Piața Regelui și Concertul regal caritabil, Ateneul Român, 2012
|
Joi, 25 octombrie 2012, sărbătorirea Majestății Sale a continuat. A fost a treia zi a celebrărilor ocazionate de aniversarea vârstei de 91 de ani a Regelui Mihai. Majestatea Sa, Principesa Moștenitoare și cu mine, alături de Principele Nicolae am participat la inaugurarea Pieții Regelui din București, aflată la intersecția șoselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu. La ceremonie au luat parte Primarul general al Capitalei și o importantă serie de oameni politici. Piața s-a bucurat, de asemenea, de prezența unui numeros public și a presei. Tot în ziua de 25 octombrie 2012, Regele Mihai a distins cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate, Crucea Casei Regale a României și Decorația regală Nihil Sine Deo o serie de personalități din țară și din Europa. Au fost decorați profesorul Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, academicianul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale și soprana Angela Gheorghiu. Din străinătate, au fost distinși ambasadorul Henri Paul (Franța), Danielle Maillefer (Elveția), Simon Berry (Marea Britanie). A primit, de asemenea, o decorație regală actrița Oana Pellea. Seara, la Ateneul Român, a avut loc al cincilea concert anual organizat de Fundația Principesa Margareta a României în ziua de naștere a Majestății Sale Regelui. Concertul este în fiecare an prilejul adunării de fonduri pentru derularea proiectului “Tinere Talente”. În acest an, protagoniștii serii au fost solistul Alexandru Tomescu și orchestra Stradivarius.
|
Gorgeous! Long Live His Majesty and the Royal Family! God bless!
Exult și lăcrimez!
La Mulţi Ani, Majestate! Aţi fost şi aţi rămas un Om cu o ţinută impecabilă, demnă de un Rege, şi, în ciuda vicisitudinilor istoriei, nimeni şi nimic nu a putut să Vă doboare sau să Vă corupă. Sunteţi reprezentantul cel mai înalt şi mai nobil al ţării şi este o mândrie pentru mine că Vă sunt contemporan. Deşi în copilărie şi adolescenţă, şcoala m-a învăţat altfel (din motive pe care nu mai e nevoie să le spun), acum pot vedea faţa adevărului, chiar dacă dreptatea cuvenită încă nu s-a făcut, dar sper să apuc ziua în care România să revină la forma sa tradiţională de guvernământ – aceea monarhică. Aşa să Vă ajute Dumnezeu, Sire, să Vă luaţi înapoi Tronul ce Vi se cuvine; aşa să ajute Dumnezeu poporul român!
M.S. Regelui Mihai ii doresc La Multi Ani cu sanatate! Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si Familia Regala a Romaniei.
Ziua Regelui
Imaginile conducătorilor, suprapuse pe imaginile ţărilor sunt adevăruri pe care istoria universală nu le ignoră, deoarece orice realitate a ei conduce, fie direct, fie în substrat, la conducătorii statelor. Fiecare popor, de pe oricare meridian şi din oricare timp istoric se depăşeşte pe sine în unele dintre cumpenele propriei istorii, adeseori prin tipul comportamentului conducătorului, prin valoarea faptelor sale decizionale, deziderate preponderente în care consistă imaginea unui stat naţional, într-o perioadă dată.
De la Nicolae Ceauşescu, până azi, în continuitate, de vreme ce s-a sperat şi crezut că monarhia a fost înlăturată definitiv, la 30 decembrie 1947, în România (Republica Socialistă România, cândva) s-a statuat o dinamică ireversibilă a gândirii, potrivit căreia, de la omul antic şi până la republicanism, preşedintele ar fi conducătorul cel mai benefic pentru viaţa popoarelor.
Acest cult rămas într-o adormire senină a conştiinţei politice aliniate haosului naţional începe să fie demitizată de cea mai mare personalitate din contemporaneitate, a românilor, Majestatea Sa Regele Mihai I. Întreaga biografie a Majestăţii Sale nu decurge din constatarea unui timp fixat cronometric pe coordonatele unei etape istorice a Statului român, ci dintr-o analiză exactă a acestei etape.
Într-o ţară fără un conducător care să-şi arboreze propria conştiinţă într-o stea călăuzitoare a conştiinţei poporului său, ideea de naţiune demnă rămâne fără realitate. Istoria modernă a României dovedeşte ca exemplu elocvent al acestui principiu, regalitatea. Dar ţara, în viziunea contemporană românească republicană înmănuşează între hotarele sale întregul teritorial, totalitatea resurselor umane, economice, culturale şi puterea politică în care se încadrează preşedintele iar regele în acest context este încorporat uneori în mirajul mitic, de către generaţia tânără, în primul rând, mai puţin sau chiar aproape deloc familiarizată cu valorile monarhiei. Rangul statal de rege, pentru ea coboară înt-o noţiune veche reprezentată pozitiv în preferinţa pentru poveste şi denigrator în jocul speculaţiilor clasei politice aservite principiului binelui personal, cu puterea de partea sa.
Istoria are, însă, elemente convenţionale, adevărul istoric neputându-se adapta scopurilor nimănui. În cazul istoriei României, personalitatea Majestăţii Sale Regele Mihai I nu poate fi proiectată în definiţii subiective. Adevărul obiectiv despre Majestatea Sa nu se mărgineşte la istoria trecută, ci interferă cu istoria prezentă şi se proiecteză în viitor. Majestatea Sa Regele este o istorie vie din care ipotezele dispar, de vreme ce putem să întrebăm pe făptuitorul ei, de vreme ce îl putem privi, asculta, îi putem surprinde privirea, îi putem primi strângerea mâinii. Înţelesul peiorativ cel mai nejustificabil în ce priveşte personalitatea Majestăţii Sale Regelui Mihai nu are echivalent decât în superficialitate – atunci când se vrea lămurită istoria prin neştiinţă. Ura, în această categorie de judecăţi este o meteahnă testamentară securisto-comunistă.
Nicicând, nici chiar înainte de 1989, ura nu a fost şi nu e ca uraganul ce nu cunoaşte pacea, aşa cum e în fierea gândului şi în tunetul discursului preşedintelui suspendat de Parlament, de două ori şi demis o dată de votul naţiunii,Traian Băsescu!… Fundamentarea urii preşedintelui-guvernator se inversează din partea poporului pe care îl dispreţuiete şi cu toate acestea, seva adevărului continuă să nu se transfere natural, de la rădăcină la tulpină, ci convertit în inconştient şi ireal, în incitaţii halucinante, în atac laş, neanticipativ al efectelor pe care istoria le va condamna.
Acesta-i Traian Băsescu şi aceştia-s servanţii săi! Nu există la ei judecată, atitudine şi faptă pe care istoria să le aprecieze altfel decât ca pe o ofensivă cu armele defensivei morale, asupra Regelui urcat de la simpla individualitate, la simbol naţional. Dar ceea ce este statornic în ce îl defineşte ca personalitate umană pe Rege este atitudinea Sa emoţională, căldura sufletească, eleganţa, generozitatea iar ceea ce îl fixează ca mare personalitate istorică este demnitatea, onoarea, patriotismul, drept vocaţii desăvârşite pentru un mare bărbat de Stat.
O exprimare în măsură să evoce o astfel de personalitate conţine tonalitatea şi substanţa adevărului plin, puterea, exactitatea, ca prelungiri în descriere a unui Rege, ca înfăţiare a tabloului unei etape de istorie căreia i-a fost protagonist. În niciun moment de viaţă al Majestăţii Sale, prezentul nu a avut şi nu are specificul de temporalitate. Prezentul Majestăţii Sale vine de la iluştrii Săi înaintaşi, prin perioada înserată în propria viaţă şi se continuă în viitorul României, prin rămânerea Majestăţii Sale în cartea universală a istoriei şi prin urmaşii succesorali ai Majestăţii Sale, între care Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta este aşteptată de către naţiune ca regină providenţială a României Restaurate, ceea ce va mărturisi posterităţii că nu a traversat incidental istoria ţării Sale, ci a împlinit-o!
Începuturile rezidirii temeliei dezansamblate ale României moderne îşi au vechime, încă din următoarele zile ale revoltei populare din decembrie 1989. Această operă de restauraţie se înrădăcinează cu mult mai elaborat şi durabil, odată cu participarea la ea a Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. Încep astfel să se redeschidă orizonturile strâmtate ale României încătuşate.
Regele s-a întors acasă. Poporul îl iubeşte, îl aclamă, încearcă să identifice locul, izvorul, originea acestei iubiri. Ele sunt însăşi istoria poporului.
Regele trăieşte într-un perpetuu prezent. Regele nu a fost niciodată plecat! Deşi a trăit jumătate de veac în marea fiartă de furtunile exilului, nu a devenit nici pentru un singur moment un Saturn care să-şi devoreze proprii copii. Niciodată, Majestatea Sa nu şi-a vorbit de rău poporul şi ţara. Majestatea Sa Regina Ana şi Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare mărturisesc azi că România nu a lipsit niciodată din memoria Regelui, că Majestatea Sa Regele nu s-a aşezat niciodată la masă, în timpul exilului, fără să povestească ceva despre ţară, că ţara Majestăţii Sale şi poporul Său au existat dintotdeauna în imaginea Familiei Regale a României, prin tabloul păstrat viu şi înfăţişat zilnic de către Rege.
Fără a fi un mozaic, viaţa Majestăţii Sale Regelui Mihai nu a fost nici unidimensională, nici omogena, ci un capitol de istorie plin de evenimente cruciale pentru România, o odisee amară, plină de nedreptăţi nesfârşite, o existenţă trecută prin perioade marcate de sentinţele lipsurilor materiale, înstrăinării, aruncării în diversiunile securisto-comuniste, de umilire, acuzare, atac verbal cu ură bestială. Faţă de aceasta, Regele şi-a păstrat demnitatea şi nu şi-a pierdut iubirea de ţară şi naţiune.
Printre deciziile capitale pentru ţară, ale Regelui se numără trecerea României de partea Alianţei, împotriva Axei, către deznodământul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cea mai mare şi meschină nedreptate asupra Majestăţii Sale a fost abdicarea prin forţă şi şantaj, din 30 decembrie 1947. Dar, nimic din ce a întâmpinat într-o viaţă grea, care ar slăbi rezistenţa spirituală a altcuiva, nu l-a împiedicat pe Rege să iubească România şi să spere în eliberarea ei.
Tot ce e substanţial în sufletul omenesc se încarcă de putere prin speranţă şi iubire. Acestea au întărit pe Rege. După marile măsuri ale mitocăniei care vor indigna mai târziu istoria însăşi, a venit şi vremea ca ele să-şi piardă susţinerea duşmănoasă de oriunde ar veni, încetându-se cu periodicitatea loviturilor de culcare la pământ a valorilor perene ale României. Între cursul istoriei şi cursul vieţilor omeneşti, Majestatea Sa Regele Mihai aşează o columnă a vocaţiei, demnităţii şi iubirii! Orice praf întărit pe munte se dislocă. Muntele rămâne! El nu merge spre dispariţie, el urcă spre eternitate. Întocmai, faptele mari se înţeleg şi se judecă prin finalitatea lor istorică. În ele e găsită baza solidă faţă de care raţiunea omenească va calcula în timp dacă au avut calitatea benefică umanităţii.
Astfel, personalitatea Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României deschide drumul spre conştiinţele românilor, rechemate după 1989 în armonia raporturilor raţionale dintre oameni şi dinspre ei, spre Rege, spre Coroană ca o mare compensaţie de aur pentrui un popor ţinut în întuneric, ce se va regăsi pe sine, îşi va regăsi istoria, îşi va regăsi Regele!
Pe 25 octombrie este ziua Majestăţii Sale. În 2012 împlineşte 92 de ani. Majestatea Sa Regele Mihai este un simbol al continuităţii transcedentale şi eterne a tradiţiilor monarhice ale României, o verigă de aur a Familiei Regale a României, o strajă a civilizaţiei şi binelui material şi spiritual al naţiunii române de mâine, un încheietor de pace între oameni care dă puterea înălţării deasupra urii, efemerului şi fricii.
Pentru toate acestea, Majestatea Sa Regele Mihai I al României trebuie să fie nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Pentru toate acestea, naţiunea ar trebui să ceară prin reprezentanţii săi legitim în Parlamentul României, organizarea unui referendum naţional pentru revenirea la Monarhie. Pentru toate acestea, intelectualii României, Academia Română, instituţiile culturale, artiştii, vârfurile din toate domeniile trebuie să exprime criterii de îndreptare a prejudiciilor şi omisiunilor istorice, să se însumeze într-o forţă elitară, aşezată în fruntea naţiunii pentru călăuzirea ei spre ieşirea la lumină!
Pe 25 octombrie ne aniversăm Regele şi ne înflorim sufletele cu iubire şi speranţă!
La Mulţi ani, Majestate!
O adevarata placere sa-i vedem din nou!
Majestate, Majestät, Majesty,
La Multi Ani,
Herzliche Glückwünsche,
Happy Birthday
Casa regalä inconjuratä de oameni buni si festivitäti frumoase …..
Multä sänätate, fericire si numai felicitäri bune, pentru viitor…..
Multe felicitäri, de bine si sänätate,
Cu drag,
Dietmar Melzer
-Deutschland/Germania-
La multi ani, Majestate, la multi ani DEMNITATE!
Exceptional ! Un pas important catre Monarhie Constitutionala in Romania ! Traiasca Regele !
Despre rolul Monarhiei în România http://www.tvrinfo.ro/dezbatere-la-ora-de-stiri-rolul-monarhiei-in-romania-contemporana_23108_video.html#view
TVR1 Piața Regelui http://www.tvrinfo.ro/regele-mihai-i-implineste-astazi-91-de-ani_23007_video.html#view
Trăiască Regele. La Mulţi Ani cu sănătate şi fericire. Cred sincer într-o Românie Monarhică şi prosperă.
Majestatea Voastra,
cand ati intrat pe usile Imparatesti ale Sfintei Biserici, am simtit Harul Lui Dumnezeu pogorandu-se peste Unsul Lui Dumnezeu. Ati sarutat Sfanta Evangelie, v-am sarutat mana Sfanta, mi-ati sarutat mana Parinteasca, si doua lumi crestin Ortodoxe s-au unit in Fata lui Dumnezeu, Majestatea Voastra, a Noastra a tuturor sufletelor romanesti, si prin mine, sufletele tuturor Etiopienilor prin Majestatea Sa Regele Teodoros II al Etiopiei al carui stranepot sunt.
Al Majestatii V
Majestatea Voastra,
cand ati intrat pe usile Imparatesti ale Sfintei Biserici, am simtit Harul Lui Dumnezeu pogorandu-se peste Unsul Lui Dumnezeu. Ati sarutat Sfanta Evangelie, v-am sarutat mana Sfanta, mi-ati sarutat mana Parinteasca, si doua lumi crestin Ortodoxe s-au unit in Fata lui Dumnezeu, Majestatea Voastra, a Noastra a tuturor sufletelor romanesti, si prin mine, sufletele tuturor Etiopienilor prin Majestatea Sa Regele Teodoros II al Etiopiei al carui stranepot sunt. Cand am citit scrisoarea Majestatii Sale Teodoros II(1856-1868), strabunicul meu catre Majestatea Sa, Regele Carol I, si cand am auzit strigatul Majestatii Sale Teodoros II, strigat de Roman, cerandu-i ajutor armat,in razboiul impotriva englezilor, aflati sub Majestatea Sa, Regina Victoria, mi-am zis: Doamne , Acest Neam de Romani Unsi de Tine Insuti, sunt Legatura Insasi a LUI Dumnezeu cu noi. Sa ne traiti pe scaunul Romaniei Mari, cea a Voievodinei, a Basarabiei, a Bucovinei a tuturor tinuturilor unde zac acum suflete indurerate de Romani,IN PAMANT STRAIN LOR ACUM, unde si glasul Stabunilor nostri striga , SA NE TRAITI MAJESTATEA NOASTRA
Al Majestatii Voatre Slujitor, Preot Bataus Ioan Viorel, Parohia LISA judetul Teleorman, Romania
Dumnezeu sa va aiba in paza Sa !
Sa ne traiti Maiestate!
LA MULTI ANI !
Cu deosebita stima si dragoste,Silvia Moldoveanu.
Romania need to restore its constitutional monarchy to rebuild national pride within the country and prestige abroad. It can be done and should occur soon while King Michael is still alive.
LA MULTI ANI MAJESTATE!
MULTA SANATATE!
Cu dragoste si respect,
Mircea Goreniuc