In zilele din urma
|
Ultimele zile au adus evenimente insemnate, dar programul incarcat m-a impiedicat sa le consemnez prompt, asa cum ar fi trebuit. Luni 19 mai a fost ziua intoarcerii private a Majestatii Sale la Peles si prima data când Regina si Principesa trec pragul acestei cladiri. Sunt saizeci de ani de la plecarea Regelui din Sinaia, in noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948. Regele a dorit ca prima trecere prin domeniul Regal de la Sinaia sa fie facuta discret, doar in compania familiei; in timpul sederii a fost placut impresionat, relaxat si chiar amuzat de unele detalii sau amintiri. Majestatea Sa a avut dezinvoltura, curiozitate, deschidere si seninatate. Nici urma de revansa, amaraciune sau tristete. A fost o lectie, inca una pe care Regele o da vremurilor contemporane, prospere si impersonale. Regele Mihai a decis ca, in urmatoarele doua saptamani, sa faca o intoarcere oficiala la Peles, pentru a putea impartasi, alaturi de oameni, acest eveniment istoric din prezentul romanesc. Am constatat, in cursul ceremoniilor de decorari, ca si in cadrul serilor Palatului Elisabeta, ca oamenii au o voluptate a rigorii. Nu numai ca urmeaza bucuros regulile ritualului si precizia lui, dar o fac cu placere si cu mândrie. Am mai constatat, in vizitele din Calarasi, Pitesti, judetul Hunedoara ca si in intâlnirile publice din Bucuresti ca se contureaza, fata de Casa Regala si fata de membrii Familiei, o atitudine plina de respect, de admiratie si de justa intelegere a rostului nostru in societate. Oamenii sunt din ce in ce mai masurati, mai politicosi, mai responsabili si mai plini de speranta atunci când ne vad. Exista o schimbare de atitudine care nu vine nici din informatie, nici din interes, ci dintr-un anume instinct al binelui care se trezeste. Au venit la Palat, in aceste ultime cinci zile, membri marcanti ai societatii civile, ambasadori acreditati la Bucuresti, oameni politici si oameni de afaceri, din tara, din Europa si din America. Am discutat cu ei, ca de obicei, proiecte culturale, parteneriate economice, actiuni de consolidare a Romaniei locale. Am participat, in seara de 20 mai, la inaugurarea pavilionului „Regina Maria“ de pe domeniul istoric al familiei Stirbei, situat la Buftea. A fost o placere sa descopar parcul de 24 de hectare, helesteul cu pod de lemn, capela ecumenica, palatul si castelul de apa. Sunt comori de arhitectura, de ospitalitate, de spiritualitate si de continuitate. Stiu ca noii proprietari, oameni de afaceri care au avut generozitatea de a investi intr-un proiect cultural si ospitalier, vor fi interesati sa exploateze turistic si financiar acest loc. Totusi, daca rigorile restaurarii vor fi respectate (folosind materiale traditionale si gândire moderna), atunci locul va fi din ce in ce mai cautat, din ce in ce mai apreciat si, putin câte putin, va deveni un spatiu al mândriei, al excelentei, al identitatii regasite. Am mers, impreuna cu Majestatile Lor, astazi dimineata, la Institutul de studii sud-est europene, la invitatia dlui profesor Tanasoca si in prezenta tuturor cercetatorilor, istoricilor si oamenilor de stiinta care alcatuiesc colectivul institutiei. A fost o placere sa gasim, dupa decenii de intrerupere a legaturii dintre Casa Regala si Academie, pe acesti oameni de stiinta romani, primii chemati sa cunoasca adevaratul contul al faptelor. Plini de ospitalitate si masura, ei au facut Regelui o primire remarcabila. Prin simtirea si gândurile lor, ei au sters o paranteza care parea de neclintit. In seara aceasta, la Atheneul Roman, am participat la reluarea Premiilor Nationale pentru Arte, in care sapte corifei ai artei românesti au fost distinsi pentru meritele lor din anul trecut, 2007. Atheneul, mai ales prin foaierul si sala de concerte, este un spectacol in sine. Un spectacol de continuitate, identitate, memorie, mândrie si luare-aminte. Pentru a intelege toate acestea, nu ai nevoie decât de ochi si de suflet. Mai ales ca mintea poate, uneori, sa fie opaca. Faptul de a oferi premii din partea unei autoritati de stat, materializate in sume consistente, dar mai ales faptul de a reinnoda firul traditiei sunt cele care au dat consistenta momentului. Continuitatea este fara pret. Confortul identitar de a nu o lua mereu de la capat are multe virtuti. Nu este doar sansa de a te baza pe ceva ce a fost daltuit de cei dinaintea ta, mai este si privilegiul de a te imbiba, de a asuma valoarea continuta in faptele celor pe care ii continui. Este asemenea diferentei dintre o biserica vopsita recent si alta in care s-a sluijt cateva sute de ani: atmosfera difera in mod imaterial, inexplicabil, ne-palpabil. Sper ca Premiile nationale pentru arte sa nu mai fie intrerupte in urmatoarea suta de ani. Sper ca ele sa fie decernate, an de an, in acelasi Atheneu, in acelasi numar de sapte, mereu in prezenta Casei Regale, care le-a tutelat si binecuvântat. |
Alteta Voastra,
Referitor la “cum ne comportam in preajma membrilor Familiei Regale”: mi-am pus si eu aceasta intrebare cand am participat la vernisajul expozitiei de la Muzeul Taranului Roman. Am observat cu atentie cum se comportau si ceilalti participanti, cat si comentariile “vecinilor” mei din auditoriu – oamenii vorbeau intre ei despre Regele Mihai, folosind formularea “Majestatea Sa” – e drept, probabil ca si calitatea umana a celor prezenti era ridicata. Membrii Familiei Regale nu rad cu gura pana la urechi, nu se pupa “pe obraji” cu populatia, nu strang mainile la intamplare celor din public, deci inspira si impun un anumit tip de comportament si asistentei. Ei fac o impresie buna fara a seduce “galeria”. Binele, ca si raul, salasluiesc in fiecare dintre noi, si in cei mai educati si in cei mai putin. Poate, sa dea Domnul, ca membrii Familiei Regale sa stimuleze numai partea buna a fiecaruia din noi!
Alteta Voastra,
Va citesc cu consecventa blog-ul si mi-a trebuit mult timp pentru a cuteza sa ma adresez Domniei voastre si sa postez un comentariu. In primul rand pentru ca admiratia ce o port casei regale din care faceti parte activa m-a impiedicat sa scriu din teama de a nu gresi sau supara. Acum ca am primit vestea pe care de multa vreme o asteptam, si anume ca o sa ne faceti o vizita aici, in Castellon de la Plana- locul de exil “economic” si “spiritual” al multor romani, mi-am permis sa va scriu pentru a va multumi. Va multumesc pentru faptul ca nu ne-ati uitat si nu veniti pentru a ne cere ci pentru a ne da, pentru faptul ca incercati si reusiti sa fiti liantul intre popor si REGELE sau, pentru faptul ca mentineti viu spiritul regalitatii luminate romanesti. Poate va par exaltata si poate chiar sunt. Dar suferinta exilului este greu de suportat iar exemplul Maiestatii Sale m-a ajutat sa trec mai usor peste ea. Cu siguranta sunteti informat de faptul ca in Castellon de la PLana romanii au fost primiti cu bratele deschise si li s-a facilitat integrarea deplina in societatea spaniola. Am putea spune ca municipiul Castellon reprezinta model de toleranta si convietuire pentru o Europa care se poticneste demagogic de “imigrantii comunitari”. As vrea sa va rog ca, in numele romanilor din Castellon, sa multumiti Generalitatii Valenciene si primariei Castellon pentru eforturile deosebite pe care le-au facut pana acum in lungul drum al integrarii noastre si a recunoasterii romanilor ca aportori de bunastare in societatea valenciana.
Si totusi, mai sunt lucruri de facut:cursurile de limba si civilizatie romaneasca si o biserica. Tragem nadejde ca Alteta Voastra va incerca sa ne ajute.
Imi pare rau ca nu va pot spune “Alteta”.
Mi-e foarte greu sa inteleg de ce ati dorit cu orice pret sa aveti titulaturi ce nu vi se potrivesc,cand puteati ramane D-l Radu Duda,sotul Principesei Margareta.
Cred in continuare ca nu dvs. ar trebui sa stati in prim plan,ci Regele,Regina si Principesele.Dati impresia ca jucati in fiecare secunda un rol si ca nu intrati defel in personaj.
Am fost monarhista convinsa pana la casatoria Principesei cu dvs.Si acum consider ca monarhia ar putea salva Romania,insa mai cred ca totul este mult prea tarziu.
Ii admir pe Rege si pe Regina.Pacat ca sunt atat de in varsta!
Catre,
Alteta Sa Regala Principele Radu de Hohenzollern-Sigmaringen
Alteta,cu o bucurie imensa in suflet am citit jurnalul dumneavoastra ,vazand ca va implicati activ in dezvoltarea judetului Braila(orasele Ianca si Faurei),judet care candva era numit de N.Iorga:”Maica Principatului Tarii Romanesti”.Din aceasta implicare am inteles dorinta Altetei Voastre de a participa la dezvoltarea Romaniei,cum au facut mai toti domnitorii si regii ei.
Imi imaginez trairea pe care a avut-o M.S Regele Mihai I cand a pasit in castelul Peles,un moment incarcat de emotie si tacere.
Doresc de asemenea sa va multumesc pentru proiectele pe care Casa Regala le deruleaza,astfel implicandu-se activ in dezvoltarea acestei tari minunate.
Unul din stramosii mei A.S.R Printul Stephan Vogoridy al Samosului spunea ca ”ne iubim cu adevarat tara doar daca ne implicam in dezvoltarea ei”,lucru pe care Alteta Voastra Regala il face din plin.Astept un raspuns din partea dumneavoastra pe adresa mea de e-mail:princealinvogoridy@yahoo.com.
Va multumesc,
Printul Alin Vogoridy-Hrysttea
Sustinator al Monarhiei
Alteta
Sunt unul dintre elevii prezenti intr-una din salile scolilor pe care le-ati vizitat, care am avut de altfel si onoarea sa va adresez o intrebare. Marturisesc ca abia recent v-am descoperit blogul, dar asta este in mare parte pentru ca datorita vizitei dvs. interesul mi-a fost trezit. Doresc pe aceasta cale sa exprim admiratia ce vi-o port de la sus amintita vizita incoace, fara de care probabil ca nu as fi (re)descoperit o Casa Regala care sa nu ma lase rece.
Apreciez cu toata sinceritatea eforturile dvs. discrete de a lua pulsul societatii romanesti, dar trebuie oricum sa pomenesc pesimismul pe care il am fata de nivelul atat de josnic al societatii noastre. Poate ca din pozitia dvs. altfel par lucrurile, dar din a mea, prostia si incultura sunt mai raspandite decat respectul si bunul simt, asta ca sa nu pomenesc alte valori.
In orice caz, am sa va urmaresc cu interes blogul si mai departe.
Cele mai bune ganduri dvs. sotiei si altetei sale Regele Mihai.
Alteţa voastră,
Fie-mi îngăduit să-i răspund cu acest prilej doamnei de mai sus care nu înţelege de ce aveţi acest titlu şi crede că activitatea dvs. umbreşte pe cea a celorlalţi membri ai Familiei Regale: tocmai faptul de a fi soţul A.S.R. Pricipesei Margareta îl înnobilează automat pe acest – dealtfel – simplu om; ecuaţia este următoarea: Regele are un suflet mare; aşchia nu sare departe de trunchi; sfânta taină a cununiei face din doi oameni unul singur. Trageţi, vă, rog, stimată doamnă, singură concluzia ecuaţiei, şi nu mai cârcotiţi atât.
Mă doare sufletul când văd monarhişti “dezamăgiţi” de această alianţă; şi chiar dacă autorul acestui blog ar fi un om ce nu merită statutul ce-l are, asta nu pătează cu nimic calităţile Majestăţii Sale Regelui.
Sau oare deraiem atât încât nu mai ştim în cine sunt speranţele de viitor pentru monarhie ? De prinţul Nicolae vă interesează ceva ? Numai acolo aveţi dreptul de a rămâne dezamăgiţi, dragi monarhişti fără vigoare… şi din câte ştiu încă nu aveţi vreun prilej.
Alteţa Voastră,
Aţi fost prezent la gala Premiilor Naţionale pentru Artă. Îşi mai amintesc Majestăţile Lor ce zi frumoasă au avut în urmă cu câţiva ani la Parohia Sf.Nicolae din Câmpina, pentru care doamna arhitectă Livia Câlţia a primit acum premiul la secţiunea Arhitectură ? Sunt şi eu un umil enoriaş al acelei parohii, căreia doamna Câlţia i-a mulţumit cu modestie pe scena Ateneului.
Doresc să vă întreb: când vor mai reveni Majestăţile lor la biserică la noi ? Sunt sigur că îşi amintesc cu mare plăcere. Eu ziua aceea n-o voi uita niciodată, a fost ziua când am sărutat cu lacrimi mâna caldă a unui Om, simţind c-am dat mâna cu Istoria însăşi…
Vă rugăm, mai veniţi pe la noi ! Poate de data aceasta, în formulă completă, şi cu alteţele voastre, şi poate şi cu prinţul Nicolae, dacă va fi în ţară; dorim să-l cunoaştem şi noi – suntem destui tineri vorbitori de engleză aici la biserică 🙂
Pentru toti cei care doriti sa sustineti si altfel monarhia, intrati pe site-ul http://www.aliantarom.com/30Decembrie1.html, cititi si daca doriti sa semnati aceasta declaratie trimite-ti un mail cu datele dvs. la adresa: sultana_gagea@allnet.ro. Poate reusim sa schimbam ceva si in tara noastra care de-alungul istoriei nu a avut prea mult noroc. Am o convingere personala ca departarea de Dumnezeu, ca si popor, ne-a adus in starea in care suntem astazi. Traiasca Regele!
Calitatile Regelui si tot ceea ce a facut El pentru Romania nu vor fi patate vreodata de nimeni,nici macar de Radu Duda.Regele face parte din Istoria acestui popor si acest lucru nu se mai poate schimba.Rolul Sau major in al Doilea Razboi Mondial este in afara oricarei indoieli.Fidelitatea Sa fata de Romania de asemenea este evidenta.A fost un mare ghinionist ca Rege.
Daca insa Regele este acum un om in varsta,cele cinci Principese sunt inca tinere.Ele ar trebui sa se implice in primul rand,iar abia apoi Radu Duda.Eu nu contest bunele intentii ale lui Radu Duda, dar cel putin ca imagine,cred ca ar trebui sa stea in plan secund.
Probabil ca Radu Duda are un ascendent fata de Principese : faptul ca fiind roman nascut la Iasi,vorbeste limba romana.
Insa acesta nu ar trebui sa reprezinte un handicap pentru Principese : Carol I,Regina Maria s.a nu au vorbit niciodata fluent romaneste.Si totusi,au fost mai romani ca romanii,nu-i asa ?
Principele Nicolae se numeste de fapt Nicholas Medforth Mills si a iesit la rampa abia in acest an.Daca pretinde sa conduca in viitor Familia Regala si sa il cunoasca romanii,ar trebui sa se stabileasca in tara,nu credeti ? Altfel,va ramane un necunoscut.
In fine,sa stiti ca Principesa Margareta spunea in 1996,inainte de a se casatori cu Radu Duda ca acest mariaj ii va dezamagi profund in primul rand pe adevaratii monarhisti din Romania.Si a avut dreptate.Cititi intre altele,jurnalul Monicai Lovinescu.Opinia mea nu este singulara din pacate,oameni de reala valoare mi-o impartasesc.
Domnului Vuscan: In spatele unui nume este un om care a dobandit un titlu nobiliar nu prin ceea ce “vechii monarhisti” ar considera o mezalianta ci prin faptele sale. Monarhistii de veche generatie ar trebui sa se gandeasca la faptul ca REGELE stie sa chibzuiasca lucrurile si sa aiba incredere in decizia sa. Bunica mea raspundea la intrebarea “In cine crezi” in felul urmator: “In Dumnezeu si in Rege!” si asa ne-a invatat si pe noi. Asa ca am incredere in voia Regelui meu asa cum las sa se faca voia lui Dumnezeu!
Nu uitati ca Principele Radu nu a purtat imediat dupa casatorie titlul de Alteta Regala iar Majestatea sa regele Mihai i-a ingaduit titlul dupa ce a constat ca este vrednic sa il poarte.
Cu stima si respect pentru opinia dvs,
Monica Tantu