Provizoratul istoric
|
Ca în fiecare an, am telefonat de Crăciun, de la Săvârșin, câtorva veri ai Regelui și ai Principesei Margareta, de care suntem apropiați în mod special. Le-am urat zile senine, un an nou bun, răbdare și sănătate. Unul dintre ei, aflat în chiar citadela Uniunii Europene, mi-a spus: M-am gândit mult la voi și am stat cu inima strânsă. Zilele acestea toată presa europeană a vorbit, nespus de mult, despre Ceaușescu și ceea ce s-a întâmplat în România acum 20 de ani. Spusele vărului nostru m-au întristat profund și m-au răvășit. România, în ultimii 20 de ani, a făcut rareori prima pagină a știrilor, în Europa și în lume. Dacă acum, la două decenii de la căderea dictaturii comuniste, singurul lucru interesant despre România este felul în care a sfârșit ultimul dictator comunist, înseamnă că ceva nu este în regulă la noi. Mi-am dat seama că, oricât de greu ne-ar veni să acceptăm, noi trăim încă într-un provizorat istoric și instituțional. Nu vă grăbiți să spuneți că Europa nu ne dorește binele sau că denigrarea României se face cu un anume scop. Dacă ar fi ceva notabil de spus despre noi, s-ar spune. Dar ce anume ar putea europenii să comenteze, atunci când vine vorba despre țara noastră? Că generația tânără preferă să plece în lume și că există un sentiment general de jenă că aparținem acestui neam? Că democrația și libertățile, dobândite cu vărsare de sânge acum 20 de ani, sunt ținute în dulap ca niște tacâmuri pe care nu le folosim, în timp ce noi continuăm să mâncăm cu mâna? Că mare parte a vocilor vieții publice tac și acceptă cu seninătate manifestări crase de anti-democrație și gesturi de putere brutal anti-instituționale? Că la noi se fac isprăvi publice care îi miră chiar și pe nedemocrați? Puterea nu poate fi adevărată, relevantă și productivă, dacă singura ei calitate este că oponenții sunt mai compromiși ca ea. Epoca internetului nu are ce face cu ageamii șmecheri, obișnuiți să fure din propriul buzunar și să se bucure de asta. Lumea globalizată nu cunoaște proverbul cu chiorul în țara orbilor, nici pe acela cu capra vecinului. România a dobândit, așa cum spunea Regele în mesajul său de Anul Nou 2010, democrație, libertăți și un anume grad de prosperitate. Dar ele nu vor face pe români mai fericiți dacă nu vor fi consolidate, prin respect față de instituții și față de Legea Fundamentală. Ar fi bine să eradicăm o falsă impresie din societatea noastră: aceea că vinovați de acest provizorat istoric sunt românii cei mulți, care nu înțeleg ce e rău și ce e bine. De multe ori mi s-a spus că nu se pot produce schimbări majore în țară, fiindcă oamenii au o mentalitate rămasă în urmă. Nu este deloc adevărat. Românii, în marea lor majoritate, nu sunt altfel decât oricare altă națiune a Europei de astăzi. Cu bunele și cu relele lor. Ei înțeleg mult mai bine decât ne place nouă să credem. Au internet, au libertatea de a circula (3-4 milioane de români nici nu mai lucrează în România), au șansa de a compara diversele sisteme care guvernează lumea și au un ascuțit spirit critic. Nu românii cei mulți sunt rămași în urmă. Cei care sunt complet depășiți sunt cei care au ajuns în vârful ierarhiei puterii prin concursul de împrejurări postdecembriste și care nu sunt în stare să se debaraseze de modelul ceaușist de putere, căruia îi aparțin integral. Îmi vin în minte două gesturi anapoda, care se repetă cu seninătate și incompetență în fiecare an, la Arcul de Triumf, în ziua de 1 decembrie. Ele simbolizează perfect vulnerabilitatea și aiureala din sfera publică a puterii: 1. Deși proclamată zi națională (ceea ce înseamnă veselie, încredere, mândrie, sentimente înălțătoare), la 1 decembrie ceremonia de la Arcul de Triumf începe mereu cu o depunere de coroană. Complet anapoda! Ce are a face o sărbătoare a vieții, a bucuriei, a iubirii, cu semnele mortuare? Pentru cinstirea eroilor există Înălțarea, Ziua eroilor. Atunci poți vărsa o lacrimă în amintirea lor. Ziua națională este o petrecere populară, un simbol al trăiniciei națiunii, o zi a valorilor statalității, o odă a bucuriei. 2. În fiecare an, tribunele de 1 decembrie sunt așezate înaintea Arcului de Triumf. Rostul Arcului de Triumf este acela de a onora căpeteniile și oștenii care se întorc acasă triumfători. Dar, pentru a-i onora, ei trebuie întâi să treacă victorioși pe sub Arc, apoi să-i aplaudăm. Noi facem, cu multă voioșie, pe dos. Așezând tribunele înaintea Arcului, noi aplaudăm prostește, înainte ca militarii să fi trecut pe sub Arc. Poate că exemplele mele vi se par lipsite de importanță. Dar de la aceasta pornește totul: de la incompetență, egoism, iresponsabilitate, de la dispreț față de reguli și tradiții. De aceea, deocamdată, noi reușim să atragem atenția Europei cam o dată la 20 de ani. Și atunci când acest lucru se întâmplă, tot de Ceaușescu este vorba. Așa se va întâmpla ani mulți de aici încolo, dacă nu ne hotărâm să încheiem provizoratul instituțional și istoric. 30 decembrie 2009, Castelul Săvârșin |
…mare adevar…in tot ce scrii…Principe Radu…………..
La multi ani…intregii familii regale!
” Că mare parte a vocilor vieții publice tac și acceptă cu seninătate manifestări crase de anti-democrație și gesturi de putere brutal anti-instituționale? ”
De acord. Inclusiv Casa Regala a facut mult prea putin in ultimii 20 de ani. In loc sa se constituie intr-un nucleu, sa atraga in jurul sau societatea civila, sa fie mult mai prezenta in viata publica, sa fie un exemplu, sa se prezinte ca o alternativa, aproape ca ne-a abandonat in mainile acestor politicieni semi-analfabeti care ne conduc astazi.
Si ar mai fi multe de spus, dar ma cuprinde o tristete iremediabila …
Din pacate nu-mi amintesc un lucru pozitiv prin care Romania sa se faca cunoscuta in afara granitelor. Referitor la mentalitatea romanilor, in realitate incercam sa ne mintim mereu ca prin libera circulatie dincolo de granitele tarii, sau prin accesul nelimitat la” tonele” de informatii de pe internet vom reusi sa aducem o schimbare in mentalitatea balcanica, adanc inradacinata in mintile majoritatii, din pacate e cam greu sa schimbi ceva fara o educatie corespunzatoare, si asta incepand din clasele primare.
Pentru anul care vine, va urez sa aveti parte de mai multa intelepciune, rabdare si iubire.
Buna ziua,
Stau si ma intreb ….oare Familia Regala nu poate face mai mult pentru tara asta amarata, din care toata lumea nu stie cum sa fure mai mult? ,,Admir,, noua guvernare si realizez ca nu avem nici o solutie de redresare curanda…..Eu una ma declar o sustinatoare a regalitatii, poate si pentru ca perioada monarhiei a fost singura perioada de redresare enonimica si sociala din ultimii 200 de ani.
LA MULTI ANI cu sanatate, liniste si bucurii in 2010 familiei regale! Cu adanca consideratie Anca Ganea
Astăzi trăiesc un consens aproape deplin! Pot să spun că sînt deacord cu ultimile trei comentarii citite (Marian, Daniel şi Anca) şi binenţeles cu textul impecabil redactat de dumneavoastră. După cum vedeţi rămîn un cititor fidel şi nu numai atît. Mă macină mai multe întrebări dar una singură este semnificativă: legătura noastră cu lumea se face şi prin dumneavoastră (ne-aţi arătat nenumărate exemple), din punct de vedere diplomatic aveţi o agendă benefică pentru românia şi de necontestat. Ce nu pot să înţeleg este de ce agenda dumneavoastră nu prevede şi întîlniri formale dar mai ales informale cu autorităţile pe care le acuzaţi (şi pe care le acuz în egală măsură). Ştiţi foarte bine că accesul meu sau al cititorilor dumneavoastră spre autorităţi este unul mai mult decît greoi, dar dumneavoastră, ca reprezentant al casei regale, instituţie nepătată de vremuri şi oameni, are un loc de cinste (cel puţin teoretic sau formal) în sufletele conducătorilor noştri şi cred că mai simplu se deschide o uşă prezidenţială în faţa Alteţei Sale. Faţă în faţă cu dumnealor şi cu presa, poate o “muştruluială” elegantă nu ar strica. Şi dacă aţi avut astfel de întîlniri care a fost reacţia instituţiilor unde aţi expus un punct de vedere? Este mai mult decît evident că nu faceţi parte din lumea lor şi că le sînteţi oarecum incomod dar faptul că românii vă admiră este paşaportul dumneavoastră către ei şi ne puteţi reprezenta chiar şi fără blazonul casei regale, dacă enevoie.
Nu sunt de acord ca Europa nu are nimic bun de scris despre noi. Poate scriu ei mai mult despre valorile noastre decat noi. Desigur, sunt firmituri – un sportiv care impresioneaza, un om de rand care salveaza un strain. Cat despre decembrie ’89, nu cunosc abordarea presei europene legata de acest subiect, insa momentul ’89 (cu toti mortii si manipularea evidenta) nu trebuie uitat. Si nici rusine nu trebuie sa ne fie de trecutul nostru. Trebuie sa ni-l asumam si sa invatam din el. Poate e firesc ca subiectul sa prezinte inca interes pentru presa europeana. E inca mult mister si sunt inca multe lucruri de lamurit. Aveam doar 7 ani cand a avut loc revolutia. Insa tare as vrea sa stiu de ce au murit romanii dupa 21 dec. La fel si Europa, se pare.
Traim intr-o tara in care predomina despotismul,rautatea omeneasca,anarhia,in care nu mai predomina respectul fata de om,fata de valori.Continua vechea politica de partid si de stat,in care mentalitatile ceausiste inca sunt valabile.Predomina cultul personalitatii,predomina manifestarile de fanfaronada care
nu pun in evidenta adevarata seminificatie a acestei sarbatori.Totul s-a transformat intr-o manifestare
odioasa.sa speram ca justitia divina sa dea mari sanse Casei Regale a Romaniei in a organiza aceasta frumoasa sarbatoare la adevarata ei valoare.
pertinent comentariul si bine punctat faptul ca noi nu ne stim ordinea evenimentelor si ceea ce trebuie facut la acele evenimente…suntem permanent in deriva…cat despre ceausescu,nu numai afara,dar si in tara ne raportam permanent la el..doar cu asta vom ramane?
Dumnezeu sa va tina sanatosi cu intreaga familie,anul care vine sa va aduca bucurii si fie ca binele din lume sa va viziteze zilnic. Doamne ajuta ! La multi ani ! cu respect Lucian Bacos-Arad
Chiar daca ma repet nu ma voi obosi sa spun lucrul acesta.
Acest regim este construit la fel ca o casa fara fundatie. Toti stim foarte bine ca fara o fundatie solida o casa nu rezista mult timp intemperiilor si inevitabil va cadea. Toti vedem succesiunea de ministrii, guverne, lupte inversunate pentru putere care au adus Romania in pragul colapsului si al ridicolului. Este de ajuns sa te uiti in presa internationala, bbc, Le figaro, el País etc ca sa vezi ca aparem doar in stiri relationate cu dispútele dintre diferitele partide.Cred ca la ora actúala capodoperele maestrului I.L Caragiale au ramas simple anecdote comparate cu actúala realitate a politicii romanesti. Singurii care aduc un pic de lumina sunt Casa regala prin proiectele pe care le-ati pus in aplicare atat culturale cat si sociale. Acestea sunt cele mai bune arme care le puteti folosii pentru ca oamenii sa poata valora proiectul Casei Regale si sa ia in urmatorii ani in consideratie revenirea Romaniei la ordinea constitutionala de drept si anume la restabilirea monarhiei parlamentare.
Pentru noul an cred ca noi toti cei care credem in acest proiect ar trebuii sa ne implicam mai mult. Pentru asta avem insa nevoie ca dumneavoastra principe Radu sa ne trasati o linie. Sunt inca multi care nici nu stiu ce este o monarhie parlamentara si mult mai multi care nu cunosc istoria asa cum s-a petrecut.
Noi va vom fii alaturi si sper ca noul an sa ne aduca prin Casa Regala o noua perspectiva si sperante pentry restabilirea ordinii de drept.
Eu va doresc inca o data din toata inima Regelui Mihai, Reginei Ana, principesei Margareta si dumneavoastra un sincer si calduros LA MULTI ANI, sanatate si fie ca toate dorintele dumneavoastra si a tuturor romanilor de pretutindeni care vor cu adevarat binele Romaniei sa se implineasca.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Am urmarit cu deosebit interes reportajul televiziunii publice si mi-am umplut sufletul ascultand membrii familiei Regale.As dori sa avem poaibilitatea de a va asculta mai des.Dar,pana atunci va doresc LA MULTZI ANI,sanatate,viatza indelungata si in anul care vine sa fie mai bine,sa fie pace,liniste,intelegere,sa va dea Domnul putere sa duceti mai departe lucrurile bune pe care le faceti pentru tara,pentru poporul n ostru.
Cu deosebit respect.D.G.E