Partea nevazuta a saptamanii
|
Mai multe persoane, printre care colaboratori ai mei sau vizitatori ai blogului, au remarcat intensitatea calatoriilor din aceasta saptamana prin Romania profunda. Incerc sa continui munca minutioasa si rabdatoare de a atinge sufletul romanesc si aspiratiile lui, in perspectiva dezvoltarii locale a Romaniei europene. Unii au spus ca e bine, altii ca este prea mult, ca e un ritm epuizant care nu poate dura. In fine, altii au spus ca asteapta de la membrii Familiei Regale si destainuiri mai personalizate legate de viata de zi cu zi. In aceasta saptamana, in ciuda multelor calatorii prin tara, am avut o multime de alte evenimente care ne-au umplut timpul, gandurile si inima. As vrea sa le aduc in pagina de jurnal de astazi, in ordinea in care s-au intamplat. Principesa Margareta a facut o vizita emotionanta in Costesti, judetul Arges, pentru a vedea rezultatele proiectului fundatiei sale numit Centrul Comunitar Hercules. Principesa Margareta a vizitat atat centrul, cat si alte doua institutii a caror istorie este strans legata de Familia Regala a Romaniei: Spitalul din Costesti, infiintat la inceputul secolului trecut prin ordinul Regelui Carol I si Biserica Sf. Ilie din Costesti, vizitata de Regina Maria si reconstruita cu sprijinul Familiei Regale, dupa ce in 1930 a ars provocand moartea a 130 de persoane.
La Centrul Comunitar creat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei 50 de copii din familii dezavantajate isi fac temele, servesc masa de pranz, primesc lectii suplimentare la materiile la care intampina probleme, participa la activitati sportive si recreative. Activitatea copiilor este supravegheata zilnic de 15 profesori si invatatori voluntari, o educatoare si un psiholog. Varstnicii din comunitate petrec o zi pe saptamana la Clubul Seniorilor si primesc ajutor material din partea centrului. Parintii copiilor beneficiaza de cursuri de educatie din partea personalului specializat de la centru. Scopul este de a combate analfabetismul si abandonul scolar in randul copiilor, dar si abandonul familial, alcoolismul, delincventa juvenila, violenta in familie.
Toate aceste detalii le puteti gasi pe situl Fundatiei. Insa ceea ce ma face sa scriu despre vizita Principesei este altceva. Dupa vizita la Costesti, Principesa s-a intors cu o stare de spirit speciala. Mi-a spus ca, atunci cand vede cat de mult depinde viata unor oameni de simpla activitate caritabila, isi da seama cat de mare este nevoia de a continua actiunea Casei Regale in sprijinul consolidarii Romaniei. Puterea exemplului regal este, in astfel de cazuri, nepretuita, aproape imposibil de evaluat. Contrastul intre violenta si iresponsabilitatea raului, care se face din ce in ce mai simtit in societatea romaneasca, si efectul modest, binefacator si durabil al binelui este astazi evident, din ce in ce mai evident. Intr-una din zilele saptamanii am primit la Palat vizita unei delegatii de francezi, creatorii “Concursului scolar francofon”, organizat de asociatia “Le Cercle Philippe-Senghor”. Asociatia este prezidata de Jean Dutourd, membru al Academiei Franceze. Concursul este deschis elevilor din clasele primare ale tarilor francofone, care sunt incurajati sa compuna literatura, folosind ca instrument limba franceza. Concursul a poposit anul acesta si in Bucuresti datorita includerii, pentru prima oara, a Romaniei printre tarile-concurent. In anii 2007-2008, el se va desfasura in Franta, Guineea, Guineea Ecuatoriala, Haiti, Liban, Madagascar, Mali, Maroc, Romania, Senegal, Togo si Tunisia.
Animatoarea, sufletul competitiei este dna Colombe Anouilh d’Harcourt, fiica marelui dramaturg Jean Anouilh. Ea a venit la Palatul Elisabeta, impreuna cu colegii ei de la asociatia pariziana, cu profesori din scolile romanesti si cu membri ai ambasadei Frantei la Bucuresti. Tin sa mentionez acest eveniment fiindca, desi nu va face niciodata prima pagina a ziarelor, este un fel durabil de a restabili aportul Romaniei in lumea francofoniei. Romania poate face pasi regionali siguri, durabili, echilibrati si inteligenti spre binele francofoniei, dar si spre binele prezentei europene in Africa. Acest concurs este unul dintre pasi.
Am primit, tot in aceasta saptamana, vizita ambasadorului Ucrainei la Bucuresti, ES dl Youri Malko. De sapte ani incoace, unul dintre cele mai frecvente demersuri facute de Palatul Elisabeta este acela de a imbogati si diversifica relatia Romaniei cu tarile reprezentate diplomatic la Bucuresti. Atunci cand este vorba despre o tara vecina, mai ales de una de importanta Ucrainei, orice efort de aprofundare si de largire a orizontului relatiei bilaterale este binevenit. Una dintre cheile consolidarii romanesti, in context european, este armonizarea vietii minoritatilor de la noi cu viata romanilor din tarile invecinate. In fine, am incheiat saptamana cu o seara de teatru. Raspunzand invitatiei maestrului Marcel Iures, Principesa si cu mine am mers la Teatrul ACT, pentru a vedea piesa “Ultima banda a lui Krapp”, de Samuel Beckett. A fost o seara inspirata si fericita. Mai intai, Principesa si cu mine am fost fericiti sa vedem un astfel de teatru existand la Bucuresti, dupa 10 ani de la fondare, si mergand atat de bine. Este un semn de vocatie europeana. Apoi, am fost bucurosi sa-l regasim pe dl Iures intr-o forma atat de valoroasa si de sclipitoare, inconjurat de un public iubitor si admirativ. Aceste sentimente sunt datatoare de speranta, in societatea civila.
Asadar, saptamana noastra a avut si o parte nevazuta. Ea a fost alcatuita din bucati de viata, unele incurajatoare, altele nu, printre care si-au gasit locul si intalnirile mentionate mai sus. Nu este unul dintre momentele cele mai linistite sau mai datatoare de incredere ale vietii romanesti. Dar, citind remarcile dumneavoastra, facute aproape in fiecare zi a jurnalului si, mai ales, vazand cat de mult creste numarul celor care cred in demersurile noastre, pot sa spun ca va exista un “maine”. |
Deoarece sunt un cititor (din umbra) inrait al blogului as vrea sa nu repet continutul din alta parte, dar nu pot sa nu va felicit pentru actiunile intreprinse ! Personal consider de o inestimabila valoare incurajarea si sprijinirea tinerilor. Daca vom avea tineri modele, acestia vor da nastere altor suflete care vor fi modele la randul lor, ca atare lumea va fi perfecta (“o mica viziune idilica”).
Totusi, indraznesc sa sugerez, poate, un efort de incurajare al tinerilor cu potential din Romania. Mi se pare admirabil faptul ca in Marea Britanie exista anumite programe prin care se acord tinerilor “titluri onorifice” (i.e. Duke of Edinburgh Award, diverse tipuri de ambasadoriat sau alte distinctii pentru excelenta academica sau implicare in viata comunitatii). Cred ca acest lucru contribuie si creerea unui anumit “awarness” (/constientizare a tinerilor ) in ceea ce priveste regalitatea si valorile ei seculare.
Cu stima,
Laurentiu
Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
Alteta voastra,
DA, cu siguranta va exista un “maine”, pe care deja il construiti astazi! Si pentru aceasta, toti cei care citesc acest blog si care realizeaza efortul si munca importanta pe care o desfasurati atat dumneavoastra cat si Principesa Margareta, va sunt recunoscatori.
Mi-as dori sa citesc in ziare sau sa vad la televizor lucrurile pe care le citesc aici pe blog. Sunt lucrurile de care, atat oamenii cat si societatea noastra au nevoie pentru a evolua si pentru a iesi din acest cerc vicios in care ne invartim de ceva timp. Citind despre munca in domeniul educatiei a Principesei Margareta, mi-am amintit o fraza profund adevarata spusa de Mahatma Gandhi in timpul luptei de eliberare a Indiei:” Pentru a aprecia si pentru a se bucura cu adevarat de libertate, oamenii mai intai trebuie educati..”. El a facut mari eforturi pentru alfabetizarea populatiei Indiei si pentru ridicarea nivelului de constiinta a oamenilor. La fel, a calatorit in India din oras in oras, din sat in sat, pentru a cunoaste realitatea tarii. Socul realitatii si a suferintei oamenilor l-a marcat atat de profund incat din acel moment a inceput acea miscare de eliberare a Indiei si.. se pare ca a reusit!
Am fost incantata sa urmaresc acest tur pe care l-ati facut prin tara! Intr-adevar, numai cunoscand realitatea profunda poti vedea ceea ce trebuie schimbat si unde exista adevaratele probleme. Chiar daca efortul este mare si rezultatele nu sunt atat de vizibile sunt convinsa ca acel “maine” va fi frumos!
Va doresc ca intotdeauna, Principesei si dumneavoastra, multa putere de a trece peste toate greutatile si de a ajuta la desavarsirea acestui “maine” mai frumos si mai bun!
cu deosebit respect,
Simona Neagu
Alteta Voastra!
Aveti intr-adevar un program extrem de greu si de incarcat!Ca dealtfel si a tuturor membrilor Casei Regale.Cine spune insa ca e prea mult,cred ca greseste!Misiunea Casei Regale este una extrem de dificila intr-o Romanie in care majoritatea membrilor clasei politice nu sunt interesati decat sa-si prezerve puterea cu orice pret,in care valoarea autoturismului si a contului bancar este invers proportionala cu coeficientul de inteligenta si (mai ales) de moralitate,in care mass-media(chiar din pacate posturile nationale Radio-TV) este prada programelor facile,a divertismentelor tembele,a filmelor horor, cu violente,crime si cu tenta pornografica),a talk-shourilor care nu spun nimic,a stirilor sportive cu…injuraturile dintre diversi patroni de cluburi ,in care bunul-simt,loialitatea,spiritul de echipa,generozitatea,stralucesc prin…absenta.In plus oamenii din Romania tacuta si profunda sunt debusolati de bombardamentul media,de viata grea,de saracie si de un cronic sentiment al inutilitatii.Mult si-au luat traista in spinare si au ajuns sa creasca PIB-ul altor tari ale UE,in timp ce in Romania apar tot mai pregnant semnele unei acute lipse de forta de munca!
In acest peisaj descurajant,Casa Regala este un punct de sprijin esential.Pe langa calitatile deosebite ale membrilor Sai,pe langa activitatea Lor remarcabila,nu trebuie sa uitam ca misiunea casei Regale este si una de ordin spiritual.Sa ne amintim de superbul excurs al regretatului Vladimir Volkoff,in care se afirma cu tarie ca regalitatea este liantul intre popor si Dumnezeu!De asemenea doctrina Bisericii afirma ca Regalitatea crestina isvoraste dintr-una din prerogativele Christice-cea de Rege(pe langa cele de Preot si Profet).
Ca atare misiunea Casei Regale este pe cat de dificila,pe atat de extraordinara,inrucat ea transcede limitele umanului,plonjand in plina spiritualitate crestina.De aceea oricat de dificlie s-ar dovedi activitatile Voastre,oricat de dezolant ar fi peisaul inconjurator,aceste activitati au si pecetea harului Divin.Astfel,chiar infrangerile devin surse de noi izbanzi si mai mari,fiind calite in suferinta si rabdare(exemplul MS Regele Mihai I este edificator!).In plus,tot mai multi Romani se asociaza eforturilor Casei Regale de a reda Romaniei demnitatea pe care o merita!
Cu toata consideratia,
Dr Nicoara Ovidiu
Imi place mult cum vorbiti si ganditi!M-ati facut sa devin mai interesata de problemele noastre defapt , dar nu realizam ca ma implica si pe mine in mod direct si le lasam in seama altora!Am intrat aici pentru ca numai am rabdare pana vin cu liceul din Urziceni la dvs. si vreau sa va intreb daca imi permiteti sa va iau un interviu pentru revista liceului , dar in acelasi timp si pentru radio si daca putem veni “inarmati ” cu camerele de fotografiat!