Intristarea si fariseii
|
Am luat parte la funeraliile patriarhului Teoctist, cu gandul si cu sufletul. Am privit ritualul ortodox izvorat parca din virtutile si miresmele satului romanesc, loc din care se trag ierarhii si credinta.
Mi-au venit in minte doua marturisiri auzite recent intr-un oras al lumii. Prima a venit de la un ministru. El mi-a spus ca a-ti aduce aminte este dovada suprema a finetii. El a spus ca oamenii pronunta zilnic numele Domnului tocmai ca sa-si aduca aminte de El, in fiecare zi. Daca si Dumnezeu, care nu are nevoie de nimeni si de nimic, este bucuros atunci cand muritorii isi aduc aminte de El, va dati seama cata nevoie are omul de aducerea aminte. Ministrul mi-a mai spus ca oamenii se intristeaza cu adevarat doar la grosolanie. Intr-adevar! Dintre episoadele pe care a trebuit să le indure regele Mihai, singurele care au produs intristare au fost cele inecate in grosolanie. Din ziua mortii patriarhului Teoctist pana la funeralii am vazut multe figuri publice indoindu-si sira spinarii, dand din coate sa se apropie de catafalc pentru a cersi farame de incredere de la privitori si pentru a imprumuta, exploatand actul sacru al mortii, un pic de legitimitate de la cel din cosciug. Toate acestea sunt expresia grosolaniei si produc tristete. A doua marturisire a venit de la un preot. La finalul unei slujbe de duminica, el a amintit in predica despre fariseii din vremurile biblice. Atunci, ca si acum, mi-a venit sa zambesc. Fariseii sunt peste tot in jurul nostru, in ziare, in holuri de hotel si de parlament, in institutii, pe ecrane. Ei ne spun cum sa ne comportam, cum sa traim, ne invata cum sa „tragem in piept“ prezentul si, daca se poate, viitorul. Fariseii de ieri sunt imoralii de astazi. Principesa Margareta si cu mine am mers pe dealul Patriarhiei din respect pentru parintele patriarh, din duiosie pentru memoria lui, in amintirea clipelor de bucurie sufleteasca pe care ni le-a daruit in ultimii zece ani, regretand fatarnicia harnica a celor pe care democratia si libertatea nu-i poate obliga sa stea acasa. Sa va fie tarana usoara, parinte patriarh! La intoarcere, am deschis usa bisericii din Savarsin si v-am aprins, in linistea satului, o lumanare. |
5 august 2007
Buna Alteta Voastra,
Ma numesc Holenda Radu si sunt baiatul cu care ati comunicat prin scrisoare cam prin luna iunie.
Va trimit acest e-mail deoarece vreau sa va doresc sanatate Voua si Familiei Regale si sper sa mai vorbim prin scrisoare daca nu este o problema pentru Voi. Nu stiu de ce dar prefer scrisul cu stiloul.
Un salut din partea mea Regelui Mihai caruia ii doresc sanatate si forta in continuare sa faca ce a facut pana in prezent.
Domnule Holenda,
Imi amintesc de dumneavoastra si va multumesc pentru mesaj. Voi transmite urarile catre Majestatea Sa Regele si intregii familii. Sunt bucuros daca imi veti trimite scrisori scrise cu stiloul pe hartie. Si eu prefer acest fel de corespondenta.
Va doresc o vacanta placuta!
Principele Radu
Altetei Sale Regale,
Sunt absolvent al Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Arad, iar in prezent student la Facultatea de filosofie Babes Bolyai si as dori sa va trimit o scrisoare mai detaliata. Va rog sa imi scrieti o adresa unde as putea trimite corespondenta, fie ea si una electronica sau cum considera alteta voastra. Este o dorinta a inimii mele pe care trebuie sa o implinesc…va voi scrie mai mult in scrisoare …atat pot spune aici.
Sper sa acordati o clipa cuvintelor mele astenute aici si un raspuns la adresa de mail:marius-rus@personal.ro
Va multumesc!
De tot binele doritor, Marius-Gabriel Rus.
Domnule Rus,
Va multumesc pentru mesaj. Puteti sa-mi scrieti la adresa:
office@princeradu.ro/
Cu toata consideratia,
Principele Radu
.
# Cartea autobiografica a lui Jung este una dintre cele mai tulburatoare
piese memorialistice ale secolului XX, fiind un exercitiu unic de reamintire
de sine si totodata o excelenta introducere in psihologia analitica jungiana:
aici pot fi gasite originea si semnificatia conceptelor ei fundamentale
– de la “inconstient colectiv” si “arhetipuri” pana la “individuatie”.
.
Daca ne-am propune, asemenea lui Jung, sa privim retrospectiv
asupra existentei noastre, ce aspecte, ce experiente am reusi sa readucem
in actualitatea starilor noastre afective?
– Ce anume ne mai putem aminti despre noi insine din opacitatea
trecutului nostru?
– Care sunt acele experiente care pot da substanta unor memorii relevante
pentru noi insine si pentru ceilalti?
.
Jung, ne ofera povestea vietii sale interioare, sondand adancurile cele
mai tainice ale trecutului sau.
Autobiografia lui nu se limiteaza la faptele exterioare de viata:
intamplarile copilariei intr-o familie de pastori, adolescenta, i
ntalnirea cu opera unor mari filosofi, maturitatatea, marcata de activitatea
ca medic psihiatru si de intalnirea cu Freud,
construirea turnului de la Bollingen, calatoriile revelatoare in zone
exotice ale lumii; caci toate acestea n-ar insemna mai nimic, daca n-ar
oferi cheia de acces la o lume launtrica, a viselor, a revelatiilor,
a premonitiilor, a VIZIUNILOR.
.
Aceasta lume, ce domina din launtru, este infinit mai mare,
mai complexa si mai graitoare decat efemerele gesturi ale timpului
nostru exterior.
In plus, pornind de la aceasta lume secreta, pe care Jung s-a decis cu
greu s-o faca transparenta celorlalti, putem intelege sensul profund al op
erei sale, in ciuda faptului ca autorul a considerat “Amintirile” incompatibile
cu lucrarile sale stiintifice, refuzand includerea lor in corpusul
Operelor complete.
“Capitolele [autobiografiei] sunt ca niste raze rapide care lumineaza
numai fugitiv viata exterioara a lui Jung si opera sa.
In schimb, ele transmit atmosfera universului sau spiritual si trairile unui
om pentru care sufletul a insemnat realitatea cea mai autentica.
.
Adesea mi s-a intamplat sa-i pun in van lui Jung intrebari in legatura
cu lucrurile exterioare; numai ca esenta spirituala a trairilor era pentru
el de neuitat si demna de a fi relatata.” (Aniela Jaffé)
“Viata mea este povestea unei realizari de sine a inconstientului.”
(C.G. Jung)#