Institutul de Studii Politice de Aparare si Istorie Militara

Infiintat cu aproape patru decenii in urma, Institutul de Studii Politice de Aparare si Istorie Militara (ISPAIM) este o institutie cuprinzand patruzeci de cercetatori si istorici. Ei se preocupa de analiza aspectelor legate de aparare, securitate nationala si internationala asa cum arata ele in mileniul III, in plina epoca a globalizarii si a schimbarilor in raportul de forte ale sistemului international.

Am vizitat cu mult interes si placere, in dupa-amiaza de ieri, institutul, plasat sub egida Ministerului Apararii Nationale. Toate tarile NATO, ca si alte tari importante din Europa si din lume, poseda cate un institut asemanator. Interesul fata de stabilitatea propriei tari si a regiunii in care traim depaseste cu mult sfera strict militara, atingand mediul politic, economic, cultural, sanatatea, educatia, precum si mediul inconjurator.

In ultimii ani am avut ocazia de a ma intalni cu personalitati care lucreaza in cadrul institutului, ori de a citi eseuri, articole si volume publicate sub egida ISPAIM. Institutul publica reviste si carti, participa la congrese si seminarii de specialitate, colaboreaza cu multe institutii omologe din Europa, America si Asia si organizeaza evenimente cu teme precum regiunea Marii Negre, Orientul Mijlociu, Balcanii, extinderea NATO, integrarea europeana, etc.

Revista de istorie militara si Monitor Strategic sunt doua dintre publicatiile periodice ale ISPAIM. Directorul institutului, generalul dr. Mihail Ionescu, alaturi de personalitati precum colonelul Petru Otu sau Sergiu Iosipescu si impreuna cu toti ceilalti colegi isi dedica munca de zi cu zi unor domenii precum fenomenul militar la inceput de secol XXI, politicile apararii in Europa, tendintele si evolutiile in cadrul institutiilor de securitate europeana si euro-atlantica, pozitia Romaniei in contextul regional si, desigur, securitatea nationala a Romaniei.

Este adevarat ca intreaga activitate si rezultatele ei sunt, cu precadere, de interes militar si istoric. Dar, de fapt, toate analizele, cercetarile, evaluarile si sintezele produse de membrii institutului ar merita sa patrunda cu mult mai adanc in societatea romaneasca, sa fie cunoscute de un public larg, cuprinzand oamenii politici, pe cei din mass-media, studentii si elevii. De prea multe ori subiecte importante precum politica de securitate si aparare, relatiile internationale si politica externa sunt reflectate, comentate, disputate sau evaluate de oameni care sunt complet in afara subiectului.

Sper ca in anii urmatori institutul sa-si diversifice si mai mult aria de cercetare, sa consolideze initiativele excelente pe care le deruleaza acum si, daca se poate, sa primeasca din ce in ce mai mult sprijin si incurajare din partea lumii academice, a societatii civile si a vietii romanesti, in general. Nu este pentru prima oara cand constat ca initiative sau institutii din domeniul militar au un comportament-model din punct de vedere profesional, civic si institutional.