Noi, dupa 160 de ani
|
Sunt pe punctul de a incepe doua luni de vara pline in vizite prin comunitatile tarii. Timp de opt saptamâni voi fi prezent in peste o suta de localitati rurale si urbane, pentru a-mi face cunoscute pozitia, proiectele, candidatura. Dupa vizita in Spania si inainte de “caravanele” prin tara, doresc sa-mi iau ragazul de a va impartasi câteva gânduri despre societatea in care traim astazi. Tara noastra a avut si are si astazi multe personalitati care fac bine. Exista parlamentari, ministri, politicieni, administratori locali, intelectuali, ziaristi care-si fac datoria. Sunt oameni de afaceri respectabili, plini de talent si responsabilitate. Exista oameni minunati in România de astazi si au existat si in cea de ieri. Eu doresc sa vorbesc aici cu precadere de aspectele paradoxale, irationale din tara si din Europa de astazi. De altfel, putine moravuri s-au schimbat in România de la epoca fratilor Golescu la ziua de astazi. Daca cititi articolele critice ale lui Eminescu veti avea sentimentul ca au fost scrise la 1 ianuarie 2009. Unele dintre strâmbaciunile pe care el le ataca in 1875 seamana atat de mult cu cele din 2009 incât te intrebi daca s-a schimbat ceva in acesti ani. Luati-l ca exemplu pe Caragiale. El a scris in jurul anului 1900 cele mai acerbe satire. Unele din ele sunt perfect valabile azi, ceea ce ar duce la ideea ca la noi nu s-a schimbat nimic esential, in mai bine de un secol. Va uitati la alegerile din 2004 si aveti impresia ca priviti „O scrisoare pierduta”. Va uitati la spectacolul public al anului 2008 si vi se pare ca vedeti „Conu Leonida fata cu reactiunea”. Nu spun nimic nou, asa a fost si in 1909, si in 1929, asa este si in 2009. Nici o epoca nu s-a caracterizat prin lipsa interesului personal sau de grup. Generatiile pasoptiste si cei care au facut posibili pasii catre statul modern român, intre anii, sa spunem, 1848-1881, vor fi fost oameni ca toti oamenii, generosi dar imperfecti, vizionari, dar cu interese personale. Ceea ce a diferit, cred eu, a fost mediul inconjurator, un anume fel de moment istoric prielnic. Viziunea a existat si a folosit la ceva. Au fost suficient de multi oameni care sa sprijine idealul statului modern român si sa aiba instrumentele de a pune in practica idealul; si am fost suficient de norocosi sa vedem acest plan infaptuit. Astazi sunt oameni generosi si animati de viziune. Altii sunt in asteptarea unui ideal care sa-i anime. Si sper ca a venit momentul pentru o coeziune nationala in jurul unui proiect de statornicie, de punere in ordine a institutiilor si valorilor. Astazi tentatia este sa te lasi guvernat de sondaje de opinie, de procentaje si de dexteritate, nu de gesturi vizionare, de acte de curaj si de forta de caracter. Multi dintre cei din prima linie a vietii politice au viitorul ipotecat de trecut. Nu numai la propriu, in biografia lor, ci si la figurat, in mentalitatea si psihologia lor. Nu este exclusiv cazul României, asa este si in Cehia, si in Ungaria, si in Bulgaria si chiar si in spatiul fostei Germanii de est. Dar nu trebuie sa fim dezamagiti sau neincrezatori: Vaclav Havel, ca si Ioan Paul al II-lea si Lech Walesa au fost si ei creatii ale acestei parti de lume, contemporani aceastei epoci. Astazi, nu aducerea unui principe german ar fi actul de curaj al politicienilor, fiindca nu mai sunt aceleasi conditii istorice, culturale, economice si politice. Actul lor de curaj trebuie sa se materializeze in sustinerea complementara a unui nou tip de conducere statala, din afara familiei partidelor politice, care sa fie vizionar. Politicienii sa aiba in continuare puterea politica in tara noastra, cum o au si in restul Europei. Politica trebuie sa fie cea care conduce in România legislativ si guvernamental, conform cu Legea fundamentala. Cârmuirea statala este in complementaritate cu puterea politica. Arbitrajul vine din valorile perene si din comportamentul institutional, nu din manevre care sa te tina in stare de permanent câstig. Aici nu e vorba doar de România, ci si de partea de Europa republicana. In monarhiile constitutionale, aspectul de simbol, de traditie e respectat indiferent cine e persoana. Alta tari, cum a fost Ungaria sau Cehia, au asezat in functia suprema in stat un profesor universitar, un academician, un om de stiinta sau un dramaturg dizident. S-ar putea ca momentul limpezirii raportului dintre institutiile statului sa se faca printr-o noua modificare a Constitutiei. Regele Mihai, in mesajul din 10 mai 2007, a spus exact ce trebuia legat de acest subiect. Majestatea Sa identifica vulnerabilitatea Romaniei nu in oamenii ei politici sau in democratia si libertatile ei, ci in echivocul, lipsa de limpezime si de complementaritate a institutiilor. El cerea daltuirea unei Legi fundamentale care sa corijeze acest lucru, adaugand ca drumul european al Romaniei este, de altfel, asigurat. Dar nu numai Constitutia are nevoie sa fie imbunatatita. Elita si, mai mult decât atât, societatea româneasca ar avea nevoie sa constientizeze cât de necesara este repunerea Statului, ca administratie si ca manunchi de valori, in drepturile lui. Pentru moment, societatea nu realizeaza cât de alterat este exercitiul statal, cât de confuz, politizat si impredictibil este el. Asadar, cu sau fara modificarile constitutionale, primordial este reflexul de a respecta Legea fundamentala. Monarhiile europene au facut o performanta remarcabila in ultima jumatate de veac. Ele au supravietuit unei epoci angajate spre democratizare, prosperitate, consolidarea institutionala a libertatilor. Totul sub semnul obsesiei Cortinei de Fier si a Razboiului Rece. Faptul ca in multe dintre tarile europene, parlamentarismul, buna guvernare, democratizarea continua, prosperitatea si echilibrul militar s-au dezvoltat odata cu salvgardarea traditiei statale este un lucru admirabil. El arata astazi rezultate exceptionale: tarile cu monarhii constitutionale din Europa occidentala sunt modele de democratie si de stabilitate. Pe de alta parte, monarhia ca atare nu a putut conserva nimic din forta ei anterioara Primului Razboi Mondial, fiindca mare parte a acestei forte era bazata pe privilegii politice si economice pe care lumea de astazi nu le asociaza democratiei. Dar forta simbolului, a reprezentarii si incarnarii natiunii, a continuitatii, mandriei si garantarea neutralitatii Statului fata de dinamica politica sunt argumente inca puternice… La noi antimonarhismul a aparut dupa plecarea monarhiei, iar anticomunismul este solemn proclamat dupa intrarea in UE. Dar trebuie sa privim cu intelegere si cu luciditatea chestiunea: pe de o parte, in România postdecembrista nu a fost prea clar ce este dreapta si ce este stânga. Pe de alta parte, respingerea Casei Regale de catre clasa politica nu a avut ratiuni doctrinare, ci a fost alimentata de frustrare, complex, antipatie, ignoranta, motive personale si, foarte adesea, desi poate parea surprinzator, gelozie sau micime sufleteasca. Toate acestea nu prea au legatura cu politica de partid, cu doctrina ca atare. Societatea româneasca este inca, in mare masura, inecata in subiectivism, umori, toane, in detrimentul comportamentului institutional, al obiectivismului, al demnitatii in actul public. Exemplul bun, adesea, vine de jos in sus si nu invers, asa cum ar trebui. Unul dintre motivele pentru care Regele Mihai si Casa Regala sunt fie ignorati, fie dispretuiti este faptul ca societatea româneasca a pierdut intelegerea importantei Statului, pur si simplu. Din 1938 incoace, adica de saptezeci de ani, Statul român a suferit lovituri. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca, chiar institutional, cu un surogat de stat sau cu un stat care a succedat surogatului. Românii fie nu vad importanta unui conduceri de tip statal (a omului de stat), fie sunt fericiti sa nu il aiba, fiindca aceasta le-ar incurca socotelile personale sau asociative. Cum Regele si Familia sa reprezinta intr-un fel unic valoarea istorica si legitimitatea a Statului român, catre ei se indreapta o anume rezistenta a sistemului la schimbare, la revenirea la normal. Numai ca societatea, ca si omul, are nevoie de sudarea oaselor rupte. Si, mai devreme sau mai târziu, cu sau fara ajutorul Europei, cu monarhie sau cu republica, România va avea nevoie, pentru propria stabilitate institutionala, sa redea Statului importanta si demnitatea sa originare. Nu doar importanta administrativa, institutionala, ci si valorile cu care investesc românii, in eul lor, institutia ca atare. Fascinati de spectacolul prezentului, uitam ca sistemul are carente si ca este perfectibil. Sau emitem judecati legate de carentele lui, dar nu-l raportam la nimic din afara. Spunem ca traim un prezent imperfect si sarac, dar nu iesim din el. Si, astfel, golurile cascavalului românesc se maresc. Avem nevoie sa intarim institutiile si sa profesionalizam pe cei care le servesc. “Oxigenarea” prin europenizare institutionala este suficienta. Plus prosperitate si domnia legii. Astfel, oamenii se vor simti si demni si increzatori, nu numai democrati si liberi. In România, pericolul nu vine din mentalitate, nici din slabiciunea democratiei, fiindca atât libertatile, cat si politica merg bine. Vulnerabilitatea României de astazi vine din inconsistenta institutiilor, din felul in care oamenii se raporteaza la ele si din confuzia dintre om de stat si om politic, nu ca performanta calitativa, ci ca fisa a postului. Institutiile publice nu sunt complementare, nici limpezi, ci echivoce. Iar omul le-a subordonat total. Prin proiectul meu de Presedinte, doresc sa readuc in cea mai vizibila si mai reprezentativa institutie a Statului român o performanta publica bazata pe profesionalism, pe valori ale statalitatii si pe respect fata de institutie. |
Revin cu rugamintea de a ma ajuta sa-i duc la Peles pe cei 23 de elevi care sunt membri ai cercului de istorie ,,Nemuritorii” din Colegiul Tehnic Media. Unde ar putea sa afle mai multe lucruri despre familia regala a Romaniei decat la castelul Peles? Nu am nevoie decat de 300 de euro pentru a plati un microbuz.Va multumesc !
Am citit cu atentie articolul dvs, si observ cu satisfactie ca si dvs puneti problema amendarii constitutiei.Pe o temelie proasta nu se poate construi ceva durabil.In privinta propozitiei societatea nu realizeaza proasta calitate a prestatiei statului, n-as subscrie in intregime. Dupa umila mea parere e de datoria jurnalistilor sa atraga atentia asupra proastei prestatii a functionarilor publici s uneori o fac, dar numai uneori.Am propus citorva ziare urmatoarea idee: Parintii, corpul didactic si chiar elevii care vor obtine drept de vot in curind, sa elaboreza impreuna o lege sanatoasa a invata mintului pe care s-o supuna atentiei opiniei publice si apoi votului parlamentului atragindu-i acestuia atentia ce si ei sunt o parte importanta a electoratului ce determina formarea parlamentului. (cum ziceau nemtii prin 90 Wir sind dasVolk- noi suntem poporul).Cred ca aveti destui tineri pe linga dvs. care sa inceapa o asemenea actiune. In caz ca vor declansa actiunea, nu-mi arog paternitatea ideii.
Alteta foarte adevarat
“Vulnerabilitatea României de astazi vine din inconsistenta institutiilor”, vine din faptul ca “omul le-a subordonat total”, ca institutile sunt la dispozitia functionarilor care le conduc, in loc ca acestia sa fie “servitorii” lor si ai cetatenilor.
Aceasta vulnerabilitate are radacini in istorie in cultura orientala, un sistem de tip “sultanist” cum l-a caracterizat un analist.
Regimul comunist a mostenit si a amplificat caracteristicile conducerii personalizate, prin faptul ca activistii aveau puteri discretionare in zona lor de responsabilitate, in numele partidului.
Dupa ’89 sistemul a opus rezistenta si a conservat o mare parte din metodele orientale. Desi au fost adoptate institutii specifice democratiei ele nu functioneaza, pentru ca nu au fost dotate cu procedurile care sa le asigure functionalitatea. Societatea cvila a fost dinamitata de politica puterii.
Institutile sunt la dispozitia functionarilor, si daca functionarii care le conduc sunt santajabili, institutile sunt utilizate in interesul grupurilor de presiune.
“Astazi, nu aducerea unui principe german ar fi actul de curaj al politicienilor”, dar adoptarea unui model social nemtesc este mai necesar ca oricand.
Avem nevoie de o clasa politica al carui tel sa fie “lucru bine facut”, justitia ca prioritate, si functionarea democratiei ca obiectiv permanent, pentru ca nu-i greu de anticipat ca exista tendinta sa se utilizeze ca pretext situatia grea generata de criza, pentru confiscarea libertatilor si instaurarea autoritarismului in numele stabilitatii.
Oamenii trebuie sa inteleaga ca democratia nu se reduce la alegerea unor reprezentanti respectabili, democratia presupune transparenta, consultarea cetatenilor si participarea lor la actul de decizie, atunci cand interesele lor sunt afectate, cand se defriseaza o padure care ar trebui retrocedata, cand se inchiriaza un spatiu comun al asociatiei de proprietari, cand primaria stabileste prioritatile investitionale etc…
Nu-i normal sa se spuna Primarul a asfaltat strazile, cand el gestioneaza banii publici. Normal ar fi ca primarul sa supuna dezbaterii prioritatile investitionale ale urbei, si oamenii sa aiba satisfactia ca au fost consultati asupra acelor prioritati de cheltuire a banilor publici, ca ei nu au fost alocati pe baza clientelismului politic.
Cu respect
Deceneu
Spre atenția tuturor cetățenilor Republicii MOLDOVA!!!
Prin decizia de a celebra scrutinul parlamentar pe data de 29/07/2009, într-o zi de miercuri – zi lucrătoare și nedeschiderea unor secții de votare în țările, în care există comunități ale cetățenilor Republicii Moldova, CEC și guvernul RM ne-au lipsit de un drept constituțional fundamental – dreptul la vot.
Au încălcat art. 3 al Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană, Codul Electoral, recomandările ONU și UNESCO, recomandările Comisiei de la Veneția…
Pentru a evita repetarea fraudării alegerilor după scenariul din 5 aprilie 2009 și a tragicelor evenimente care au urmat, rugăm toți cetățenii cu drept la vot, care doresc, dar nu vor putea să voteze, să se înregistreze la adresa electronică:
dorescsavotez@basarabia.es
Administrația ARBS „Basarabia”
Antimonarhismul a fost alimentat de dorinta clasei politice din Romania, ante si post decembriste 1989 (este aceeasi in vasta majoritate) de a pastra starea actuala de lucruri, cat mai lung cu putinta (a se citi cat mai mult haos) cu scopuri pur personale. Numai in acest mediu hegemonia politica si controlul economic al acesteia se poate intretine si poate prospera mai departe. Monarhia Constitutionala a fost garantia echilibrului in societate, a legii, si a apartenentei Romaniei la Europa. Aceste lucruri creaza disconfort celor aflati in fruntea tarii. Pur si simplu legea nu este compatibila cu stilul lor banditesc de a administra si reprezenta tara. Regimul comunist a afectat atat de tare societatea romaneasca, a schimbat atat de negativ mentalitatile oamenilor incat revenirea la normal va cere generatii.
Votati pentru candidatul preferat la alegerile prezidentiale pe blogul
http://scrofanionel.wordpress.com/
Alteta Voastra,
Consider ca personalul angajat in institutiile statului,
de cand se prezinta la lucru, si nu numai, are datoria
*sa imbrace haina* de servitor al cetateanului;
care il plateste!
.
– Avem nevoie stringenta de dezvoltarea *spiritului de a servi*,
prin respectarea legilor in vigoare, cu promtitudine si amabilitate.
Si unde, in primul rand?
ACOLO unde legile sunt la ele acasa, de cand ies
si pana se pun in aplicare, la toate nivelurile!
Incluzand, scurtarea timpului de dare a sentintelor judecatoresti.
Sunt cazuri in care efectul educational se pierde,
in asteptarea deciziilor judecatoresti.
Inculpatii uita multe elemente ajutatoare desfasurarii anchetei
incepute impotriva lor,
si ies de sub actiunea psihica de *simt de vina*,
pe care au avut-o initial.
.
– Consider ca trebuie, pentru fiecare cerere-dolianta primita,
in responsabilitatea fiecarui functionar, ca acesta, sa:
– sa se transpuna in locul celui care emite aceasta dolianta.
*Ce tie nu-ti place altuia nu-i face.*
– sa existe un sistem *de apreciere* a plus-valorilor prezente,
care sa motiveze daruirea, competitivitatea si creativitatea,
in domeniul respectiv, de prestare a serviciului public.
Va multumesc.
@ Peace
Omule, cu cat esti platit?
Daca nu…respectele mele.
Inoti impotriva curentului aici.
Nu cred ca Dumnezeu l-a ales.
Ce dumnezeu cunoaste Radu Duda.
El vrea sa aiba un CV prezidential.
Este necalificat ca om:
Teoretic si practic.
Actor? Nu merita
Familist? Nu are copil
Scriitor? Nu este inteligent
Presedinte? Nu este un lider
Pentru mine a cazut in dizgratie.
Eu votez cu Crin Antonescu.
Daca si el dezamageste,
Unul dintre noi sa se pregateasca.
O zi reusita.
A step in the right direction.
The atomic bombing of Hiroshima and Nagasaki during the Second World War, followed by high threats and tensions of the Cold War, have consequently pushed superpowers to build, stockpile and pre-position nuclear missiles to percieved hostile nations. However, nowadays, these so called nuclear deterrent warheads and offensive military technologies are fast becoming obsolete to the better and peaceful arms of diplomacy, international understanding and peace-making ventures world leaders. USA’s Obama and Russia’s Medyedev latest re-negotiation and serious attempts at denuclearization are a step in the right direction. If this agreement is sustained and more positive steps are taken then a brighter, safer and hopeful world will emerge. What with all the different kinds of crises rocking the world, world leaders have come to accept the inevitable reality of mutual acceptance, equal dignity respect and shared destiny for all peoples. I hope that this Strategic Arms Reduction Treaty or START will not stop rolling for the peace of the world but also for the equal spiritual liberation of mankind from each hemisphere of the planet. A step in the right direction, yes. But, will it be sustained?. What I know is that if each leader shares his peaceful, positive side then this treaty could start the actual building of peaceful societies, nations and peaceful world.
.
*A venit momentul pentru o coeziune nationala in jurul
unui proiect de statornicie, de punere in ordine
a institutiilor si valorilor.* (ASR Principele Radu al Romaniei, Duda)
.
A venit momentul pentru:
*Respect si lege in tara, demnitate si mandrie in afara.
Capul sus in lume…*, tot din vorbele Principelui.
.
Stimati sustinatori si cititori, a venit momentul de a ne implica
mai substantial, sa fim mai generosi, sa fim mai curajosi,
sa ne sacrificam mai mult si sa fim mai creativi!
.
Timpul nu ne permite sa amanam raspandirea *crezului*
nostru. Nu avem voie sa stam pasivi, nici o singura zi…
Este inca atat de multa munca… atatia concetateni de-ai nostri
inca nu au auzit despre *plusul calitativ* pe care candidatura
Principelui il promoveaza si garanteaza; prin simpla lui prezenta.
.
Vrem demnitate, respect si mandrie nationala?
– Cine ni le poate reaminti si asigura, ca vor exista;
ca o realitate noua in Romania, mai mult decat
reprezentantul CaseI Regale a Romaniei, la prezidentiale?
.
Vrem lege pentru toti; *Iustitia omni auro carior*,
sa nu mai gasim in vocabularul politicienilor
sau a jurnalistilor, expresii de felul:
– *x* poate sa raspunda politic si legal…
in timp ce, normal ar fi:
– *x* raspunde legal si politic, daca nu, si prin prizma constiintei
lui de reprezentant al nostru, al poporului!
.
Cine ne poate garanta aceasta aplicare a legii, daca nu un
candidat independent de *mentalitatea politica*; *de da… si ia…*?
Numai, si numai, Principele Radu!
.
De aceea, as propune o mai buna organizare in domeniul stabilirii
si aplicabilitatii sanctiunilor administrative, in concomitenta, si paralel
cu modalitatile de apreciere.
.
Multumim Principelui Radu, Principesei Margareta, MS Regelui Mihai I
si colaboratorilor apropiati, pentru munca sisifica, zilnica, depusa
in slujba reusitei acestui proiect maret!
Va doresc multa bafta pentu alegeriile care vor veni.
Ioana Carmen
Satul românesc nu este chiar ceea ce credem noi, adică oameni credincioşi, munca cîmpului, animale sănătoase…
Unul din marile ghinioane ale vieţii mele a fost faptul că nu am avut nici o rubedenie apropiată care să locuiască la ţară, să văd şi eu cu ochii mei cum creşte oaia şi capra, cocoşul şi găina, să fac şi eu diferenţa clară între raţă şi gîscă sau pătrunjel, leuştean şi mărar. Tîrziu, în adolescenţă, am aflat ce “gust” are apa de rîu sau de fîntînă ori ce răcoroasă e umbra de nuc sau că, orice vreme ar fi afară, praful de la ţară nu se ridică precum cel de la oraş. Sînt multe amănunte ca acestea care povestite dau un farmec aparte vieţii satului, de aceea toate poveştile lui Creangă te îndeamnă ca măcar din curiozitate să asculţi pupăza sau mierla, să mergi la scăldat ori să furi vo două mere…
Poveşti, din păcate doar poveşti!
Am vizitat, zilele trecute, nişte rubedenii din parte soţiei, oameni de mare ispravă, cu gospodării mari, frumoase şi totodată grele. Şi cînd spun gospodării mari mă refer la case, grădini, pămînturi, maşini, utilaje, tractoare dar şi la copii mulţi, nepoţi şi mai mulţi. Din păcate, am găsit aici atîta dezbinare, încrîncenare, ură şi-o dorinţă nesătulă de răzbunare cum nu am crezut niciodată că pot găsi în sufletele unor oameni care se cred şi se simt credincioşi… Satul românesc este un teritoriu cu mari probleme de comunicare, inteligenţa se pare că ocoleşte această zonă de foarte mulţi ani iar tot de atîta timp comuniunea nu mai face parte din relaţiile fraţi, vecini, prieteni, cunoscuţi, apropiaţi. Bărbaţii au porniri parcă din ce în ce mai atroce, violenţa fiind singura formă de afirmare şi integrare în societate. Iar starea de ebrietate, alcoolul de foarte proastă calitate consumat în cantităţi uriaşe chiar şi în toiul zilei, sub soarele arzător, evaporă orice formă de omenie, înţelegere şi stîrneşte imaginaţia scurtă dar violentă a animalului numit pe nedrept “ţăran”… Femeia??? O subunitate de măsură, un loc de descărcare a furiei… Faţa care acceptă pumni şi picioare la propriu pentru că aşa vrea… Dumnezeu! Aşa trebuie! Acesta este rostul, menirea ei. Am început să cred că feţele îmbătrînite înainte de vreme ale femeilor de la ţară nu sînt nicidecum brăzdate de soare, vînt, ploi, pămînt… natura nu ar face aşa ceva!
În această scurtă vizită am început să înţeleg şi să accept legile Uniunii Europene privind sacrificarea animalelor, sîntem prea violenţi, sadici şi dornici de sînge… Dorinţa de nestăvilit şi putinţa de a asculta răgetul disperat, de a privi în ochii animalului sacrificat denotă înclinaţiile criminale ale omului de la ţară. Legea UE ni s-a părut o lege nedreaptă dar cîtă îndreptare ar fi adus ea…
Aş vrea să mai cred în poveştile lui Creangă dar aşa cum ne mint guvernele în legătură cu “prima casă”, “salariul minim”, “credite de nevoi personale”, “autostrăzi” etc. aşa cred că ne mint aceste poveşti care nu au nici o legătură cu realitatea. Şi dacă în vremuri tulburi, cînd oamenii ar trebui să fie uniţi, noi sîntem dezbinaţi chiar de propriile noastre minţi sărace atunci nu mai cred într-o revenire, o îndreptare. Puterea ar trebui să vină din noi iar în noi nu mai e nimic de valoare. Sîntem prea trişti şi prea săraci în suflete!
Alteta Voastra Regala,
Foarte corecta analiza, promit sa o popularizez si eu printre cunoscuti si prieteni.
In alta ordine de idei, are Alteta Voastra in program si o noua vizita in aceasta vara la Turnu- Severin si in Mehedinti? Va asteptam cu mare bucurie!
Am vazut astazi ca este in vizita in Romania Majestatea Sa Regele Alber al II-lea al Belgiei impreuna cu Majestatea Sa Regina Paola a Belgiei. Vor avea o intalnire si cu Familia Noastra Regala?
Va multumesc!
Cu profund respect,
N.N.
Aveti mare dreptate in ce ati scris, sper ca sa reusiti sa castigati alegerile.
Alteta Voastra Regala,
In primul rand vreau sa va multumesc pentru eforturile pe care Dumneavoastra si ASR Principesa Margareta le depuneti pentru ca vocea romanilor din Spania sa fie auzita. Va multumesc ca sunteti singurii reprezentanti ai tarii noastre care sunt preocupati de soarta romanilor din afara Romaniei, spre deosebire de restul asa-zisilor politicieni care sunt preocupati mai degraba de vesnicele lor certuri si interese personale decat de problemele care se agraveaza pe zi ce trece. Munca Altetelor Voastre de reconstruire a imaginii unei tari prea napastuite de o istorie neinduratoare alcatuieste o noua nestemata din coroanele pe care le veti purta intotdeauna, chiar daca ele nu se vad.
Alteta Voastra, as mai dori sa va intreb precum domnul N. N. daca Familia Regala se va intalni cu suveranii Belgiei zilele acestea? Va intreb acest lucru deoarece constat cu ingrijorare ca actualul presedinte se foloseste de vizitele reprezentantilor diferitelor monarhii europene (Marea Britanie, Monaco, Belgia), dar si din afara Europei (Japonia) cu scopul de a-si crea o imagine in ochii electoratului roman cum ca, spre deosebire de Casa Regala a Tarii, el este cel agreat de monarhi.
VA DORESC DIN TOT SUFLETUL SUCCES LA ALEGERILE DIN TOAMNA!!!
IMPREUNA CU NOI VETI MERGE INAINTE CATRE VICTORIE!!!
ROMANIA ALTFEL!
Ma inchin in fata Altetei Voastre si a Familiei Regale a Tarii
Regretam pentru ghinionul primei Dvs. vizite la tara!
Nu avem voie sa catalogam milioane de contetateni,
dupa o prima impresie, unica!
M-ai incercati si in alte zone!
Cunoasteti vorba:
*Nu-i… chiar atat de negru.*
Răspuns pentru *A*
Textul meu, chiar dacă luat cuvînt cu cuvînt se referea la satul românesc, aş fi vrut să aibă o tentă generalistă, în sensul că societatea românească în ansamblu are mari carenţe de educaţie şi comportament. De aceea susţin de această dată pe Radu Duda în demersurile sale, se simte o nevoie acută de oameni verticali şi de încredere în toate domeniile dar mai cu seamă în funcţii cheie. Şi recunosc, sînt un pic cam pesimist, nu trebuia să generalizez dar… e o stare generală, pesimiştii nu prea au votat în ultimii 20 de ani. Promit să caut sate prospere cu oameni întelepti pe viitor!
Dacă te iei după Creangă doar, îţi înţeleg şocul. Coroborează cu Moromeţii, e mai aprope de reality.
Sunt in perfect acord cu opiniile exprimate de Alteta Sa in acest articol; mirarea mea consta in aceea ca nu inteleg in continuare de ce analistii si intelectualii nostri nu discuta aceste teme foarte generoase, precum “actualitatea clasicilor” sau nevoia de a aduce pe cineva din afara sistemului politic in fruntea tarii, ca acum 160 de ani. Am intalnit aceste teme in discutii private insa, caci sunt evidente si e logic a le discuta. De ce vectorii de opinie nu discuta aceste teme?! Alteta, cred ca e cazul sa ii fortati pe intelectualii nostri angajati sa vorbeasca in fiecare seara la TV sa atace si aceste teme! “Faceti-le un pic agenda”! Astfel veti impinge mesajul Vostru in primul rand catre patura instruita a societatii noastre. Puteti fi acuzat ca mesajul Vostru este “too good to be real”, dar in nici un caz ca ar fi gresit. Este talentul Vostru insa sa stiti cum sa ajungeti la “inima” celor multi, adica la tarani si muncitori, ce sa opuneti “bailor de multime” sau ritualului horei cu fete imbracate de complezenta in port popular. Sunt convins ca veti aborda aceasta clasa cu stilul cu care ati actionat si pana acum. Si nu uitati ca noi romanii suntem in cel mai bun caz sedusi si abandonati dupa alegeri. Ultima oara ne-a facut-o dl. Basescu. Dansul a capacitat toate sperantele noastre in lupta impotriva sistemului (comunist). Cred ca toata lumea rade cand isi aduce aminte acum… Cred ca va luati o responsabilitate uriasa cand faceti apel la resorturile intime ale sufletului romanesc: credinta, traditie, mandrie, speranta si dorinta de mai bine precum si implicarea unui reper sacru al Romaniei contemporane, Majestatea Sa Regele Mihai. Sper ca miza Voastra sa fie mai mare decat BMW-uri cu girofar, o ministresa blonda, niste baieti care au numai bani in cap (parca asa zice dl. Geoana despre the talented Mr. Videanu).
O scurta replica pentru dl. Daniel Bogdan, referitor la taranii nostri: daca acceptam ideea ca societatea romaneasca a fost distrusa de comunism, haideti sa cautam marturii (iar pentru mine cele mai bune sunt cele literare) de dinainte de 1947. E drept ca avem exemple precum in romanul “Ion”, dar avem si exemple mai putin cunoscute, care par astazi ireale – ma refer la “Isvor, tara salciilor” de exemplu, o catre scrisa de un personaj fabulos pentru mine, printesa (deh, atunci aveam printese, iar ele mai si scriau) Martha Bibescu. Se pare ca pe atunci aveam si tarani senini, care isi purtau straiele imaculat de albe (probabil ca macar duminica) in locul portului actual, slapi, izmene din fash si maiouri contrafacute… Se pare ca, alaturi de dorinta de a ne vedea semenii nefericiti sau nenorociti, exista o “aristocratie a satului”, ceea ce macar presupune oameni mai buni, nu?