Ile de la Réunion

Astazi are loc, pe insula franceza numita Réunion, vernisajul unei expozitii mai putin obisnuite. Este vorba despre opera unui pictor care este, la randul lui, posesorul unui destin iesit din comun. Raoul Egon Lebel, nascut in Romania, a cunoscut, precum milioane de evrei din Europa secolului al XX-lea, o poveste sfasietoare. Nu doresc sa intru in acest fel de detalii, am facut-o cu alta ocazie.

Fapt este ca, in urma cu cativa ani, colectionarul de arta Adrian Buga, discipol al rafinatului critic de arta Radu Ionescu, a descoperit in podul unei case o parte impresionanta a operei pictorului Raoul Lebel, stabilit cu mai multe decenii in Franta. A pus impreuna aceasta colectie cu o serie de tablouri pictate de Lebel la Paris si in insula Réunion, oferite generos de catre sotia artistului, Monique Portier Lebel, a scos un album bilingv al lucrarilor, pe care le-a lansat cu ocazia expozitiei de la Palatul Sutu din Capitala.

img_4098.jpg

A fost un moment emotionant, la care Majestatea Sa Regina a tinut sa ia parte. Publicul bucurestean asista atunci la o restituire peste veac, luand aminte despre opera si viata unui pictor care nu a putut expune in propria lui tara timp de sase decenii.

La plecarea de la Bucuresti, dna Lebel mi-a facut cadou ultima lucrare a pictorului, realizata la o venerabila varsta. Ea se afla aici, ilustrata pe pagina de jurnal de astazi.

In seara aceasta, pe insula Réunion, gratie perseverentei doamnei Lebel, dar si a generozitatii presedintelui Departamentului Réunion, expozitia se muta pe pamant francez, acolo unde Raoul Lebel si-a petrecut cateva decenii din viata. Nu am putut fi prezent la eveniment, dar am trimis un mesaj spre a fi citit la vernisaj:

La fête spirituelle et l’événement culturel hors paire qu’est le vernissage Raoul Lebel se passera sans que je puisse m’y associer. Malgré le fait que j’ai fait de mon mieux pour pouvoir voyager en l’Ile de la Réunion, la grande distance et mon emploi du temps m’ont simplement empêché de partager avec vous ce moment inspiré. Je tiens à remercier le Président de la Région Réunion, Monsieur Paul Vergès, pour sa si aimable invitation. Cette belle et unique région de la France mérite certainement d’être visitée et je viendrai dès que ceci sera possible.

Il était une fois un jeune homme talentueux qui appliquait artistement les couleurs sur les toiles de son temps et leur transmettait de la vigueur, du relief, de l’harmonie et, par-dessus tout, une sève vivifiante. La dure réalité a frappé brutalement sa famille, avec une rouerie sinistre, dans une sorte de folle sarabande de sacrifices insensés.

Dans le cas de Raoul Lebel, il faudrait que nous tous, ceux qui aimons contempler les belles toiles, cherchions à nous faire pardonner les sévices exercés sur le peintre et sur sa famille, ainsi que les atrocités, la tragédie, la conduite inique, révoltante que le monde contemporain a fait subir à certains européens. Au vingtième siècle, notre continent a accusé deux fois des tendances suicidaires : en 1914-1918 et en 1939-1945. En pareille occurrence le sacrifice humain a été apocalyptique et inutile.

Par contre, une ouvre d’art, comme les dizaines de toiles peintes par Raoul Lebel, recelée dans le grenier d’une maison en Roumanie, a la chance de survivre. En outre, les toiles ont le rare don de triompher de la destinée de leur créateur. C’est ainsi que, dans la Roumanie de l’année 2008, après avoir été éprouvée par bien des événements inimaginables, les tableaux de Raoul Lebel surgissent en pleine lumière, dans un monde nouveau, dans un tout autre contexte, dans une société transformée, sous une perspective différente. Que ce soit à Bucarest, à Paris ou à l’île de la Réunion, les traces laissées par l’artiste ont été relevées, découvertes, déchiffrées, rendues immortelles dans la mémoire des hommes.

Les membres de la Famille Royale de Roumanie sont heureux d’attester, une fois de plus, la véracité du principe selon lequel « jamais rien ne se perd ».

Raoul Lebel, le Peintre, représente aujourd’hui une valeur plus considérable qu’hier. Et ceci, non point du fait que le temps s’est écoulé, mais bien parce qu’il ne s’est pas écoulé vainement.

6 comentarii

  1. Dragos says:

    Alteta VoastraRegala,

    Felicitiari pentru astfel de postari. Din pacate, evenimente ca cel de mai sus nu-si au loc in “cleiosul” spatiu bucurestean infestat de politicieni si de cozile lor de topor ONG-iste. De fapt, cred ca raceala dintre Casa Regala si organizatiile si asociatiile civice aservite politic a venit inclusiv pe aceasta diferenta de viziune. In timp ce Familia Regala preamareste astfel de initiative, majoritatea “vocilor societatii civile” fac coada la Cotroceni sau la Palatul Victoria. Din aceasta cauza, ei vad Casa Regala ca pe un adversar – nu pentru ca ar periclita relatia lor cu politicul, ci pentru ca, prin capacitarea energiilor societale si ale comunitatii in proiecte binefacatoare, pline de energie si de simt de raspundere, Familia Regelui eludeaza imaginea lor de “aparatori ai democratiei”. Aparatorii democratiei construiesc, nu isi aranjeaza “apele” pentru urmatorii 4 ani. In timp ce Familia Regala construieste de 140 de ani incoace, societatea civila romaneasca subrezeste increderea romanilor prin ingemanarea cu politicul.
    Felicitari inca odata, Alteta, si pentru faptul ca ati devenit foarte activ in blogosfera.

    Dragos Gavaneanu

  2. Raspuns dlui Gavaneanu says:

    Domnule Gavaneanu,

    Va multumesc pentru mesaj. Este o placuta surpriza sa va citesc, fiindca putina lume intelege nuanta pe care dumneavoastra o radiografiati cu acuratete. Raceala civica, pe care o analizati corect, dureaza aproape fara cusur din 1990 incoace. Cu mai multe sau mai putine grade Celsius. Si, desigur, cu exceptia unor individualitati.

    In ultima vreme, insa, genuflexiunile au luat proportii ingrijoratoare. Francezii au un verb pentru aceasta, anume “se déchaîner”. Restul spuselor dumneavoastra sunt exacte, nu au nevoie de nici un comentariu sau ajustare.

    Sunt convins de forta rabdarii si a durabilitatii, a continuitatii si a masurii. Peste doua luni doar, zgomotul isi va schimba directia, peste patru ani alte nume vor inlocui anonimii de astazi, iar peste opt ani veti fi uitat ca ei au existat vreodata.

    Multumesc pentru incurajarea cu prezenta in blogosfera. Sunt atatea de adus in mintile si sufletele oamenilor. Totul este sa ai timpul de a o face.

    Cu toata consideratia,
    Principele Radu

  3. N.N. says:

    Alteta Voastra Regala,
    O intrebare as avea si eu: Stiu ca maestrul Dan Grigore va sustine, pe 25 octombrie, in cinstea Majestatii Sale regelui Mihai I al Romaniei, un concert la Ateneul Roman, concert organizat de catre Fundatia Principesa Margareta. Alteta voastra, ati putea sa imi spuneti daca se pot procura bilete pentru acest concert, sau daca accesul se face doar pe baza invitatilor?
    Va multumesc!

    Cu stima,
    N.N.

  4. Ionut Sauca says:

    Aceeasi intrebare am adresat-o si eu in “furtunosul” schimb de opinii de la post-ul “Familia regala la lucru”…

  5. Raspuns pentru domnii N.N. si Ionut Sauca says:

    Va multumesc pentru mesaje. Recitalul maestrului Dan Grigore este un eveniment public. Sunt sigur ca se pot procura bilete dar, din pacate, nu sunt la curent cu organizarea serii. Pentru a fi informati in legatura cu modalitatea de achizitionare a lor, va rog sa luati legatura cu Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

    Situl fundatiei se gaseste intr-un link in josul acestei pagini. Acolo puteti gasi, chiar pe homepage, un link intitulat “Cum ne puteti gasi”. Doamna Mirela Feruglio este, in mod sigur, in masura sa va raspunda la intrebare.

    Cu toata consideratia,
    Principele Radu

  6. Gabriela Dinca says:

    Buna ziua!
    Am citit cu mare interes acest articol, cat si comentariile de mai sus. Sunt intru totul de acord cu descrierea atmosferei de raceala si amortire a societatii romanesti, raceala pe care o resimtim cu toti din 1990 incoace, dar am mare incredere in schimbarea care se va produce cat de curand si de aceea m-am hotarat sa va sustin neconditionat asigurandu-va de respectul si consideratia mea .

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 52958420
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate