Lumea moderna si substanta nationala

Regalitatea are importanta in raport cu substanta ei nationala. Aspectul statal, identitar, legat de natiune este ceea ce a permis monarhiei constitutionale europene de astazi sa supravietuiasca atat monarhiei traditionale, cat si aristocratiei. Asa s-a putut ajunge, dupa mai multe decenii de transformari, la imaginea contrastanta a Reginei Elisabeta a II-a alaturi de Vladimir Putin sau alaturi de Bill Clinton.

Identitatea regala nu poate fi decat nationala, pentru ca reprezinta Coroana (a carei forma rotunjita si inchisa este simbolul suveranitatii, ilustrand stilizat o cetate inchisa, stapana pe ea insasi). Fara acest simbol, legat de natiune si de stat, institutia in sine nu poate sa se numeasca regalitate.

Cum a putut invinge identitatea sa germana Carol I, decat prin faptul ca identificarea lui cu statul roman a fost in asemenea masura, incat originea sa catolica si germana a ajuns subsidiara? Este un exemplu despre cum a putut „biologia” identitara, statala sa invinga istoric ADN-ul.

Pentru Carol I, exercitiul statal a fost mai important decat cel politic. Intre cele doua performante este o diferenta, invizibila astazi marii majoritati a societatii civile. Desi situatia de astazi este uimitor de similara cu cea din 1866. Constructia lui Carol I, de la dimensiunile ei politica si economica, pana la cele militara sau culturala, are esenta statala, este caracterizata prin viziune si angajament personal. Carol I a avuyt destin, nu cariera. Nimic mai diferit decat actiunea publica relativa istoric si limitata a politicienilor de ieri si de astazi.

Pe de alta parte, Carol I nu ar fi putut face nimic fara clasa politica romaneasca a vremii lui. Secretul succesului lor a stat in complementaritate. Carol I ramane in istorie ca om de stat si creator de institutii. De aceea Familia Regala este astazi o parte a statalitatii romane. Nu prin meritul generatiei actuale, ci prin faptul ca se extrage institutional de la creatorul dinastiei.

In tot acest process, elitele au avut un rol fundamental. Fara ele nu se putea face nimic, din 1848 incoace. Elitele au fost, desi impartite politic, diferite intelectuale, antagonice din punct de vedere al interesului economic, separate in functie de generatie, sunt cele care au dat tonul miscarii spre inainte a societatii. In ce priveste traditia monarhica, probabil ca Majestatea Sa facea referire la lungul sir de principi suverani, care erau si conducatori de armata, adica voevozi. Ei au creat, in ciuda geografiei si a istoriei la rascruce de drumuri, o anume continuitate in carmuire.

In viitor, regalitatea s-ar putea remarca mai mult decat pana acum, ea ar putea primi o sansa istorica, mai ales in tarile care au devenit republici. Daca Romania ar fi fost astazi la nivelul Germaniei sau al Austriei, nu cred ca Familia Regala ar mai fi avut relevanta pe care o are acum. In acesti ultimi opt ani, Casa Regala a putut sa se implanteze fizic, cu adresa si actiune institutionalizata in Romania, fiindca tara avea slabiciune identitara, in trecerea ei de la comunism la capitalism, si pentru ca era o nevoie istorica de a intra in NATO si UE. De asemenea, prezenta noastra continua sa capete amploare pentru ca Romania se afla sub o puternica presiune din directia globalizarii. Globalizarea pune presiune pe toate tarile, dar Romania are inca vulnerabilitati. Imperfectiunile ei actuale ofera Casei Regale posibilitatea istorica de a-si exprima profilul identitar si utilitatea. Mixtura intre legitimitate si utilitate este ceva posibil doar in acest moment istoric.

Daca Familiile Regale europene vor gasi energia, inspiratia si forta de a se manifesta impreuna, institutional, la nivel continental, atunci Uniunea Europeana ar putea gasi un important filon de legitimitate istorica in institutia regala continentala. Uniunea Europeana este o constructie de o complexitate infinita. Extinderea, Tratatul constitutional, intarirea democratiei, coerenta instrumentelor de suprastatalitate sunt esentiale din punct de vedere organizational, administrativ, insa Uniunea reprezinta si ceva in plus. Ea este o constructie istorica ce se hraneste dintr-un anume tip de viziune, de legitimitate, de legatura cu traditia, de continuitate. De aici vor veni forta istorica a continentului si culturile lui. Este o diferenta intre bogatia, forta ideilor care au sudat Uniunea la inceputurile ei si realitatea administrativa de astazi. Parintii Europei unite sunt cu mult mai bogati in semnificatii, in angajamentele lor europene decat sunt cei care semneaza astazi documente in numele idealului primilor. Idealul primordial este valoros, administratia de astazi este necesara. Pentru a echilibra cele doua dimensiuni, este nevoie ca UE sa gaseasca si un anume fel de legitimitate istorica si identitara, iar una din institutiile care o tezaurizeaza este marea Familie Regala europeana.