 ani, vârstă la care tinerii se vor putea angaja. In unele ţări din Uniunea Europeană tinerii se pot angaja la 16 ani .
Lucrez cu copii şi adolescenţi, îi observ zi de zi şi.., constat că nu sunt pregătiţi pentru intrarea în viaţă. Societatea , şcoala , familia au datoria morală să-i pregătească pentru viaţă; tocmai de aceea eu propun să se introducă studiul acestui nou obiect de studiu în clasele a VIII-a şi a IX-a. Unele persoane văd utilitatea predării în ultimul an de liceu . Inţeleg punctul de vedere al celor care văd utilă predarea unei asemenea discipline în clasa a XII-a. Ce facem însă pentru acei copii care din diferite motive nu vor ajunge niciodată la liceu?
Noi, cei care am crescut în România, am fost educaţi că suntem egali, că avem drepturi egale, realitatea ,însă, ne arată o altă faţetă .Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delăsarea, suferinţa şi revolta celor defavorizaţi vin tocmai din aceste inegalităţi, pe care nu le conştientizăm, mai ales la 16 ani, însă, le simţim din plin efectele.
Este o datorie morală să pregătim pentru viaţă elevii de 14-16 ani? Eu cred că da. Cunoaşterea o dobândim învăţând . Nu poţi avea o viaţă bună fară să înveţi , nici fără muncă nu se poate.Evident nu toţi copiii vor ajunge să lucreze intr-o multinaţională sau într-o bancă. Nu toţi copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, deşi avea numai trei clase , ne-a lăsat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus în lumea industriei noţiunea de producţie de serie.
Cred că şi noi putem introduce o nouă materie de studiu.
Visele se împlinesc acţionând
Viaţa ne poate sfărâma visele lovindu-ne de ţărmurile stâncoase ale realităţii.
Ce putem face? Să renunţăm la visele noastre? Nu, nu cred că ar fi bine. Să visăm mai departe, sperând că visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se împlinesc visând. Visele se împlinesc acţionând . Cam asta incerc eu ,aici şi acum , încerc să formez un grup de discuţii,care să mă ajute să animăm în sufletul şi mintea romanilor un ideal Să ne pregătim adolescenţii pentru viaţă. După ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal şi social, din răspunsurile primite am înţeles că e necesar să precizez următoarele: succesul are nuanţe şi trepte ca şi sărăcia de altfel. Acţionând pentru împlinirea unui ideal fiinţa se animă, omul începe să caute soluţii, să interactioneze . Lipsa unui ideal conduce la ruină ,iar pentru a constata acest trist adevăr va propun doar să priviţi în jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii ni le atingem, alţii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă, iar această schimbare ne-a adus înstrăinare sau grupare pe mici( F MARI) interese personale . Poate fi pregătirea adolescenţilor pentru viaţă un ideal mobilizator şi colectiv. Putem trezi în fiecare părinte, în fiecare educator,în fiecare politician idealul să ne pregătim tinerii pentru viaţa reală, încurajând munca, studiul şi creativitatea?
Fie ca aceasta primavara sa fie insotite de lucruri bune in societatea Romaneasca.
“Ideile mari au nevoie de dezvoltare” – Scott Thorpe
Am o potentiala solutie pentru pregatirea adolescentilor pentru intrarea in viata – introducerea ca disciplina de studiu Arta succesului personal si social ,in gimnaziu -si ma confrunt cu cateva mici probleme- solutia mea nu functioneaza si multi cred ca este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizari se obtin rareori din prima incercare. Este limpede ca trebuie sa lucrez mult la ideea mea pana cand va deveni robusta.
Intre timp am mai primit niste mesaje care mi-au aratat limpede ce bine a prins mesajul biblic ” cere si ti se va da ” , la romani si ca spiritul civic este o pasare rara.
Spiritul civic ar trebui declarat bogatie nationala, dar e la indemana oricui asa ca nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.
Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir si inca mai sper precum fratii Wright dupa primul lor zbor reusit .Ideea lor a schimbat lumea in care traiau, dar pana cand cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai multi ani.
Sper de asemeni in sprijinul Altetei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui parinte si educator din Romania, Sper!
Victoria C. Ion,
psiholog clinician
“Este mult mai usor sa fii critic decat sa fii corect”- Benjamin Disraeli
Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creatia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odata cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii asteapta sa primeasca, asteapta ca cineva sa le rezolve problemele. Cat timp fiinta romaneasca nu va fi animata de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic in bine in aceasta tara. Ne-am obisnuit sa criticam actiunile celorlalti. Dar ce fac oamenii in afara de a critica si a carcoti? Critica constructiva este necesara, dar aceasta nu exista la noi. Cautam vinovati si mereu ii invinovatim pe altii de ceea ce ni se intampla, este cel mai la indemana.
Poate ca a venit vremea sa ne asumam lipsa de simt civic si lipsa de educatie . Prin lipsa de educatie nu ma refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educatiei nu este stiinta ci ACTIUNEA. Educatia este solutia necesara pentru a face fata oricarei situatii de viata. In tara domneste indiferenta cetateanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretentii ca altii sa fie corecti si sa le pese de noi .” Legile oglinzii” functioneaza in aceasta lume si reflecta exact ceea ce punem in fata „ oglinzii”. E necesar sa ne aplecam cu responsabilitate asupra noastra si sa ne schimbam atitudinea. .”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale”-spunea Napoleon Bonaparte
Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel putin asa cred. Romani faceti din interesul vostru un mare ideal comun si luptati pentru el, impreuna si alaturi de ceilalti , daca va doriti o alta Romanie.
Victoria C. Ion