Mesajul Custodelui Coroanei, Încoronarea de la Alba Iulia, 94 de ani
|
Povestea Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria |
|
Povestea Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria |
 |
Normele Fundamentale ale Familiei Regale Române |
 |
Casa Majestății Sale — Website |
 |
Săvârșin Regal — Website |
RESPECT!!
Demnitate si onoare !
Sarbatorirea a 94 de ani de la”Incoronarea de la Alba Iulia” ,un puternic semnal pentru Romania intreaga lume civilizata, si romanii de onoarede pretutindeni!
Sarbatorirea a 94 de ani de la”Incoronarea de la Alba Iulia” ,un puternic semnal pentru Romania intreaga lume civilizata, si romanii de onoare de pretutindeni!
Izbanda si inima buna….!
Respect!!Toate cele bune,pt Familia Regala si Casa Regala a Romaniei!!ASR Custodele Coroanei Principesa Margareta,este pe deplin pregatita sa fie viitoarea Regina a Romaniei!!Va imbratisam cu drag,Alteta!!!!
RESPECT ȘI VEȘNICĂ RECUNOȘTINȚĂ!
RECUNOSTINTA SI NEUITARE PESTE VEACURI MARELUI REGE FERDINAND I CEL LOIAL SI GENERATIEI MARILOR UNIRI !
MARI UNIRI CU TARA MAMA AU FOST TOATE, INDIFERENT DE MARIMEA TERITORIULUI SAU DE NUMARUL DE LOCUITORI : UNIREA BASARABIEI, A BUCOVINEI SI A TRANSILVANIEI CU CRISANA, MARAMURESUL SI BANATUL TIMISAN ! NU TREBUIE SA UITAM NICI REUNIREA CU DOBROGEA SI CADRILATERUL, NICI UNIREA DE LA 1859, IAR VECHIUL REGAT A FOST FACTORUL CATALIZATOR AL NAZUINTELOR DE MULTE VEACURI ALE ROMANILOR !
TRAIASCA REGELE ! TRAIASCA DINASTIA SI COROANA DE OTEL !
ONOARE SI RESPECT ASR PRINCIPESEI MARGARETA, CUSTODELE COROANEI ROMANE !
Conștientizarea semnificației istorice a Încoronării s-a făcut atunci, la 15-17 octombrie 1922, la fel ca și azi, prin optica apartenenței și divergențelor politice. Atunci , în acele vremuri s-a dorit ca semnificația ceremonialului din 1922 să aibă importanța sa internă ,,pentru a demonstra identitatea națională a dinastiei fondată de Carol I , legătura dintre patrie și destinul suveranilor” , care asigura astfel stabilitatea și continuitatea. Liberalii de la acea vreme, s-au folosit de sentimentele naționale ale poporului, și au dorit să li se ,,datoreze lor Coroana României Mari”.
Mai mult, liberalii din acea vreme, au avut pretenția că numai ei au produs prima Coroană regească. Cert este , că la momentul Încoronării între partidele istorice a fost mare luptă politică. Partidul Național Român și Partidul Țărănesc , din Ardeal, conduse de liderii lor Iuliu Maniu și Ion Mihalache, au refuzat să participe la Serbările Încoronării de la Alba Iulia, adresându-se către poporul din Ardeal, Banat,Crișana și Maramureș, precum și către frații Români de pretutindeni că : ,, lupta lor este dusă doar împotriva Partidului Național Liberal.,nu și a regelui : ,,Într-adevăr între Națiune și Rege nu e nici o situație tragică. Credință, respect, dragoste– sunt singurele sentimente cu care am înconjurat mereu pe M. Sa Regele, precum și întreaga Dinastie de la unire încoace. Imposibilitatea de-a putea participa la Încoronare nu rezultă ,deci, din un conflict dintre Suveran și Națiune. Care român din Ardeal și Banat n-ar dori din toată inima să vadă pe M.Sa Regele Ferdinand încununat cu Coroana țării tuturor românilor ? Dacă actul Încoronării s-ar petrece între națiunea legal reprezentată la acel act și între Suveranul său, Încoronarea s-ar fi putut face în orice zi de la unire încoace (…) .Mai mult decât atât, nu li se cere ardelenilor să urmeze modul de a acționa al partidului, care îi privește doar pe liderii săi, astfel încât timp de trei zile ,,nu trebuie să mai vorbim de necazuri !” Să înăbușim în inimile noastre orice nemulțumire, să uităm toate, chiar grija imperioasă a zilei de mâine și să nu mai simțim o clipă decât bucuria Suveranilor noștri, Ei să nu fie o clipă turburați în fericirea Lor, care trebuie să fie a țării întregi ,să nu știe și să nu afle nimic din tot ce le poate aduce o cât de mică întristare (…) Poporul e cuminte, va trece cu vederea totul numai spre a nu-și supăra Suveranii, va înțelege că nu Stăpânii sunt de vină pentru obrăznicia slugilor”.Azi au fost puțini ardeleni care , au omagiat importantul eveniment istoric la Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, așezând frumoase buchete de flori, la statuile Suveranilor României Mari. Să avem încredere că anul viitor va fi mult mai bine respectându-ne cu mai mare civism istoria noastră. ( Citat din Manifestul Partidului Național Român din Transilvania, din cartea ,,90 DE ANI DE LA ÎNCORONAREA DE LA ALBA IULIA” publicată de Muzeul Național de Istorie a României la Editura Cetatea de Scaun 2012 )
Respect și eternă recunoștință ! Trăiască Regele ! Nihil Sine Deo !
Cinste si Onoare Alteței Voastre Regale pentru modul în care Vă prețuiți gloriosii înaintași!
Sa nu uitam niciodata !
Nimic fara Dumnezeu si fara Monarh !
Emilian T.Vandenboer
În întreaga țară au fost comentate toate etapele relevante ale săvârșirii sărbătoririi actului istoric național, al Încoronării Regilor României Mari. Cu ocazia acelui important important eveniment, s-a descris prin presa timpului ,cea mai strălucită exprimare a unității noastre naționale.
Totuși, în opinia unor ziariști, aserviți interesului politic al partidelor istorice ardelene, ecoul istoric al acelui important moment național—Încoronarea– a fost afectat negativ de numeroasele dispute politice referitor la politicienii liberali care doreau :,, să folosească Încoronarea în propriul interes, planificând-o într-o perioadă când ea nu este necesară, în timp ce în trecut s-au pierdut ocazii mult mai bune, care însă nu serveau obiectivelor lui Brătianu , o parte din vină aparținând și regelui, pentru că nu a știut să se impună”.
Este relevant să amintim atitudinea înverșunată și dură a opozanților politici din partidele istorice în a căror publicații au apărut multe critici nedrepte : ,,Fusese de mult hotărât punerea pe capul Regelui a coroanei înțeleptului și marelui său înaintaș . Coroana i se cuvine de drept și și-o putea pune din cea dintâi zi a domniei ; o putea pune la declanșarea războiului, sau după câștigarea marei biruințe de la Mărășești ; o putea pune, în sfârșit, la încheierea păcii care ne-a lărgit hotarele și ne-a pus într-un singur STAT pe toți de același neam.”
,,Căpetenie a unei oștiri viteze, cu care a împărțit deopotrivă și gloria și mizeria, Regele Ferdinand a avut, prin faptul războiului, destule prilejuri potrivite cu strălucirea unei serbări de încoronare. Când mai ales țările surori, cuprinse de avântul întregirii Neamului ne-au trimis declarațiunile lor de alipire, ce ar fi fost oare mai nimerit decât să pecetluim cu Coroana Regelui Nostru această SFÂNTĂ UNIRE de veacuri așteptată ?”
,,O încoronare în acea zi unică în cronicile vieții românești ar fi fost nu numai un simbol al legământului dintre Tron și Popor, dar și un LEGĂMÂNT între toate provinciile românești UNITE SUB SCEPTRUL ACELUIAȘI REGE . Poate că atunci erau însărcinați cu trebile din afară sau poate că o credință greșită și anume că pentru serbările unei încoronări trebuiesc pregătiri prea mult costisitoare și îmbelșugate –ca și cum belșugul nunții ar face fericirea căsniciei– au făcut să se piardă cel mai puternic prilej de însuflețire națională, care ar fi făcut din Încoronarea lui Ferdinand I un eveniment istoric de însemnătatea încoronării lui CAROL CEL MARE al Franței”.
,,Cu încoronare sau, fără încoronare, Regele Ferdinand ar putea să domnească tot așa ca și până acum. Poporul l-a primit, l-a îmbrățișat, l-a apărat, l-a înălțat și l-a proslăvit, i-a dat adică tot ce-i putea da, așa că, după opt ani de domnie, o încoronare, dacă nu pare chiar fără nici o noimă devine însă o simplă ceremonie ce nu-și găsește rostul nici în legea țăriii și nici în nevoile politice de astăzi(… a anului1922).
,,Guvernul liberal vrea ca pe ruina țării să-și plătească un fast mai mult și să se încarce cu onoruri de care cu nimic nu e vrednic. În pripă și în contra așteptării tuturora, el hotărăște Încoronarea. Ca pentru o simplă petrecere în familie, guvernul stabilește întregul program și se face a nu ști că pentru a se ajunge la Încoronarea Regelui lor toți Românii au luptat și sângerat laolaltă și că de aceea au cu toții dreptul de a lua parte și a se bucura deopotrivă la această înălțătoare sărbătoare, care e și trebuie să rămână o sărbătoare națională, iar nu o scamatorie politică (…).”
,, Urmărit de ochii furioși ai milioanelor de alegători al căror vot l-a subtilizat, Dl.. Ionel Brătianu caută scăpare în jurul Tronului și întărire pe lângă persoana Regelui(…) . Punând coroana pe capul Regelui, Dl..Ionel Brătianu se vede nașul lui și își închipuie că prin acestă legătură va consfinți niște prerogative pe care oligarhia de până acum nu i le-a cercetat, dar cărora se vor împotrivi toate puterile democrației ce se naște și se organizează . Încercarea ce Dl., Ionel Brătianu face cu încoronarea arată mai mult ca întotdeauna disprețul ce Domnia-sa are pentru democrație. Sfidarea Domniei-sale va avea însă și un efect bun. Ea va arăta democrației cât e de periculoasă întinderea cancerului liberal .”
( Citat din ziarul ,,Aurorei”,oficiosul Partidului Țărănesc din Ardeal, articolul ,,Nașul Regelui”, la 16 septembrie 1922 )
@ domnului Titus Berinde
Inteleg, din cele doua comentarii ale dumneavoastra, ca cele doua partide istorice ale perioadei cand s-a infaptuit Incoronarea, Partidul National Liberal al Primministrului Ionel Bratianu si, in special, partidele domnilor Maniu si Mihalache care curand dupa aceea aveau sa zamisleasca, prin fuziune, Partidul National Taranesc, erau inca dominate de traditionalul lor conflict politic, neputand uita de el nici in momentul deosebit de important al incoronarii. Fiecare parte avea pareri ireconciliabile privitoare la data si momentul istoric cand ar fi trebuit infaptuita Incoronarea. Ciuda taranistilor era ca parerea liberalilor prevalase, prin glasul lui Bratianu. Personal regret ca domnii Maniu si Mihalache, pe care de altfel ii respect mult, nu au stiut sa-si puna deoparte frustrarea, pentru a pastra astfel armonia evernimentului Incoronarii. Dar, pana aici, nimic nou sub soare, doar ca atunci cand Romania era Monarhie, prezenta Regelui ca factor de echilibru in viata tarii, facea astfel incat conflictele politice nu atingeau atunci cotele de grobianism ale prezentului parlamentar de azi.
Dar de ce, domnule Berinde, tineti sa ne reamintiti acum de aceasta meteahna romanesca (sintagma cu care, de altfel, nu sunt de acord, pentru ca, de fapt, situatia este si azi perena si ubiqua, ea existand in viata politica a TUTUROR tarilor democratice, unde partidul la putere este cel ce da tonul, iar partidul / partidele aflat/e in opozitie ii contesta si ii ataca actiunile). Se intampla si azi acelasi lucru in tari traditionalmente democratice precum USA, Anglia, Germanian etc.
Numai ca, dupa parerea mea, nu acest aspect conflictual trebuia subliniat acum cand Alteta Sa Principesa Mostenitoare Margareta ne reaminteste de Aniversarea celor 94 de ani de la foarte importantul eveniment al Incoronarii de la Alba Iulia.
Sa ramanem deci sub imperiul mesajului pozitiv al Altetei Sale, si sa speram nu doar la mai bine in general, ci la un ‘mai bine’ special, si anume la un posibil viitor moment al unei noi Ceremonii de Incoronare la Alba Iulia.
prof. Diana Lucia Zotescu