Regele, membru de onoare al Academiei Romane

Societatea Literara Romana a fost infiintata cu o luna inaintea sosirii in Romania a domnitorului Carol. Cea dintai sesiune a inaltei noastre societati a avut loc in anul urmator, in luna august 1867, cand au fost adoptate noua titulatura de Societate Academica Romana si Statutele ei. Tot atunci, domnitorul Carol, in calitate de sef al statului, a devenit presedinte de onoare si protector al inaltului nostru for.

Domnitorul si apoi regele Carol I, regele Ferdinand si regele Carol II, ultimii inca de cand erau printi mostenitori, au fost alesi membri de onoare ai Academiei Romane, iar in timpul domniei si-au exercitat functiile de protectori ai sai si de presedinti de onoare, ca sefi de stat in vremea respectiva. De asemenea, Carol I, Ferdinand I si Carol II s-au implicat in activitatea Academiei Romane, participand la sedinte ale ei, cuvantand in cadrul loc si de asemenea acordandu-si intreg sprijinul pentru bunul mers al inaltei noastre societati.

Cel de-al patrulea rege al Romaniei, M.S. Regele Mihai I, desi a domnit in doua randuri, in 1927-1930 si 1940-1947, fiind copil ori prea tanar ca print mostenitor, nu a fost primit in randurile Academiei Romane ca membru de onoare, cum s-a intamplat cu predecesorii sai Ferdinand I si Carol II; in schimb, in calitate de sef al statului si-a exercitat functiile de protector si presedinte de onoare. Ca print mostenitor, insotind pe tatal sau, a fost prezent la sedinte ale inaltului nostru for. De asemenea, in timpul celei de-a doua domnii si mai ales intre anii 1944-1947, a fost prezent la lucrarile Academiei Romane in timpul unor sedinte solemne, manifestandu-si interesul pentru activitatea ei.

Daca inceputurile societatii noastre si ale monarhiei au avut loc in acelasi an 1866, incetarea silita a domniei celui de-al patrulea rege al Romaniei s-a petrecut la 30 decembrie 1947, pentru ca, doar la o jumatate de an mai tarziu, sa aiba loc, la 9 iunie 1948, transformarea Academiei Romane in „institutie de stat“, regimul totalitar luand-o in stapanire si calcandu-i drepturile de independenta stiintifica, o buna parte dintre membrii ei fiind alungati samavolnic pe motivatii social-politice, fara a se respecta carcterul ei de inalt for de stiinta si cultura neatarnat.

Desi, pe plan stiintific, Academia Romana a reusit sa-is indeplineasca sarcinile, din 1970 ea a fost supusa succesiv unor limitari, care o amenintau – prin interzicerea alegerii de noi membri timp de un deceniu si jumatate – s-o duca la disparitie. Revolutia din decembrie 1989 a creat conditiile renasterii inaltului nostru for. Timp de aproape doua decenii, Academia Romana si-a demonstrat capacitatile, si-a refacut randurile prin noi alegeri de membri si s-a straduit sa-si reia pe deplin functiile traditionale si sa-si apere neatarnarea stiintifica, jucandu-si si rolul de intelept sfatuitor al natiunii, neimplicat in jocurile politice.

MS Regele Mihai I s-a comportat in intreaga sa viata ca roman, si-a manifestat constant interesul pentru patria sa si, dupa vizita sa initiala din 1991, s-a ajuns la o reintoarcere a sa in Romania, unde i s-a recunoscut statutul de fost sef al statului si i s-a acordat intreaga cinstire. Implicandu-se in opera de afirmare a noii Romanii in comunitatile internationale, a adus servicii insemnate tarii. Inca din anul 2001 am avut onoarea de a-l primi din nou la Academia Romana, unde a participat, luand cuvantul la ssesiunea omagiala consacrata lui Mihai Viteazul. In anul trecut, ne-a onorat cu prezenta in sedinta solemna a inmanarii premiilor. In mai multe randuri, in anii din urma, in inteleptele sale luari de pozitie fata de problemele de astazi ale tarii, a avut cuvinte de apreciere la adresa societatii noastre, considerata de M.S. drept una din institutiile fundamentale ale Romaniei.

M.S. Regele Mihai I a fost timp de zece ani, ca cel de-al patrulea rege, seful de stat al Romaniei, de persoana sa se leaga momente decisive ale istoriei nationale, este ultimul sef de stat in viata din perioada celui de-al doilea razboi mondial, simtamintele sale fata de Academia Romana, manifestate in repetate randuri, il infatiseaza alaturi de noi.

Va propun, stimati confrati, sa-l primim in mijlocul nostru ca membru de onoare, savarsind astfel un act prin care vom repara si o nedreptate istorica, la nivelul inaltului nostru for, M.S. fiind singurul dintre cei patru regi pe care i-a avut Romania, care n-a fost chemat pana astazi in randul membrilor sai de onoare.