Prin Don Quijote, spre Europa regiunilor

La Ciudad Real, un oras spaniol cu 70.000 de locuitori, Don Quijote nu reprezinta nici cavalerul tristei figuri, nici omul himerelor, nici simbolul cauzelor pierdute. Don Quijote de la Mancha este astazi numele primului aeroport privat din Spania, cu o pista de 4 km, mai “mica” Insa decat mandria locala cu care a fost promovat acest proiect “nebunesc”. Tot Don Quijote este si numele unui club local de handbal cu echipa campioana a Europei, iar “Regatul lui Don Quijote” este un proiect turistic ce cuprinde un teren de golf, un cazino, un hotel cu restaurante, toate legate de aeroportul omului din La Mancha. Ca sa vedeti cat de spectaculos se pulverizeaza miturile in epoca globalizarii!

Un alt mit, recent de aceasta data: Romanii care lucreaza in Spania sunt ironizati in tara, atat in mass-media, cat si In conversatiile private. In necunostinta de cauza noi, cei ramasi acasa si care le stim pe toate, le atribuim porecle “fructifere”, iar singura circumstanta atenuanta pe care le-o acordam este faptul ca trimit la familie 80% din veniturile obtinute In Spania, cu care cei apropiati, ramasi in tara, ridica o noua casa ori Isi Imbunatatesc viata, sanatatea, educatia.

De aici, din regiunea Castilla La Mancha, in Spania, unde s-au stabilit sute de mii de romani, lucrurile arata diferit. Mai intai, romanii care lucreaza aici sunt oameni demni si frumosi. Au caracter, sunt buni contribuabili, au demnitate, au simt al raspunderii si sunt poate primii “cetateni europeni” ai Romaniei. S-au asociat in 80 de organizatii civice, militeaza pentru cultura, educatie in limba romana, sunt In armonie perfecta cu locuitorii neaosi, vorbesc bine spaniola, pe care au deprins-o la fel de repede ca si modul de viata din tara de adoptie. Ei sunt, in fapt, ilustrarea vie a ceea ce ar trebui sa fie Europa regiunilor. Transferul continental, demn, liber si democratic de energii, de culturi, de aspiratii fara frontiere, de asumare a destinului continental, de contopire a mentalitatilor si intelesurilor lumii latine si crestine ori, intr-un orizont inca mai larg, ale lumii europene multireligioase si multiculturale, este aici impecabil.

Sute de oameni au venit la intalnirile mele de la Ciudad Real. Asociatia Hispano-Romana, condusa de neobositul si entuziastul targovistean Daniel Comanita, cu sprijinul Ambasadei noastre la Madrid si al ES dnei ambasador Maria Ligor, a organizat zeci de intalniri in patru zile. La primarii, la prefecturi, la consiliile locale, la universitati, in mijlocul ziaristilor, printre miile de romani, in bistrourile sau muzeele din oras, in biblioteci, piete publice ori lacasuri de cult. Am intalnit episcopi, profesori, zidari, tarani, barmani, comercianti, milionari, bibliotecari, soferi, academicieni, politisti. Unii au spus ca Romania este o tara inteligenta care, desi republica, ofera Casei Regale sansa istorica de a servi intr-un mod unic interesele tarii. Altii au spus ca sunt mandri de faptul ca Romania merge pe drumul prosperitatii si al democratiei. Radiourile locale anuntau ca Ciudad Real primeste in vizita, in aceasta saptamana, doi printi: luni, un print din Romania, iar vineri printul Felipe. Toti vorbeau de talentul romanilor, de extraordinara lor adaptabilitate, de spiritul civic, de civilizatia lor, de generozitatea si prietenia lor, de loialitatea aratata majoritatii, de atasamentul la credinta, cultura si limba, de seriozitatea si caldura lor.

Am vizitat orasul Ciudad Real iar in zilele urmatoare voi merge la Alcazar de San Juan, Tomelloso, Campo de Critana si Toledo. Acelasi spirit sanatos, demn, echilibrat, l-am intalnit la toti romanii cu care am vorbit. Romani de toate varstele, de toate conditiile, din toate regiunile tarii, de la Bistrita la Cluj si Alba, de la Targu Jiu la Constanta, toti pe picioarele lor, conducandu-si destinul in deplina cunostinta de cauza. Nici vorba de umilinta, frustrare, viata la limita legii si alte mituri asemanatoare morilor de vant din povestea ingalbenita de vreme a cavalerului tristei figuri. Pana si copiii de romani duc partea lor de faima a tarii. La scoala, profesorii spanioli sunt uimiti de usurinta cu care copiii veniti din Romania se adapteaza, cat sunt de flexibili si de imaginativi, de deschisi si de inteligenti.

Trebuie insa dat “Cezarului ce-i al Cezarului”. Ocazia de a merge in aceste regiuni europene din celalalt capat al continentului s-a nascut la Targoviste si la Pucioasa. Acolo, primind onorabila propunere de a acorda inaltul patronaj „Asociatiei Prietenilor Curtii Domnesti“, am cunoscut partenerii lor europeni din Ciudad Real si, respectiv, Alcazar de San Juan, pe care i-am invitat apoi la Palatul Elisabeta, pentru a-i incuraja sa investeasca in Romania si sa initieze proiecte europene cu judetul Dambovita. Poate ca ei vor fi cei care, maine, vor initia, cu bani de la UE, construirea unui aeroport privat la Targoviste, cu pista de 4 km, pe care sa poata ateriza si Air Force One si marile avioane cargo Antonov. Un aeroport care sa aduca turisti in judetul Dambovita, marfuri pentru intreaga tara, sa ajute capitala si Otopeniul in mod judicios, sa creasca increderea oamenilor locului in ei insisi, sa reinvie spiritul domnesc al cetatii Basarabilor, ale carei valori culturale si ospitaliere medievale ar face deliciul generatiilor cu computere si iPod.

Spania este una din putinele tari prospere ale Europei cu mare dinamism si cu o capacitate uimitoare de a absorbi fonduri europene. Cand acest fenomen se petrece la o tara cu 44 de milioane de locuitori, acest lucru are un impact continental. Romania, cu 22 de milioane, va putea sa influenteze benefic o mare parte a continentului, daca se va Indrepta cu acelasi dinamism pe calea prosperitatii. Ciudad Real era acum 50 de ani un sat, comparabil cu cele din Romania. Acum este un model de dezvoltare europeana. Iar la implementarea proiectelor europene iau parte zeci de mii de romani care ar avea multe de spus, daca ar fi Intrebati. Din pacate, pentru ei nu exista loc In „paginile“ vietii publice romanesti. Noi nu stim ce crede despre viitorul european arhitecta de la Iasi, muncitorul de la Alba Iulia, avocatul de la Targoviste, studentul care culege masline In vacanta sau profesorul de filosofie din Cluj care se afla astazi, pentru o vreme sau pentru totdeauna, In Castilla la Mancha. Europa nu este nici ea interesata sa asculte ce cred acesti oameni. Si totusi, impactul social al prezentei lor este remarcabil. Exemplul lor merge mult deasupra unui simplu exod In cautarea unei vieti mai bune. Povestea lor are legatura cu destinul european, cu salvgardarea, inteligenta si aplicata prezentului, a valorilor familiei si traditiei; povestea lor este inca mai plina de intelesuri decat exodul romanesc catre Americi la Inceput de secol XX. Ei sunt cetateni continentali carora Bruxelles-ul ar trebui sa le ridice o statuie, fiindca ei dau viata si substanta kilometrilor de dosare din citadela europeana. Uniunea Europeana creaza reguli pentru o noua paradigma a sistemului international; romanii din Spania pun in aplicare idealuri continentale.

Se naste o noua forta a societatii romanesti, in afara tarii, dinamica si supla, care este utila atat Romaniei cat si Europei. Iar noi, cei de acasa, ar trebui sa remarcam ca Don Quijote a inlocuit morile de vant cu aeroporturi private.

Ziua de luni 12 februarie a Inceput la primaria din Ciudad Real, unde ma astepta primarul, ca si un mare numar de localnici, adunati In piata publica. Motociclistii imbracati in haine de piele pe care scria “Policia Local” au descalecat mandri de pe motocicletele lor cu multi cai putere. Am urcat in sala de Consiliu, unde alesi locali din Partidul Popular si Partidul Socialist au venit la intalnire. Doi copii romani (Dragos si Alexandra) m-au tratat cu paine si sare. Apoi au avut loc discursurile de primire si o conferinta de presa. Am iesit din primarie si am pornit, cu un intreg cotregiu, catre episcopia catolica, pentru a intalni pe episcopul provinciei Ciudad Real. La iesirea din primarie am vazut o femeie care vindea bilete de loto. Era un loto destinat ajutorarii orbilor. Am cumparat doua lozuri.

La episcop vizita a fost scurta. Mi-a spus ca greco-catolicii din Romania nu au primit inapoi proprietatile. I-am raspuns ca nici Regele Mihai.

Am mers apoi la Universitatea Castilla-La Mancha (30,000 de studenti), unde m-am intalnit cu rectorul si cu profesorii. Am admirat cladirea veche a rectoratului, o fosta asezare spitaliceasca, transformata in vremea napoleoniana in cazarma. Corpurile noi de cladire sunt foarte curate si cu bun gust. Am tinut in sala majestuoasa de festivitati o conferinta despre Romania. Am raspuns la intrebari.

Apoi am mers la prefect. Dupa intalnirea oficiala si conferinta de presa, prefectul ne-a invitat in oras, unde am baut o cafea si un suc de portocale, intr-o cafenea din centru. Peste tot troneaza statui sau picturi cu Miguel de Cervantes si Don Quijote.

Apoi am mers la o intalnire cu oameni de afaceri, la alta intalnire cu comunitatile romanesti si la o receptie oferita de primar. Intalnirea cu romanii a fost emotionanta. Oameni generosi, frumosi, responsabili, de toate varstele, de toate conditiile, cu masura si cu orizont, m-au facut sa fiu mandru ca sunt roman si fericit ca traiesc In aceste vremuri. Ei reprezinta o realitate paralela cu lumea bucuresteana care se auto-intoxica. Oamenii acestia au venit, unii de la 500 de kilometri, sa spuna ca sunt fericiti ca tara lor este reprezentata si de Casa Regala. Am petrecut momente de gratie In mijlocul acestor oameni, care nu erau nici exaltati, nici Inchipuiti. Ei nu idolatrizau propria lor viata, dar nici nu o dispretuiau, asa cum facem noi acasa. Ei aveau justa masura a lucrurilor, iar noi, romanii din Romania, ar trebui sa ne uitam cu admiratie la ei.

Am incheiat, la ora 22, o zi lunga, de 15 ore, in care am multumit de mai multe ori, i gand, lui Dumnezeu, ca traiesc astfel de experiente publice. Mi-am amintit de o declaratie a regelui Juan Carlos I, care spunea, mai demult, ca el trebuie sa-si castige in fiecare zi dreptul de a fi Rege.