Noua carte a lui Fareed Zakaria

In acestea zile am inceput sa citesc, cu un interes si o placere extraordinare, noua carte a analistului politic Fareed Zakaria, numita “Lumea post-americana”. Lucrarea, scrisa simplu dar fascinant, cu economie de cuvinte dar cu o limpezime dezarmanta, vorbeste despre cum va arata lumea urmatoarelor decenii, cand puterea americana va lasa locul unor alti actori de pe glob, tari care astazi se dezvolta intr-un mod uimitor, fara precedent.

Inutil sa spun cat de necesara, de fundamentala este aceasta carte pentru liderii nostri politici. Desi cred ca numarul politicienilor romani care au citit-o sau au auzit de ea este minim, sper totusi ca lucrarea sa aiba un anume impact in societatea noastra politica.

Pe urma, cartea aceasta ar fi necesara elitei noastre intelectuale, mai ales in partea ei activa politic. Exista puncte de vedere atat de proaspete, de competente, de argumentate si de informate asupra lumii, incat ar ajuta mult acelor minti luminate a caror limita orizontala este propria oglinda.

Autorul sustine o idee valoroasa, anume ca “ridicarea” restului lumii, de la China, India si Rusia la Brazilia, Africa de Sud si Kenia, va rasuci puterea lumii, indreptand inovatia si bogatia in cele mai neasteptate locuri de pe glob. Este o lectie pretioasa pentru Romania, care nu a reusit nici sa se aseze pe harta contemporana a economiei si culturii mondiale, nici sa inteleaga fenomenele care i se intampla astazi.

Zakaria descrie tarile numite “emerging markets” ca fiind spatii care si-au regasit increderea politica si mandria nationala. Este o remarca decisiva. Desi Romania nu este un adevarat “emerging market”, fiindca dimensiunea ei nu i-ar permite o astfel de calitate, remarcile legate de “increderea politica” si de “mandria nationala” sunt fundamentale.

Fiindca aceste doua ingrediente nu sunt apanajul direct al lumii trans-atlantice, ci valori complementare, absolut necesare pentru dezvoltarea coerenta a institutiilor, a natiunii, a societatii romanesti euro-atlantice. Imi aduc aminte, cu cinci ani in urma, cat de mult m-a impresionat afirmatia unui lider politic asiatic, legata de “protejarea emotiilor poporului nostru”. Emotiile natiunii, increderea politica si mandria nationala sunt virtuti compatibile cu democratia si libertatea, dar pot fi generate numai impreuna cu institutiile solide si cu respectul fata de ele. Prosperitatea nu poate aduce stabilitate ea insasi. De altfel, ea nici nu poate depasi o anumita suma pe cap de locuitor, in absenta increderii politice, a confortului identitar al natiunii, al soliditatii institutiilor aducatoare de predictibilitate.

Zakaria vorbeste despre motorul politic al lumii de azi, de multe ori desprins de dezvoltarea economica, obsedat de chestiuni uneori reale, alteori egoiste, care il fac sa mearga in paralel, si uneori pagubos, fata de extraordinarul elan economic al lumii. Acest adevar se aplica perfect si la Romania.

Zakaria vede lumea viitorului ca o difuzie de putere catre centre din intreaga lume. Daca Marea Britanie a avut in secolul XX un declin economic, SUA au acum un declin politic. De aceea, solutia vazuta de autor este atitudinea viitoare a SUA ca un fel de “impartasire a puterii”, crearea de coalitii, cladirea legitimitatii si definirea unei agende globale. El numeste aceste lucruri “raspunderi formidabile”. Poate ca noua administratie de la Washington, aleasa in luna noiembrie a acestui an, va fi un inceput, in acest sens.

Romania are de invatat din aceasta carte. Mai intai, faptul ca dezvoltarea noastra economica accelerata din ultimii 7-8 ani nu este un fenomen romanesc, ci mondial. Ca apartenenta la NATO si UE nu ne face invincibili si ca putem sa murim “original”, pe limba noastra. Ca, oricat de demodat ori inutil ar parea, leadership-ul are nevoie sa fie generos si orientat, cu viziune. Nu se poate face performanta economica, administrativa, institutionala, daca ne exhibam public numai in folosul nostru, al carierei noastre, fie politica, fie culturala.

Cartea lui Zakaria are nevoie sa fie citita.