Urmarind astazi canalele de stiri am tot auzit expresiile obisnuite ale moderatorilor TV ” ni-l vom aminti” sau “ni-l vom aminti vesnic”, ” va ramane in amintirea noastra”, “de neuitat”, “memorabil” si altele de acest fel. Oare cati dintre noi ni-l vom mai aminti cu adevarat peste doar un an pe dl. Radu Beligan? Cum va ramane cu adevarat in amintirea noastra?
Unul dintre neajunsurile noastre ca popor este uitarea. Uitam mult prea repede: oameni, fapte, locuri. Ne uitam Istoria, indiferent cum este ea – buna sau rea. Spre exemplu cine isi mai aminteste cu adevarat de d-na Silvia Dumitrescu-Timica? Copil fiind, inainte de Decembrie 1989, am fost cu parintii la Teatrul Nottara unde am vazut piesa “Micul Infern”. Magistral! O actrita completa interpretand o femeie in trei dintre epocile vietii sale. Daca in mintea mea de copil am vrut sa asociez teatrul atunci am facut-o prin asocierea cu interpretarea d-nei Dumitrescu-Timica. Cati dintre noi isi mai amintesc astazi ca spectatori, de d-na Leopoldina Balanuta? Sau de d-na Gina Patrichi? Dar de dl. George Constantin? Ori de dl. Calboreanu? Sau cazuri mai indepartate ca d-na Lucia Sturdza Bulandra? Teatrul Romanesc este sinonim cu ei. Si totusi ne mai amintim cu adevarat de ei? Nu vorbesc de criticii teatrali sau de fosti elevi sau colegi. Ci noi, cei care am aplaudat, am ras sau plans onorand in acest fel cele doua masti emblema ale institutiei Teatrului.
Un adevarat titan al scenei romanesti, dl. Beligan si-a consacrat intreaga viata si energie unui lucru ce nu poate lipsi sufletului nostru: TEATRUL. Casa lui cu adevarat era scena. Casa lui cea de toate zilele nu era decat un moment de odihna pana la urmatoarea reprezentatie. Teatrul era sufletul sau si el insusi devenise chipul Teatrului.
Ne vom mai aminti cu adevarat de el peste doar un an? Sau acest Parinte al Scenei va sfarsi murind odata cu propriile noastre amintiri?
Uitandu-se in oglinda judecatii sale, un popor ce nu tine cu adevarat la valorile si Istoria sa, nu va mai vedea nimic.
Desi se apropia de varsta unui veac, mereu ma gandeam la Marele Maestru Beligan ca la un NEMURITOR. Si chiar asa si este. Amprenta adanca pe care si-a pus-o in teatrul romanesc – dar numai in teatru !? – ne va face sa ni-l amintim mereu. Eu am si cateva motive personale, toate incarcate de duiosie, admiratie si incantare, sa-i tin vie memoria. Nici nu-mi vine sa scriu cuvintele ce se cuvin in astfel de triste momente: NEMURIRE VESNICA, MAESTRE BELIGAN !
Prof. Diana Lucia Zotescu
dr. arh. Robert Eugen Zotescu
MESTERUL, așa cum îl numea breasla actoricească, nu mai este printre noi , dar ne-a lăsat ca zestre monumentala să creație. Drum bun spre nemurire, Mestere Beligan!
” Sunt un băiat de la ţară, iar băiatul ăsta a luat masa cu Regina Angliei ” spunea Radu Beligan, un mare ROMÂN, pentru care ,,legătura dintre om și pământul lui natal este piatra de temelie pe care se construiește și se consolidează o națiune.”
O masă regală la care s-au aşezat rafinamentul inteligenţei, demnitatea, cultura, educaţie, decenţa, bunul gust, modestia…, şi mai presus de toate, credinţa , iubirea şi respectul pentru oameni.
Maestrul Radu Baligan nu a murit, s-a preschimbat în înger, iar de acolo de sus, dintre stele , va trimite lumină mereu în inimile celor ce îl iubesc şi nu l-au uitat .
Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Sincere regrete pentru un mare actor roman RADU BELIGAN – pentru lunga sa cariera de aproape 79 de ani de actor , pentru intreaga activitate in care a stralucit ca un diaamant prin rolurile jucate si prin amprenta vocii sale unice, care ramane neegalabil , si un singur repros pot sa -l am fata de marele actor RADU BELIGAN fiind acel pact cu diavolul comunist ceasescu , PRIN VOCEA SA SA -L OMAGIEZI PE CEAUSESCU , imi ramane in minte , si imi puneam intrebarea atunci(inainte de anul 1989 ) cum oare un om si un mare actor de calibrul sau a acceptat asa ? DUMNEZEU SA L IERTE
Sa nu uitam ca, timp de multi ani, Asociatia Internationala a Teatrelor (The International Theatre Association – I.T.A.) a fost condusa de Sir Laurence Olivier, pana la moartea acestuia. Atat de mare era de pe atunci prestigiul international al marelui nostru actor Radu Beligan incat a fost ales sa-l inlocuiasca la conducerea I.T.A. pe Marele Hamlet al Teatrului si Filmului englez si universal. Asa ca avem din plin cu ce ne mandri in privinta mostenirii artistice lasate de Maestrul Beligan, care se adauga astfel la lunga pleiada a marilor nostri actori, avand in capul listei pe Matei Millo. Nu, sigur nu-i vom uita, pentru ca cel putin unele emisiuni de televiziune le mai aminteste numele si le mai subliniaza valoarea.
Pentru a putea trimite un comentariu, trebuie sa bifați "Am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate"
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi o experiență mai bună de navigare. Prin apăsarea butonului "Sunt de acord" sau continuarea utilizării acestui site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookies. Puteți modifica oricând preferințele cookie-urilor. Consultați "Politica de cookie-uri" pentru a afla mai multe!
MAESTRUL a trecut la cele vesnice ,dar vesnic ni-l vom aminti!!DUMNEZEU sa-l aseze in randul celor alesi ,fie-i tarana usoara!!
Urmarind astazi canalele de stiri am tot auzit expresiile obisnuite ale moderatorilor TV ” ni-l vom aminti” sau “ni-l vom aminti vesnic”, ” va ramane in amintirea noastra”, “de neuitat”, “memorabil” si altele de acest fel. Oare cati dintre noi ni-l vom mai aminti cu adevarat peste doar un an pe dl. Radu Beligan? Cum va ramane cu adevarat in amintirea noastra?
Unul dintre neajunsurile noastre ca popor este uitarea. Uitam mult prea repede: oameni, fapte, locuri. Ne uitam Istoria, indiferent cum este ea – buna sau rea. Spre exemplu cine isi mai aminteste cu adevarat de d-na Silvia Dumitrescu-Timica? Copil fiind, inainte de Decembrie 1989, am fost cu parintii la Teatrul Nottara unde am vazut piesa “Micul Infern”. Magistral! O actrita completa interpretand o femeie in trei dintre epocile vietii sale. Daca in mintea mea de copil am vrut sa asociez teatrul atunci am facut-o prin asocierea cu interpretarea d-nei Dumitrescu-Timica. Cati dintre noi isi mai amintesc astazi ca spectatori, de d-na Leopoldina Balanuta? Sau de d-na Gina Patrichi? Dar de dl. George Constantin? Ori de dl. Calboreanu? Sau cazuri mai indepartate ca d-na Lucia Sturdza Bulandra? Teatrul Romanesc este sinonim cu ei. Si totusi ne mai amintim cu adevarat de ei? Nu vorbesc de criticii teatrali sau de fosti elevi sau colegi. Ci noi, cei care am aplaudat, am ras sau plans onorand in acest fel cele doua masti emblema ale institutiei Teatrului.
Un adevarat titan al scenei romanesti, dl. Beligan si-a consacrat intreaga viata si energie unui lucru ce nu poate lipsi sufletului nostru: TEATRUL. Casa lui cu adevarat era scena. Casa lui cea de toate zilele nu era decat un moment de odihna pana la urmatoarea reprezentatie. Teatrul era sufletul sau si el insusi devenise chipul Teatrului.
Ne vom mai aminti cu adevarat de el peste doar un an? Sau acest Parinte al Scenei va sfarsi murind odata cu propriile noastre amintiri?
Uitandu-se in oglinda judecatii sale, un popor ce nu tine cu adevarat la valorile si Istoria sa, nu va mai vedea nimic.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Desi se apropia de varsta unui veac, mereu ma gandeam la Marele Maestru Beligan ca la un NEMURITOR. Si chiar asa si este. Amprenta adanca pe care si-a pus-o in teatrul romanesc – dar numai in teatru !? – ne va face sa ni-l amintim mereu. Eu am si cateva motive personale, toate incarcate de duiosie, admiratie si incantare, sa-i tin vie memoria. Nici nu-mi vine sa scriu cuvintele ce se cuvin in astfel de triste momente: NEMURIRE VESNICA, MAESTRE BELIGAN !
Prof. Diana Lucia Zotescu
dr. arh. Robert Eugen Zotescu
MESTERUL, așa cum îl numea breasla actoricească, nu mai este printre noi , dar ne-a lăsat ca zestre monumentala să creație. Drum bun spre nemurire, Mestere Beligan!
” Sunt un băiat de la ţară, iar băiatul ăsta a luat masa cu Regina Angliei ” spunea Radu Beligan, un mare ROMÂN, pentru care ,,legătura dintre om și pământul lui natal este piatra de temelie pe care se construiește și se consolidează o națiune.”
O masă regală la care s-au aşezat rafinamentul inteligenţei, demnitatea, cultura, educaţie, decenţa, bunul gust, modestia…, şi mai presus de toate, credinţa , iubirea şi respectul pentru oameni.
Maestrul Radu Baligan nu a murit, s-a preschimbat în înger, iar de acolo de sus, dintre stele , va trimite lumină mereu în inimile celor ce îl iubesc şi nu l-au uitat .
Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Sincere regrete pentru un mare actor roman RADU BELIGAN – pentru lunga sa cariera de aproape 79 de ani de actor , pentru intreaga activitate in care a stralucit ca un diaamant prin rolurile jucate si prin amprenta vocii sale unice, care ramane neegalabil , si un singur repros pot sa -l am fata de marele actor RADU BELIGAN fiind acel pact cu diavolul comunist ceasescu , PRIN VOCEA SA SA -L OMAGIEZI PE CEAUSESCU , imi ramane in minte , si imi puneam intrebarea atunci(inainte de anul 1989 ) cum oare un om si un mare actor de calibrul sau a acceptat asa ? DUMNEZEU SA L IERTE
Sa nu uitam ca, timp de multi ani, Asociatia Internationala a Teatrelor (The International Theatre Association – I.T.A.) a fost condusa de Sir Laurence Olivier, pana la moartea acestuia. Atat de mare era de pe atunci prestigiul international al marelui nostru actor Radu Beligan incat a fost ales sa-l inlocuiasca la conducerea I.T.A. pe Marele Hamlet al Teatrului si Filmului englez si universal. Asa ca avem din plin cu ce ne mandri in privinta mostenirii artistice lasate de Maestrul Beligan, care se adauga astfel la lunga pleiada a marilor nostri actori, avand in capul listei pe Matei Millo. Nu, sigur nu-i vom uita, pentru ca cel putin unele emisiuni de televiziune le mai aminteste numele si le mai subliniaza valoarea.
Diana Lucia Zotescu