A coborât iarna la Săvârșin, cu niște brațe zgribulite, întinse blând către brațele copacilor goi din Parcul Regal de la Săvârșin și pare o nefirească înrudire a foșnetului frunzelor de pe jos cu șuierul lin al vântului blând ca un porumbel, tiptil și indecis ca un viezure, în preludiul interschimbului impetuozității duioșiilor cu-ncremenirea troienelor înghețate. N-a nins încă la Săvârșin, deși e iarnă…, n-au degerat poamele roșii în arbuști, n-au trosnit oasele copacilor ponosiți ca niște schimnici…! Frunzele i-au dezgolit și-au învelit aleile Parcului Rgal de la Săvârșin, au îmbrăcat acoperișurile, pervazurile și treptele Castelului, au căzut duium și stau grămadă pe o bancă doar ele cu singurătatea…!
E iarnă la Săvârșin, dar parcă e toamnă…! Așa-i de frumoasă, de romantică, de poetică, de melancolică, de melodioasă, de colorată iarna aceasta, în 2020, la Săvârșin, încât se confundă cu toamna pe aleile Parcului Regal. Ce dulci-s fiorii singurătății la Săvârșin…! Parcă iarna aceasta a venit sfioasă ca un copil și mirată ca un străin…!
Pentru a putea trimite un comentariu, trebuie sa bifați "Am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate"
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi o experiență mai bună de navigare. Prin apăsarea butonului "Sunt de acord" sau continuarea utilizării acestui site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookies. Puteți modifica oricând preferințele cookie-urilor. Consultați "Politica de cookie-uri" pentru a afla mai multe!
A coborât iarna la Săvârșin, cu niște brațe zgribulite, întinse blând către brațele copacilor goi din Parcul Regal de la Săvârșin și pare o nefirească înrudire a foșnetului frunzelor de pe jos cu șuierul lin al vântului blând ca un porumbel, tiptil și indecis ca un viezure, în preludiul interschimbului impetuozității duioșiilor cu-ncremenirea troienelor înghețate. N-a nins încă la Săvârșin, deși e iarnă…, n-au degerat poamele roșii în arbuști, n-au trosnit oasele copacilor ponosiți ca niște schimnici…! Frunzele i-au dezgolit și-au învelit aleile Parcului Rgal de la Săvârșin, au îmbrăcat acoperișurile, pervazurile și treptele Castelului, au căzut duium și stau grămadă pe o bancă doar ele cu singurătatea…!
E iarnă la Săvârșin, dar parcă e toamnă…! Așa-i de frumoasă, de romantică, de poetică, de melancolică, de melodioasă, de colorată iarna aceasta, în 2020, la Săvârșin, încât se confundă cu toamna pe aleile Parcului Regal. Ce dulci-s fiorii singurătății la Săvârșin…! Parcă iarna aceasta a venit sfioasă ca un copil și mirată ca un străin…!