Regele Carol I la Slănic Moldova, 1891

S-au implinit 120 de ani de la vizita primului rege al Romaniei la Slanic Moldova

de Romulus Dan Busnea

Ziarul de Bacău, 3 octombrie 2011

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/10/03/s-au-implinit-120-de-ani-de-la-vizita-primului-rege-al-romaniei-la-slanic-moldova.html

Cu ocazia punerii in functiune in anul 1891 a unui nou tunel de extractie in mina de sare de la Tirgu Ocna, Regele Carol I al Romaniei a intreprins o vizita si in statiunea Slanic Moldova. Majestatea sa a fost placut impresionat de cele vazute in Slanicul Moldovei, o statiune aflata in plin proces de dezvoltare si modernizare. In perioada domniei Regelui Carol I, la Slanic Moldova s-au construit noi edificii, printre care si Cazinoul Regal, monument arhitectonic ce dateaza din anul 1894, opera a arhitectilor G.Sterian si H.Rick din Iasi.

Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, de la a carui moarte se implinesc in aceasta luna 97 de ani (n.10 apr.1839, Sigmaringen-d.27 sept./10 oct.1914, Sinaia), a fost domnitorul Principatelor Unite Române si primul rege al României, membru si presedinte de onoare al Academiei Române, ctitor al Bucurestiului modern. Sub domnia sa de 48 de ani, cea mai lunga din istoria tarii (Stefan cel Mare a domnit 47 de ani), România si-a cucerit Independenta de stat, a devenit monarhie constitutionala si s-au pus bazele consolidarii statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, caci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea tarii pe o linie democratica si demararea unui amplu proces de modernizare a statului.

Pe plan intern, Carol I a staruit pentru modernizarea structurilor economice, fiind un arbitru impartial al vietii politice, iar pe plan extern, a actionat pentru afirmarea autonomiei si întarirea prestigiului international al statului, avind in timpul Razboiului pentru Independenta, cele mai importante merite în desfasurarea operatiunilor militare. Constitutia din 1866, a introdus pentru prima oara in Romania regimul monarhiei constitutionale care a evoluat pe o linie democratica; pe 10 mai 1881 a avut loc ceremonia de încoronare a lui Carol I si a sotiei sale, Elisabeta, ca suverani ai României. În contextul extraordinarei deschideri spre cultura si civilizatie din perioada lui Carol I (crearea de scoli si universitati, înfiintarea Academiei Române, a Comisiei monumentelor publice etc), se înscrie si dezvoltarea literaturii nationale: in 1867 apare revista “Convorbiri literare”, fondata de Societatea “Junimea” din Iasi, în jurul careia se afirma marii nostri clasici.

In testamntul sau redactat in 1899 sta scris, printre altele: “Alcatuind acest testament, gindesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina încredere în mine. Viata mea este asa de strins legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las, si dupa moartea mea, dovezi vadite de adinca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dinsa. Zi si noapte, m-am gindit la fericirea României, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica între statele europene, m-am silit ca simtamintul religios sa fie ridicat si dezvoltat în toate straturile societatii si ca fiecare sa îndeplineasca datoria sa, avind ca tinta numai interesele statului”.