Gheorghe Leonida și scrisoarea sa târzie
|
Gheorghe Leonida, un bătrân ceferist care lucra la Regionala din Timișoara în anii 1940, a scris o scrisoare Majestății Sale Regelui Mihai în luna mai a anului 1991. Dl Leonida avea 87 de ani în anul 1991. Nepotul lui, Renatto Leonida, a vrut să aducă scrisoarea Regelui încă de atunci, însă acest lucru nu a fost posibil. Dar bunicul a lăsat nepotului misiunea de a duce scrisoarea Majestății Sale Regelui. Faptul s-a petrecut doar în anul 2010. Fiindcă scrisoarea este un exemplu emoționant de probitate profesională, de patriotism și de respect, am ținut să o împărtășesc celor ce vizitează paginile jurnalului meu online. Am primit acordul Regelui pentru publicarea scrisorii. Ea este, în afară de tot ce am menționat în paragraful de mai sus, și o probă de etică instituțională, venită nu de la vreun zgomotos corifeu al societății românești, ci de la un simplu ceferist pensionar cu Memorie.
“ONOR MAJESTĂŢII SALE Subsemnatul Inginer LEONIDA GHEORGHE, pensionar C.F.R., în vârstă de 87 ani, domiciliat în România, Iaşi, str. Ştefan cel Mare nr. 7, îmi permit sa Vă informez că am lăsat în seama nepotului meu RENATTO LEONIDA această relatare în legătură cu ziua de « 7 septembrie 1940 » data memorabilă a plecării regretabilului Majestăţii Voastre părinte – Regele CAROL II-al ROMÂNIEI, spre a vă fi înaintată Domniei Voastre pe care Vă aşteptăm să vă re-întoarceţi pe tronul ce V-a aparţinut şi Vă aparţine pentru conducerea scumpei noastre patrii – ROMANIA – . În periada anilor 1939 – 1948, subsemnatul am fost inspector conducător de mişcare C.F.R: al Direcţiei Regionale CFR din Timişoara. În dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940, am întrebat prin telefon pe Dl. Colonel BERESCU – Comandantul Legiunii de Jandarm a judeţului Timiş – dacă are cunoştinţă despre circulaţia trenului Regal de la Bucureşti la Jimbolia. Mi s-a răspuns prompt că a fost informat şi că, deşi Generalul Antonescu a promis Majestăţii Sale Regelui Carol II că circulaţia trenului se va face fără niciun incident, totuşi, ca măsură de prevedere s-a instituit o gardă militară în gara Caransebeş şi alta în gara Lugoj iar între staţiile Timişoara Fabrică şi Timişoara Domniţa Elena (gara mare) pe distanţa de 4 km. S-a postat câte un jandarm la fiecare 50 metri. După plecarea trenului Regal din Lugoj, m-am deplasat cu şeful biroului circulaţiei, Albert Aurel, de la sediul Regionalei din oraş, spre gara Timişoara. Timpul de mers al trenului de la Lugoj la Timişoara era de 45 minute. Pe peronul gării nu a avut acces publicul. Subsemnatul împreună cu fostul şef al gării Bodea Gh., ne-am postat pe peron în extremitatea dinspre Lugoj, rămânând înmărmuriţi când am constatat că în cealaltă extremitate a peronului, erau postaţi, un grup de legionari în uniformă verde, în faţa restaurantului, cu pistoale în mâini şi un alt grup, între linia I-a şi II-a pe care urma să intre trenul Regal. Faţă de această situaţie, subsemnatul i-am ordonat şefului de staţie că în niciun caz trenul nu trebuie să oprească, deşi avea oprire itinerarică, căci dacă se opreşte, nu se va putea exclude o nenorocire şi în consecinţă, şeful de gară Bodea Gh. să dea cuvenitele semnale la momentul oportun. La intrarea trenului în staţie, remorcat cu dublă tracţiune, când s-a văzut tendinţa de micşorarea vitezei, în vederea opririi, şeful gării, a transmis cu chipiul roşu semnalul « înainte cu viteză » care consta în mişcarea chipiului în arc de cerc cu agitaţie, pe deasupra capului. Mecanicii au dat semnalul de « înţeles » cu fluierul, au intrat în viteză, învăluind locomotivele într-un nor de aburi. Când au ajuns în dreptul legionarilor, aceştia au descărcat pistoalele asupra vagoanelor regale, iar grupul de peste linia I-a au spart geamuri cu pietre. Trenul s-a îndepărtat fără alt incident. În cartea intitulată « Drumeţi în calea lupilor» semnată de N. Dragoş şi M. Stoian din editura Eminescu – 1987 – la pag. 305, soţia lui Fabricius, fostul ministru al Germaniei la Bucureşti, minte când afirmă că în Timişoara “s-au dat lupte între garda trenului Regal şi legionari”. După îndepărtarea trenului Regal, un grup de legionari s-au urcat pe o locomotivă izolată de la depou, aflată pregătită înainte sub presiune şi au ordonat să se urmărească trenul Regal care urma să oprească în gara Jimbolia, gară de frontieră. Un alt grup, cu conducătorul lor, pe care apoi am aflat ca se numea avocat Mesaroş, s-a repezit în spatele gării Timişoara, unde s-au urcat în două automobile, ordonând “imediat la Jimbolia”. Eu împreună cu şeful de birou Albert Aurel, am plecat imediat la Regională. Am chemat telefonic pe şeful gării Jimbolia Dragomir Radu şi i-am ordonat ca trenul Regal să tranziteze fără oprire prin Jimbolia, până la staţia vecină Jugoslavă Valika – Kikinda, fiind mare pericol de Stat. Şeful de gară mi-a raportat că trebuie neapărat ca trenul să oprească în Jimbolia pentru a se decupla cele două locomotive, cea sârbească fiind deja pregătită pentru remorcarea mai departe şi în plus, trebuie oprit ultimul vagon din trenul Regal, cu jandarmi şi cu muniţii, care nu pot tranzita în ţară străină. I-am repetat că tranzitarea fără oprire este un ordin, fiind pericol de Stat, spunându-i că în urma trenului Regal a plecat o locomotivă cu legionari înarmaţi, precum şi pe şosea două maşini. Atunci şeful gării mi-a cerut ordin telegrafic, pe care eu i l-am transmis şi care telegramă se află în registrul de telegraf din staţia Jimbolia, după care mi s-a spus că toată răspunderea cade asupra mea personal, pentru care i-am răspuns ca « da » ! După expirarea timpului de 45 de minute cât era durata de mers al trenului până la Jimbolia, am ordonat telefonistei noastre de la Regională, Elena Sireteanu (astăzi Elena Plăcintă, pensionară în Iaşi) ca să sune continuu staţia Jimbolia până va răspunde, abandonând orice alte legături telefonice. După circa o jumătate de oră, a răspuns la telefon un electrician CFR care mi-a spus că trenul Regal a tranzitat fără oprire prin Jimbolia, spre Velika – Kikinda – Jugoslavia. Locomotiva cu legionari a sosit după câteva minute şi a urmărit trenul Regal până la frontiera Jugoslavă, Saint – Hubert, unde au tras o salva de mitralieră spre Jugoslavia, în semn de răzbunare ! Ulterior au sosit şi cele două automobile, care văzând eşecul s-au înapoiat spre TImişoara cu injurii…! Am solicitat la telefon pe şeful gării şi mi s-a spus că acesta împreună cu soţia au fugit în oraş, iar impiegatul de mişcare şi telegrafistul au fugit în lanul de porumb, peste liniile staţiei. Însoţitorii trenului Regal s-au înapoiat cu o maşină prin frontiera Cruceni, situată mai la nord de Jimbolia, iar însoţitorii CFR (inginerii Olteanu şi Tomescu) s-au înapoiat seara cu un auto-motor CFR trimis de mine la frontiera Velika – Kikinda. Dl. Inginer Pavelescu, directorul trenului Regal, a însoţit trenul până în Elveţia (Lugane). Aşa s-au petrecut lucrurile în mod cu totul real în ziua de 7 septembrie 1940 la Timişoara. Am scris cele de mai sus pentru a nu se da crezare unor descrieri romantice şi fără exactitate. Vă cer iertare pentru această istorisire şi rog pe Bunul Dumnezeu să vă aducă înapoi pe tronul ţării care Vă aparţine din Strămoşii Dumneavoastră, Vă dpresc deplină sănătate împreună cu întreaga Dumneavoastră Familie şi LA MULŢI ANI ! INGINER LEONIDA GHEORGHE Iaşi, ROMÂNIA, 10 Mai 1991” |
Deosebit!
Emotionant!
Din patriotismul acestui “om simplu” ar trebuie sa invete mai ales “elitele intelectuale” ale acestei tari, care ratacesc atit de detestabil in bezna intereselor lor meschine…
Sunt multe de corectat in istoria Romaniei ! Cand oare se va invata adavarata istorie in scolile noastre? Minunat a descris D-ul Inginer, acest episod. Cu stima S.R.
Alteta Voastra,
Va multumesc pentru gestul extraordinar de a face publica aceasta scrisoare. Incredibil cata determinare in incercarea de restabilire a adevarului istoric! Unde n-ar Da Bunul Dumnezeu ca din ce in ce mai multi romani se prefere adevarul minciunilor sfruntate!Scrisoarea domnului inginer da un nou sens conceptului de “elita”, concept din ce in ce mai batjocorit de cei care se autointituleaza astfel!
Cu profund respect,
N.N.
Un act de curaj si devotament. Impresionant!
EMOTIONANT
Tot respectul pentru vrednicii nostrii inaintasi !
din nefericire acele persoane verzi, in august 1944 au devenit rosii
si ce e mai trist ca in continuare odraslele lor “conduc” tara noastra
Deșteaptă-te, române!
Trăiască România !
Felicitari tarzii, insa pe deplin meritate…
Este deosebit de emotionanta aceasta scrisoare. Un act de curaj si demnitate demn de urmat.
Din pacate, Carol al II-lea a fost o pata neagra in istoria monarhiei din Romania si, din pacate, amintirea lui contribuie si astazi ca argument folosit de cei care sunt impotriva reinstaurarii monarhiei.
Scrisoarea domnului Leonida ne aminteste ca in aceasta tara napastuita mai exista, inca, adevaratii romani.
Familia Regala este emblema acestor romani.
Nu trebuie sa ne intristam si sa credem ca doar cei in varsta gandesc asa, exista mii de tineri care pot continua traditia acestor oameni.
Tinerii din Romania incep sa isi doreasca protectia monarhiei crestine.
Multi au realizat ca Monarhia este singura cale de a scapa de comunisti si neocomunisti.
Comentariu asupra scrisorii ing. Leonida:
Cunosc din relatarile parintilor mei, profesori in perioada inter- si post-belica, faptul ca functionarii (si in general majoritatea romanilor) actionau la locul lor de munca conform bunelor precepte ce constituiau atunci regula, si anume cu profesionalism, daruire, corectitudine si respect fata de legile tarii, si loialitate fata de Casa Regala si fata de Rege. Asumamrea responsabilitatii intr-o situatie de criza precum cea relatata este un exemplu (pe atunci elementar, astazi cu valoare emblematica) de inaltul simt al datoriei pe care acest om deosebit, ing. Leonida, l-a dovedit in exercitarea functiunii. Rolul sau era acela de a impiedica o fapta reprobabila initiata de legionari, care voiau astfel sa-l pedepseasca pe Rege nu pentru greselile lui morale sau de alte naturi, ci pentru ca Acesta le dejucase lor planurile criminale. Dl. Leonida ocupa un post de raspundere fata de care avea responsabilitati. Aceste responsabilitati nu includeau si aceea de a-l “judeca’ pe Rege si de a decide pe cont propriu ca Acesta trebuia pedepsit astfel. Sunt mandra ca acest minunat om a tinut sa relateze acest incident, chiar daca el se refera la figura controversata a Regelui Carol al II-lea. Este o pozitie de responsabilitate exemplara din care ar trebui sa invete ceva si alti romani, care cred ca se pot erija ei insisi in instante supreme.
prof. Diana Lucia Zotescu
Comentariu la Comentariul doomnului Beldiman:
In general, domnule Beldiman, v-am admirat sinceritatea afirmatiilor si bunele Dvs. sentimente fata de Casa Regala si fata de institutia monarhica. Adesea insa ma uimeste stilul Dvs. gen ‘instanta suprema’ de la inaltimea caruia dati verdicte, in loc sa va exprimati pareri. Nu doresc deloc sa va dau lectii de stil, pentru ca sunteti cu adevarat un intelectual subtire si inarmat cu suficiente criterii atunci cand faceti afirmatii. Mi-as permite totusi sa va amintesc ca nu cuvinte precum “lichea” si altele de aceeasi duritate ar trebui folosi in caracterizarea oricui, necum in legatura cu Regele Carol II, chiar atunci cand avem in vedere fapte reprobabile ale Sale. Raporturile tensionate dintre bunul nostru Rege Mihai si Tatal Sau nu trebuie sa fie un permis de ‘slobod la gura’ pentru nimeni. Il puteti critica pe Rege si in termeni decenti. Simpla enumerare a defectelor Sale ar trebui sa fie suficienta, fara sa mai fie nevoie sa va ‘sarati ficatii’ cu termeni injuriosi. Si apoi, sa nu uitam, Regele Carol nu a insemnat numai un sir de fapte reprobabile (de altfel, reale), ci si un numar insemnat de fapte pozitive pe care nu ma indoiesc ca le stiti, desi ati tinut sa le treceti cu vederea.
M-a ingrijorat atitudinea Dvs. de regret fata de esecul actiunii de pedesire a Regelui de catre legionari. Chiar socotiti ca regele trebuia impuscat? Ce ar fi insemnat daca in ianuarie 1948 cand Regele Mihai, cu acelasi tren regal, parasea tara alungat de comunisti, un grup de exaltati s-ar fi socotit si ei ‘indreptatiti’ sa-i atace trenul (si eventual sa-l ucida) pentru ca, dupa parerea lor de comunisti, Regele era un tradator?
Sunt doar intrebari retorice pe care sper sa si le puna cat mai multi cititori ai scrisorii domnului Leonida, dar si ai comentariuluk Dumneavoastra, la care sper ca raspunsul sa fie acela ca nu avem voie sa ne instituim in instante de judecata acolo unde nu avem autoritatea de a o face.
Cu consideratie,
prof. Diana Lucia Zotescu
Desi sunt mult mai tanar,am avut sansa sa desfasor activitate in colective cu educatie similara aceleia a domnului ingier Leonida,(memorie vesnica!).
Atitudinea domniei sale este comportamentul firesc al unui om cu judecata si instructie si de acest fel mai exista inca oameni,e drept -cred eu -destul de putini,fiindca ei nu mai creaza emulatii.
Existenta lor dovedestet faptul ca Romania nu este o tara de nimic,asa cum doresc sa sublinieze o parte din vremelnicii carmuitori dupa 1989,avand aceeasi sorginte ideologica si aceleasi interese oligarhice cu presedintele unei puteri straine ce ieri ne dadea de exemplu ca fiind precum funia…in casa spanzuratului!
La buna vedere.
Imi cer scuze pentu a doua interventie,dar am gasit un idemn regal,ce socot ca este in context si foarte oportun pentru a se reflecta la el:
“Nu uitati ca mai mult decat talentele,caracterele hotarasc soarta popoarelor si ca forta morala numai le poate apara de invingere si nimicire.”MS Regele Carol I-13 mai 1906;din lucrarea Puterea Sufleteasca de C.Radulescu-Motru,Bucuresti,1930
Poate si matusa mea ar putea s-o aduca pe bunica mea care a implinit 92 de ani la o intalnire cu MS.
Bunica are Altzheimer, dar poate s-ar bucura la vederea Majestatii Sale Regele. Si poate…s-ar intampla o minune si si-ar reveni…macar un pic… 🙁
Va doresc din inima Toate Cele Bune!
Raspuns comentariului 20: Puteau sa existe in Europa Centrala regimuri democratice in vremea aceea, intre Germania si URSS si fara garantii politice date de Franta si Anglia? Faptul ca nu traim anistoric si luam parte la evolutia contextului international, de cand am ”aderat” la civilizatia occidentala, istoria și evolutia unei natiuni nu mai tin de particularitate in cel mai inalt grad. Am fost, la vremea respectiva, ”angrenati” in cadrul european iar actulamente la si cel mondial. Eu am vrut să fac o clasificare regimurilor Romaniei contemporane in raport cu răul pe care l-au provocat. La ce rezultat am ajuns? Acela ca fostul regimul comunist inca ne mai face rau, iar cel carlist a facut, cu aproximatie, un (1) an!
Pe unul dintre canalele Discovery se derulează in aceste zile un excelent serial, “Monarhia”, cu referire la cea britanica. Ar trebui sa îl urmărim cât mai mulți… Deși englezii au avut suverani si mai putin merituosi, nu am întâlnit termenul “lichea” sau un sinonim al acestuia. Am citit biografia lui Carol al II-lea si cred ca ar fi prea simplu sa îl judecam in alb sau negru. Cred ca a fost mult si “sub vremi” si nu am înțeles niciodată de unde si pana unde termenul de “Regele Playboy”. Oricum, comparand cu presedintii ulteriori, cred ca nu iese foarte rau.
Găsesc incitanta polemica între comentatorii acestui subiect, dar nu as transforma acest blog intr-un instrument de acuzare a unui fost Rege al Romaniei, fie doar si pentru faptul ca este tatal MS Regelui Mihai.
Nu era nevoie sa precizati forma corecta, indeosebi pe un ton emfatic omniescient.
Si ca sa inchei polemica, eu nu intrebuintez Istoria in scopuri paseist-fataliste. Eu ma ajut de istorie pentru a-mi explica prezentul. Multi reactioneaza (inconstient in unele cazuri) explicand prezentul, prin punerea in umbra unei dictaturi patologice, infinit mai mare, ce provoaca si astazi dezechilibru, si promovând o dictatura ce nu a lasat posterioritatii grave repercusiuni, decat cateva ”vanatai” in urma unor actiuni contendente; Aceste reactii, inca persistente, confectionte conform principiilor bovarice comuniste, nu ne constrang la nici un act de a reactiona, patriotic, in folosul Romaniei actuale.
Imi semnalez greselile de ortografie, am scris in graba.
Scrisoarea e un act legitim care dovedeste ca sint si au fost oameni in Romania care respecta familia Regala.Mi-au dat lacrimile si nu pot sa cred ca aceasta relatare nu e adevarata .Dumnezeu sa odihaneasca in pace pe raposatul inginer LEONIDA GHEORGE accept din toata inima pt; ca sint nascuta in IASI chiar daca traesc la capatul lumi tin sa cred ca in orasul natalsint oameni adevarati care le plac adevarul muncesc din greu si la ora acutuala ,Nu pot sa inteleg de ce sintem coniderati Moldoveni …… dar ar trebui sa ne amintim de Creanga ,Eminescu,Cuza si Stefan cel mare modoveni care au iubit tara si acceptat cei bun de unde cred ca si ING LEONIDA pina azi in ziua cind scrisoare a fost publicata nu sa odihnit in groapa abia acum e usurat asa gasesc ca e sa fii un Roman adevarat sa-ti pese de neamul si traditia de unde te tragi. Asa nu ma voi linisti chiar daca va dura inca o generatie sa aud ca locul REGELUI ROMANIEI isi reia conducerea tari exact cum si DUMNEZEU a spus datii REGELUI CEIA CE I SE CUVINE CA EU VOI AVEA GRIJA DE VOI SI DE EL SI VOI PROSPERA TARA UNDE ACCEPTA CEAIA CE AU AM LASAT .,,ATUNCI VOI FI FERICITA CHAIR DACA NU VOI FI PE LUMEA ASTA.
Cu tot respectul tuturor ce au adaugat un comentariu .Citindule am incercat sa inteleg ca defapt nici unul nu ati trecut de mentaliatatea indoctrinari ;nu vrei sa comunicam si sa gasim o solutie ,felul acesta de a ne impunge cu degetul ca si cum nu sintem coreti niciunul.Am plecat din RO; de 20 ani si am avut onoare sa traesc intr-o tara capitalista 10 ani si acum intr-o tara socialista cu idealuri capitaliste.Incep sa inteleg ce inseamna acea lozinca care numa la noi in RO nu era activata,,.UNDEI LEGE NUI TOCMEALA,,Am o gindire realista care nu multi cad deacord cu ea de oarece am invata in scoala o Istorie formata in asa fel unde COMUNISTI au fost in evidenta ca idealul performist exact cum RAIUL PE PAMINT se poate ca no sa ma bagati in seama tocmai ne avind studii de prformanta sa va dovedesc ca am dreptate dar pt o simpla mama cu 3 copiii am adorat intruna dreptatea si am aceptat ori de cite ori am gresit sa imi recunosc gresala si accept consercinta.Dar va spun ca dupa ce am vizionat filmul The KING of COMUNISM care ROM; nu a aceptat sal aprobe ca fiind un succes la BBC am dat dreptate tatalui meu care a fost un simplu CIZMAR si ma punea ori de cite ori isi aduce aminte( la un pahar) si dorea sai scriu o scrisoare marelui nosturu conducator ,,CEAUSESCU,,Tatal meu era revoltat ca avea aceiasi meserie si dorea sa fie ales la congres.Eu fiind numeai la 14 ani spuneam uneori ca nui normal dar azi realizez ca aeva deplina dreptate ,in toti acesti ani auzind citind si tarind prin atitea societi doresc sa va inpartasesc citeva aspecte;Persoane care la ora actuala au 80 ani recunosc ca gresala a inceput de la TARUL RUSIEI care a predat conducera in mina BOLSEVICILOR care de acolo razboaiele au inceput si omenire a flamizit si a fost distrusa incete incet pina in ziua de azi ;Daca REGELE CAROL 2 A GRESIT va intreb COMUNISTI NU AU GRESIT ce au facut cred ca toata decada lor de glorie se spala azi prin saracia lucie si prigoana si singele varsat aiurea in toata lumea nu numai in RO; aualtimul exemplu la vecini nostri UNGURI au crezut ca un combinat va rezista pe pamint precum gripa;cind vom afla ca si dunarea va fi otravita si pesti isi vor schimba metabolismul si va fi impotriva noastra;V-ati pus intrebarea la ora actuala cite tari in lume acepta monarhia si ce flos sau benefituri au ,e garea intrebare si sa constatat ca pina imprezent nici o tara care are familia REGALA la guvern intr-o forma sau alta nu au nimic de pierdut ci doar de cistigat precum;SPANIA,BELGIUM ,CANADA,SAUDY , ARABIA,JORDAN,NORWAY,SWEDEN,THILAND,UK,DANEMARK,NETHERLANDS,AUSTARALIA,,NEW ZELAND,printrecare au si print la conducere MONACO&LIECHTENTINE; va ti gindit ce reputatie au aceste tari care recesamintul economiei nu i-au speriat asa de tare DE CE?Cred dint tot sufletul ca si ROMANIA ar fi la rang de lauda si mindrie atunci cind CONSTITUTIA va fi reintocmita de familia regala si un guvern unilateral politic democrat si in aelas timp orice schimbare ar aduce intradevar bine natiei noastre.Nu credeti ca e destul cita nimciuna si hotie ar fi putut sa dispara atunci cind toate aceste tari MONARHISTE near recunoaste si ne-ar intinde o mina de ajutor.Eu personal cred ca si multi alti care numai locuim in Rom;credem ca e destul cita apa atrecut pe Bahlui muradara carea nu o putem curati pt ca Bahluiul e deja murdar .Trezitiva si ginditiva ca ce afost nu se mai vede si cei noi se vor intinlmi la cesuri grele numai exact cum si DUMNEZE spune DA REGELUI CEI SE CUVINE CA EU VOI AVEA GRIJA DE TINE,,nu pot exact sa citez din biblie unde sint aceste verseturi dar daca sau implimit 100 de ani de cind BISRICA CATOLICA PAPA sa intilnit cu REGINA ANGLIEI oare nu intelegem ca mesajul e calar trebuie sa recunoastem gerselile si sa oferim o poarta deschisa celui nou si neacceptat ca numai prin recunostinta ,buna purtare vom deschide mintile lumi oarbe si vom razbate din mocirla ne vom ridica pina la ceruri si toate vor lua un alt curs ,,REGELE SI DUMNEZEU VOR FACE CEIA CE MINUNE DIN MINUNI NUMAI EI POT FACE,,si cu toate aceste rinduri poate veti incerca sa intelegeti ce vrem noi ,,pioneri ultimilor comunisti au cutreerat lumea si au intels ca nimik nui mai bun decit un REGE PRIGONIT DIN TARA LUI ISI VA RASCUMPARA GRESALA DAR NUMA FIIND INCORONAT SI ACEPTAT de cei destepti ramsi din nemul DACILOR si romanilor.
Spune D-ul Beldiman (pe care pana acum l-am admirat): “Personal, regret ca legionarii n-au reusit sa-l pedepseasca asa cum merita.”Adica? Sa fie omorat? Cum? Printr-o crima? Oare ce simte o mama, indiferent de relatiile cu fiul ei, cand acesta este omorat? Nefiind mame, nu avem de unde sti ! Dar cate mame nu au suferit cand legionarii au asasinat comunistii din inchisori? Cate mame nu au suferit cand comunistii i-au exterminat pe intelectualii Romaniei, etc.. Ce deosebire ar fi fost intre “pedepsirea” lui Carol II si, de ex., “pedepsirea” lui N Iorga.? Ma opresc, si-mi cer scuze daca v-am suparat prin ce am spus? Cu stima, S.R. Nimic fara Dumnezeu !
Stimata Alteta Regala,
Sunt constient ca pentru atat pentru Familia Regala cat si pentru Romania, subiectul Carol al 2-lea a pricinuit multe suferinte si nu doresc sa le reamintesc MS Regelui Mihai si intregii familii regale prin urmatoarele randuri ci doar sa aduc la finalul discutiei articolului „Gheorghe Leonida și scrisoarea sa târzie” cateva elemente din istoria controversata a perioadei interbelice, istorie ce a fost alterata de propaganda comunista. In afara momentelor instaurarii dictaturii lui Carol al 2-lea, al abdicarii sale si al tentativei de lovitura de stat legionare sunt putin cunoscute de catre publicul larg si urmatoarele elemente, gasite in “Istoria loviturilor de stat din Romania” de Alex Mihai Stoenescu, ce au punctat istoria interbelica romaneasca de dupa 1930:
Miscarea legionara:
1. Putini stiu ca valorile miscarii legionare, in perioada sa de inceput (1927), de dupa marea unire (asa cum am scris intr-un comentariu adresat articolului D-lui Busnea „”) erau: cultul muncii (inclusiv cea in folosul comunitatii), exemplul personal, solidaritatea, modestia, combaterea coruptiei, familia traditionala crestina, conducerea prin elite si ierarhie, respectul pentru Biserica, cultul jertfei si al eroilor, conservarea si promovarea traditiilor romanesti, respectul fata de stramosi. Miscarea initiala a avut un caracter autentic romanesc si anticomunist, degenerand apoi, in urma disparitiei elitei conducatoare, a influentelor externe si a amestecului bolsevic, intr-o miscare antisemita cu o atitudine revolutionar-marxista, pastrand si ceva din vechile idei.
2. Nicolae Iorga a fost unul dintre parintii ideologici a miscarii legionare, alaturi de Eminescu, Alexandru Vaida Voievod si altii, insa undeva, pe parcurs, si-a schimbat radical pozitia, ceea ce ramane si acum o enigma.
3. Este putin cunoscut azi ca majoritatea personalitatilor culturale romanesti precum si multi preoti au sprijinit miscarea legionara. Din cate am citit, insusi MS Regele Mihai a aparut cu cateva ocazii imbracat in uniforma legionara. De asemenea, Carol al 2-lea a incercat in mai multe randuri sa preia conducerea miscarii legionare, lovindu-se de caracterul incoruptibil al lui Zelea Codreanu, care sustinea ca regele trebuie sa ramana impartial, deasupra luptelor politice. Acest ultim element a stat la baza planului de asasinare a lui Codreanu si a elitei legionare intre 1938 si 1939, deoarece miscarea devenise o forta ce nu putea fi controlata, iar presiunile externe, din partea Angliei si Frantei, exercitate prin Nicolae Titulescu, cereau restabilirea controlului, legiunea fiind germanofila iar Romaniei i se cerea sa ramana in tabara opusa pentru a asigura un spatiu neutru, in vederea unui eventual tranzit al evreilor refugiati din Europa spre Palestina. Se pare ca neutralitatea Romaniei fata de problema evreiasca a fost una dintre preconditiile recunoasterii granitelor sale interbelice, conditionarea fiind una dintre cauzele demisiei lui I.C.Bratianu in timpul negocierilor de pace, iar majoritatea guvernelor, inclusiv cel al lui Antonescu, semnasera un „pact de colaborare si ne-agresiune” cu evreii pamanteni, acestia din urma participand in schimb la dezvoltarea economica si apoi si la efortul de razboi al Romaniei.
4. Inainte de a-i acuza pe legionari de crimele pe care le-au facut, trebuie sa privim echidistant si ce realizari au avut precum si contextul politic intern si international. Se stie ca in perioada lui Codreanu, legionarii faceau munci in folosul comunitatii: diguri, drumuri, poduri, ajutau locuitorii din satele mai putin dezvoltate, pazeau troitele si alte simboluri. Aceste lucruri nu au trecut neobservate de restul romanilor. Au fost cazuri in care, veniti pentru astfel de munci au fost batuti si inchisi de jandarmi, apoi torturati (unii gasindu-si moartea) si ulterior eliberati din lipsa de acuzatii. Iata atitudinea miscarii in 1933 in fata politicii de stat : „Acceptarea arestărilor şi a condamnărilor, cîştigarea victoriei prin tăcere, suferinţă şi răbdare şi aşteptarea împrejurărilor de politică mondială, cînd Mişcarea legionară va fi solicitata în lagăre şi închisori, fiind singura capabilă de a apăra, în timp util şi înainte de ireparabil, graniţele şi independenţa ţarii”.Demn de remarcat este si faptul ca miscarea legionara a avut cei mai multi adepti in provinciile vitregite: Transilvania, Basarabia si Bucovina.
5. Trebuie facuta o distinctie clara intre perioada Codreanu si cea a lui Horia Sima. E drept ca asasinarea lui I.G. Duca s-a petrecut in prima perioada, insa a fost un caz izolat, favorizat de publicarea datei intalnirii cu Carol al 2-lea pe domeniul regal de la Sinaia, ce iesea de sub jurisdictia politiei si a jandarmeriei, avand un statut special. De asemenea, torturile si batjocura aplicate de catre organele de stat unora dintre legionari in contextul unor manifestatii pasnice, in repetate randuri, au dus la aceasta escaladare, printre asasini numarindu-se foste victime ale represiunii sau camarazi ale acestora (16 morti si 2000 de arestati). „Echipele mortii” erau formate din oameni gata oricand sa se martirizeze pentru un ideal si nu erau echipe de asasini asa cum arata propaganda comunista. Un exemplu elocvent: „„La Tg. Jiu, la TurnulSeverin, la Bazovici sunt urmăriţi şi atacaţi de poliţie şi jandarmi. Ei [legionarii, n.a.] se aşazâ în genunchi în faţa revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind roţile maşinei [jandarmii primiseră ordin să împuşte cauciucurile camionetei pentru a le opri deplasarea, n.a.]. La Oraviţa sunt aşteptaţi cu mitraliere la marginera oraşului şi arestaţi. După o zi, procurorul Popovici Ie da drumul, negăsindule nici o vina. Pentru ca ei nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu ţin întruniri. Merg şi cîntă. Atît”. In fine, scopul guvernelor din anii `30 a fost ca prin torturi si arestari sa-i instige pe legionari la un raspuns in forta care sa legitimeze la randul sau un raspuns similar din partea statului. Codreanu a incercat pe cat posibil sa nu angreneze miscarea in acest joc.
6. Perioada lui Sima, a gardistilor, a constat intr-o evolutie a miscarii legionare catre era asasinatelor si patrunderea unor idei de stanga bolsevica si revolutionara, motivata de sentimentul razbunarii pentru asasinarea lui Codreanu si a conducerii vechi (celebru fiind cazul Nicoletei Nicolescu, arsă la crematoriul „Cenuşa”, încă vie). Legiunea s-a bazat tot mai mult pe corpul muncitoresc legionar, parasind incet satul traditional, iar perioada a fost marcata si de disputa asupra legitimitatii lui Horia Sima la conducere, deoarece testamentul lui Codreanu nu-l avea in vedere pe Sima in cazul disparitiei sale fizice. Tot mai multe argumente vin in sprijinul faptului ca Horia Sima a fost impus din exterior miscarii legionare. Aceste aspecte au dus la specificul rebeliunii legionare, in timpul careia, potrivit unor recent dezvaluite documente sovietice, au actionat grupuri de „legionari” infiltrati de catre NKVD, pentru a spori haosul si a justifica o eventuala interventie sovietica, in timp ce nucleul „codrenist” al legiunii a fost consemnat in sedii, asteptand acolo deznodamantul.
7. Un ultim amanunt important legat de legionari este faptul ca, in contextul loviturii de stat de la 23 August 1944, date cu mult curaj de catre MS Regele Mihai in probabil una din ultimele „ferestre de oportunitate”, asa numitele garzi patriotice ce au aparat Bucurestiul au fost de fapt membrii corpului muncitoresc legionar, reactivati de catre PNT la cererea lui Iuliu Maniu. Acestia, singura forta ne-militara capabila de actiuni coordonate paramilitare, au ajutat elementele armatei, care in anul ce a precedat evenimentul au fost sistematic reduse numeric pe front si concentrate in Romania, deoarece statul major, ignorand unele ordine ale lui Antonescu si probabil uneori si cu acceptul acestuia, a reusit sa concentreze aproximativ 80% din forta combatanta pe teritoriul tarii, in eventualitatea unei oportunitati de intoarcere a armelor si de recucerire a N Transilvaniei. In pregatirea evenimentelor, membrii Partidului Comunist Roman au fost eliberati din inchisori la inceput de 1944 si finantati de catre PNT si PNL, insa in zilele premergatoare lui 23 august au reusit sa incropeasca o lista de doar 9 persoane care sa sprijine lovitura de stat.
Domnia lui Carol al 2-lea:
1. In timpul domniei lui Carol al 2-lea au existat cateva scandaluri de spionaj si coruptie, intre care celebra afacere Skoda. Politica de inzestrare a dus la cumpararea de munitie si echipament militar sub standard, pestrit, la preturi mari deoarece comenzile erau fragmentate pe loturi mici iar comisioanele erau maximizate. Suna cunoscut? Este cunoscut ca Ion Antonescu era adeptul unei strategii de inzestrare militara din productia romaneasca si ca primul conflict cu Carol al 2-lea l-a avut in afacerea de cumparare de avioane de vanatoare din Anglia, afacere ce a degenerat intr-un scandal din cauza problemelor avioanelor respective si a comisioanelor.
2. Tocmai aceasta inzestrare defectuoasa a dus la incapacitatea de reactie a armatei romane in 1940, cunoscute fiind rapoartele facute inclusiv de catre Antonescu despre starea echiparii armatei. Din cauza echipamentelor de diverse origini, era un cosmar de a asigura logistica si reparatiile mijloacelor de lupta ale armatei romane.
3. Se cunoaste de asemenea si influenta negativa a Elenei Lupescu, care, dupa toate aparentele, pare sa fi lucrat cu NKVD-ul si sa fi ghidat din umbra Romania, profitand de problemele fiziologice si afective ale lui Carol al 2-lea pana in momentul celei de-a 2-a abdicari, in nefastul an 1940 al amputarilor teritoriale romanesti.
4. Boom-ul economic interbelic este adevarat doar partial, deoarece economia in perioada 1930-1940 era majoritar bugetara si cele cateva uzine mari functionau cu comenzi majoritare de la stat. A fost un sistem centralizat, monopolist, bazat pe agricultura cu productivitate scazuta si pe prelucrarea materiilor prime si transformarea lor in produse inferioare calitativ si cu preturi astronomice, protejate de regimul de taxe vamale excesive. Nu pot fi contestate dublarea productiei industriale sau cresterea agriculturii cu 70%, insa baza de crestere nu era sanatoasa si acestea nu se reflectau direct in nivelul de viata al romanului de rand. Suna cunoscut din nou?
5. Pe plan extern, politica Romaniei a fost facuta aproape exclusiv de Nicolae Titulescu, care se substituia in intregime Ministerului de Externe si lua decizii pe propria raspundere. Desi a fost o personalitate de exceptie, activitatea sa a fost nefasta pentru Romania, nereusind sa semneze un acord de recunoastere a granitelor cu URSS, ignorand propunerile Germaniei de colaborare economica, jignindu-l personal pe Hitler prin convocarea acestuia la o intrevedere la Munchen la care Titulescu nu s-a mai prezentat. Pe scurt, am jucat pana in ultimul moment pe o varianta exclusiva ce s-a dovedit pierzatoare.
Iata si cum priveste istoricul militar Alex Mihai Stoenescu, regimurile politice din Romania secolului trecut:
1908-1916—regim democratic.
1916-1922—perioadă de război şi prelungire a stării de asediu, cu limitarea libertăţilor democratice.
1922-1930 — regim democratic.
1930-1932 — lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 loveşte Constituţia democratică şi introduce sistemul politic dirijat de rege şi camarilă.
1933-1937 — reintroducerea stării de necesitate, cu restrîngerea libertăţilor democratice.
1938-1940 — dictatură regală.
1940-1944 — dictatură militară, în regim de război.
1944-1947 — regim de ocupaţie militară sovietică, cu restrîngerea sau anularea libertăţilor democratice.
1947-1990— dictatură comunistă.
Deci din 1930 pana in 1990 Romania nu a mai cunoscut democratia, existand doar incercarea MS Regelui Mihai, cu sprijinul lui Iuliu Maniu, de a readuce tara pe calea democratiei dupa 1944, insa initiativa s-a lovit de realitatile regimului de ocupatie sovietic si de indiferenta Angliei si SUA, care plasasera deja Romania in sfera sovietica, cu toate consecintele ce au decurs din aceasta. Ambii au platit aceasta incercare, unul cu exilul indelungat si ostilitatea romanilor indoctrinati, de dupa ’90, iar celalalt cu viata.
In final, consider ca ceea ce au facut angajatii cailor ferate a fost din profundul respect pe care-l aveau fata de familia regala, de inaintasii lui Carol al 2-lea precum si fata de institutia monarhiei. Nu cred ca asasinarea lui Carol al 2-lea, ca raspuns la faptele sale, le-ar fi facut cu adevarat dreptate legionarilor, fiind preferabil un proces, insa ar fi constituit o noua pata pe obrazul Romaniei si o justificare in plus ca adeptii legiunii Arhanghelului Mihail sa fie eliminati fizic. Lucru care dealtfel s-a intamplat partial, in timpul dictaturii lui Antonescu si mai apoi s-a transformat in vanatoare de oameni la venirea comunistilor la putere.
Cu deosebit respect,
Marius Z.
Emotionant …
Exista acel ceva bun in oameni care trebuie cultivat , sa redevina ce era atunci , in 1940 .
Probabil exclusiv de Casa Regala …
Un gand bun si de la mine .