Regina Elena

Astazi se implinesc douazeci si cinci de ani de cand a inchis ochii, in apartamentul ei de la Lausanne, regina-mama Elena a Romaniei. In ziua de 28 noiembrie 1982, regele Mihai si ceilalti din familie au putut vedea cu ochii lor cum, in momentul in care regina a ridicat bratele spre fereastra si si-a dat sufletul, geamurile s-au deschis, iar aerul rece care a intrat brusc in camera a miscat cu putere perdeaua. A fost ca si cum fratii reginei Elena ar fi venit sa o ia din lumea aceasta.

La Corfu, unul din golfurile ce marginesc orasul Kerkyra, capitala insulei, imbratiseaza o bucata alungita de pamant ce pare aruncata in mare si careia localnicii ii spun Lancea lui Ulysse. Legenda spune ca aici a dat Ulysse una din ultimele lupte in drumul sau spre Ithaca, spre casa. Cu bucuriile primilor ani ai copilariei, aici si-a inceput regina-mama sinuosul destin, preluand, la doua mii de ani distanta, odiseea eroului lui Homer.

Regele Mihai spune adesea ca una din cele mai mari satisfactii traite de Majestatea Sa a fost atunci cand regina Elena a primit de la Yad Vashem titlul de Drept Intre Popoare, pentru actele ei de curaj din cel de-al doilea razboi mondial. In ultima jumatate de secol, de cand aceasta distinctie se acorda, lumea a trait conflictul rece a doua lumi care isi dadusera mana inainte pentru a reduce la tacere fascismul, dar au aruncat omenirea intr-o alta confruntare, in care teroarea comunista se poate “lauda” ea cu foarte multe milioane de victime. Cat oare am invatat din ororile trecutului si ce exemple vom urma, de azi inainte? In ce vom mai crede?

Regina-mama Elena ramane un simbol pentru familia noastra si un exemplu european, nu doar prin legaturile regale de sange, ci si prin valorile si principiile pentru care a suferit si s-a bucurat intreaga viata.

Aceasta regina ramane unica in istoria Europei, fiind nepoata a patru regi, fiica a doi regi, sora a trei regi, sotie de rege si mama de rege. Intreaga Europa, unita si libera, ar trebui sa se plece, respectuoasa, in fata unei astfel de femei. Dar nu numai Europa nu isi aminteste de regina-mama Elena. Nici Romania nu o face. Romania de astazi, libera sa se exprime, harnica sa amendeze nelegiuirile trecute si prezente, Romania angajata pe calea principiilor inalienabile ale liberalismului democratic, nu spune aproape nici un cuvant despre aceasta mare romanca, in timp ce comportamente descreierate, rusinoase pentru obrazul romanesc, se propaga in mii de exemplare. Aruncarea in uitare a reginei-mame Elena nu este o vulnerabilitate a Familiei Regale; este o vulnerabilitate a societatii romanesti.

Suntem astazi aici pentru a ne uita inspre viitorul tarii, veghind responsabil la democratia, prosperitatea si statornicia ei, intr-un spatiu civilizat european extins. In istoria statelor lumii, ca si in destinele personale ale liderilor lumii, exemplele bune si exemplele proaste s-au dovedit a fi contagioase. Sa speram ca legaturile globale, pe care locuitorii planetei le-au stabilit comunicand, ne vor face sa invatam unii de la altii cuvinte precum responsabilitate, dialog, generozitate, domnia legii si nu a oamenilor, respectul pentru proprietatea privata, respectul pentru institutii, initiativa individuala si prosperitatea, valoarea familiei. Daca aceste virtuti sunt luate in seama, atunci controversele vor ramane in lumea ideilor, fara sa mai slujeasca viziuni statale sumbre si dezumanizante.