Galati
|
Sâmbata 18 iulie 2009. Ziua a patra a Caravanei. Am petrecut intreaga zi in judetul Galati. Am vizitat comunele Tudor Vladimirescu si Independenta, mânastirea Vladimiresti si municipiul Galati. In comuna Tudor Vladimirescu m-am intâlnit cu reprezentanti ai administratiei locale si am vizitat târgul saptamânal, in care am avut ocazia sa discut cu sateni din multe localitati vecine si cu târgoveti veniti din judete moldovene. La mânastirea Vladimiresti, lacas de cult si adapost pentru mai bine de 140 de maici, am fost primit cu multa caldura, speranta si ospitalitate. Mânastirea a fost ridicata sub domnia Regelui Mihai, in anii ’40. Maicile de aici, 300 la numar in acele vremi, au fost chinuite de Securitatea anilor ’50. Ramâne unul dintre cele mai sadice si mai rusinoase episoade din istoria noastra contemporana. Un episod pentru care trebuie sa ne cerem iertare neincetat si sa-l asumam ca fiind o crima facuta de noi, impotriva noastra. Vizita in municipiul Galati a fost o bucurie, de la inceput pâna la sfârsit. Desi pe o caldura torida, intâlnirea cu reprezentantii presei galatene a avut loc la cafeneaua “Ca Jou” si a durat aproape doua ore. A fost una dintre cele mai placute, mai spontane, mai sincere si mai destinse intâlniri pe care am avut-o vreodata cu lumea presei. Am promis celor aflati in jurul mesei ca voi veni, in aceeasi formula si in aceleasi conditii, dupa ce se incheie campania electorala, indiferent de rezultatul ei. Seara, pe faleza galateana erau mii de oameni. M-am oprit si am vorbit cu toti cei care au dorit acest lucru. Am oferit volumul meu biografic, proaspat iesit de sub tipar, si m-am bucurat sa discut cu oameni pe care in mod obisnuit nu am ocazia de a-i asculta. Mâine, duminica 19 iulie, se incheie a doua Caravana, cu o serie de trei intâlniri in Braila. Voi reveni. Pâna atunci, va las in compania Anei Barbulescu si a lumii vazuta de ea.
|
Nu stiu daca nu aveti deja semnalele ca Basescu -prinzand din zbor ideea de la recentul mecide fotbal steaua – ujpesti – a incercat sa reaprinda ideile ultranationalismului care pareau sa fi disparut din Romania.
Succes!!!
Marian
A.V.R.
Vreau sa-i multumesc si eu D-rei Ana BARBULESCU pentru imaginile frumoase surprinse si impartasite noua.De asemenea m-a incantat inregistrarea interviului A.V. la radio Neptun in special pentru profesionalismul acelui moderator,acelui jurnalist.
Este excelenta aceasta Caravana a A.V.
Doamne Ajuta!
Alteta, va doresc mult succes in tot ceea ce faceti pentru ” O ROMANIE ALTFEL “… si sa castigati alegerile !
Cu deosebita stima, Camelia Matache
Ce superbe poze!:) Peace, i miss you….oare pe unde esti tu?}{
Alteta, citesc in fiecare seara comentariile de pe blog si simt o multumire sufleteasca urmarind tot ceeace faceti in fiecare zi impreuna cu echipa de tineri care va insoteste.Dumnezeu sa va dea putere si minte luminata ca tot ce intreprindeti sa fie in folosul si pentru prosperitatea romanilor de aici si de pretutindeni. Cu multa consideratie Mihaela Vladut.
Pentru ca stiu acum cine le face (Ana Barbulescu) si vazand cat de bine le face vreau sa-i transmit respectele mele !
Alteta
Sunt fericita pentru intreaga Caravana si pentru intreaga Casa Regala deoarece la Galati sunteti iubiti,soarele din sufletele noastre a celor ce va pretuim nu va apune niciodata!
Alteta,citesc cu mare placere in fiecare seara comentariile de pe blog in legatura cu tot ceeace faceti alaturi de echipa de tineri care va insoteste . Dumnezeu sa va dea putere si minte luminata pentru prosperitatea romanilor de aici si de pretutindeni.Cu mult respect Mihaela Vladut.
Cata NORMALITATE!
Doamne ajuta!
nostim, de pe site-ul lui valerian stan:
Bineînţeles că n-am eu de unde să ştiu cine va fi noul preşedinte. Tot ce pot să spun e cine nu va fi: Băsescu, Geoană, Antonescu sau Vadim.
Alteta Voastra,
Urmaresc cu interes aceasta “Caravana” si de multe ori ma amuz atunci cand ii vad pe distinsii nostri politicieni de la Bucuresti cum incearca sa va imite. Am auzit chiar, cum au inceput sa preia idei ale discursului Altetei Voastre.
Va scriu pentru a-mi reafirma sprijinul, sincer, fata de candidatura Altetei Voastre si dincolo de toate acestea sprijinul fata de Familia Regala a Romaniei.
Mult succes si putere de munca.
Dumnezeu cel Bun si Atotputernic sa va insoteasca,
Adrian D.
“Schimbarea nu va veni daca asteptam o alta persoana
sau un alt timp sa o faca.
NOI SUNTEM cei pe care ii asteptam.
NOI SUNTEM SCHIMBAREA pe care o cautam.”
(Barak Obama)
Ma incanta sa vad acest mod absolut sanatos, curat de a “face campanie”. Spun asta intre ghilimele deoarece campania oficiala nu incepe decat cu 30 de zile inainte scrutinului.
Felicitarile mele Anei Barbulescu, pozele facute de ea sunt atat de naturale…sunt aratati oamenii asa cum sunt, locurile asa cum sunt, nimic cosmetizat.
Succes mai departe!
Alteta,
in aceasta seara mi-am facut timp si am vizionat o mare parte din arhiva video de pe site-ul dumneavoastra. Asa cum va spuneam acum cateva zile,sunteti o persoana plina de speranta pentru noi (in special cei tineri) si pentru Romania. Sincer nu stiu ce ii trebuie acestei tari sa iasa din situatia in care a fost dusa in ultimii 20 ani, cu toata speranta pe care o am cred ca va fi extrem de greu sa fie redresata. Sunteti un om mult prea cult si mult prea corect pentru aceasta tara, as vrea sa fiu cat se poate de optimist dar cred ca tara asta nu va merita. Din punctul meu de vedere, al unui tanar care anul trecut am terminat arhitectura, situatia interna actuala nu imi arata foarte multe perspective…practic o meserie care necesita un anumit nivel din partea beneficiarilor iar aici ma conving in fiecare zi ca nu pot profesa la standardele pe care mi le-am dorit. Vizavi de ce pot face eu pentru aceasta tara…as putea sa-i schimb imaginea (la propriu), sa fac mediul in care traim mai primitor, mai motivant. Deaemeni, prin votul meu va pot sprijini pe dumneavoastra la fel ca si altii asemeni mie. Problema, in viziunea mea, este ca foarte putini conationali incearca maximum din ce pot face, in domeniul pe care il reprezinta. Daca fiecare ar intelege ca schimbarea nu poate veni decat insumand la scara nationala acest infim efort personal, Romania ar fi departe. Sunt hotarat sa mai astept maxim 2 ani pentru a vedea in ce directie se vor indrepta lucrurile in aceasta tara…acum o luna am primit raspuns afirmativ la doua formulare de imigrare,unul in Australia si altul in Canada. Daca situatia, clasa politica si tot ce o caracterizeaza nu vor intra pe linia care trebuie, ma vad nevoit sa caut un alt loc in care sa pot profesa asa cum mi-am dorit. Va admir pentru neutralitatea dumneavoastra in discursuri, modul in care reusiti sa ajungeti la cauza problemelor si mai ales solutiile pe care le prezentati. Imi doresc din tot sufletul sa puteti prelua fraiele acestei tari pentru ca eu unul efectiv m-am saturat. Suntem foarte multi tineri care aproape in fiecare zi luam in calcul alternativa unei emigrari, desi cred ca nu-i lucru mai greu in lumea asta ,ca a-ti schimba tara…Lucrul asta ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru cei care ne conduc acum, dar se pare ca mirajul puterii i-a facut sa nu mai poata distinge limpede adevaratele probleme ale acestei tari.
Va doresc multa putere si incredere.
Comentariu privind “dilema” domnului I.A. (mesajul 14)
Am să fiu direct aşa cum îmi place mie: Alteţa Sa este (sau nu) singur împotriva tuturor şi probabil ţara asta nu-l merită dar cert este că ţara asta nu a meritat nici suflarea tînără care ar fi putut însufleţi fiecare piatră şi fărîma de piatră de-aici aşa că, domnule tînăr, dacă aveţi promisiunea unei vieţi normale nu ezitaţi să vă faceţi meseria acolo şi să ridicaţi cu mîna dumneavoastră ce aici nu puteţi ridica. Să ştiţi că regretul acestor amînări şi ezitări vă va urmări toată viaţa şi nimic din ce-aţi face aici nu v va mulţumi sufletul, totul va fi “prostituţie”… Dacă, mergînd acolo, se împlineşte visului dumneavoastră atunci trebuie să înţelegeţi că fericirea dumneavoastră va aduce multă mulţumire celor apropiaţi. Nu purtaţi de grijă româniei, probabil pentru asta s-a nascut Alteţa Sa, mergeţi şi vedeţi de drumul tumneavoastră şi dacă promisiunile făcute de domnul Duda se vor împlini atunci meseraişi ca dumneavoastră îşi vor regăsi locul acasă. Pînă una alta, românia este o ţară tristă, fără perspectivă şi fără vlagă, de pildă, promovăm un turism care, sincer, este mai mult decît inexistent, promovăm programe ca “prima casă” fără ca tocmai iniţiatorii să nu cunoască normele de aplicare, avem un fluviu şi totuşi românia este afectată de secetă… Domnule tînăr, dumneavoastră sînteţi dispus să mai pierdeţi 2 ani preţioşi din viaţă tocmai pentru că sînteţi tînăr şi nu înţelegeţi valoarea acestor ani dar… aruncaţi un ochi peste cei care erau de virsta dumneavoastră acum 20 de ani…. priviţi la feţele lor, vedeţi altceva decît regrete, neîpliniri? Eu cred că ne sînteţi mai de folos de undeva de departe decît aici unde nu ştim să vă apreciem munca. Şi dacă votăm trebuie să-l alegem pe cel care ştie să ne aducă muncitorii acasă, nu elitele scot minereu, fac oţel sau construiesc case ci nişte mîini şi minţi dibace, pe aceştia am uitat să-i promovăm şi iată minune: sîntem o ţară de intelectuali cu acte false (fiindcă aşa ne-a vrut sistemul, ne-a vrut cu diplome), nu mai sîntem coşari, cizmari, tîmplari… acestea-s meserii “ruşine”, toţi vrem patalama… că e bine să fie acolo!
Aşa că, luaţi foarte în serios urmatoarele: înainte de a vota, alegeţi şi… nu ezitaţi să munciţi, chiar dacă asta însemnă să plecaţi!
Va multumesc pentru mesaj. Sunt de acord cu dumneavoastra.
Avem nevoie sa ne asumam si evenimentele din 1989 si, mai ales, consecintele lor din ultimii 20 de ani. Nu stiu bine la ce afirmatie a mea va referiti, dar momentul 1989, desi nu ne apartine integral, trebuie asumat, precum orice alt moment din istoria noastra.
Exista si momentul 2009. Si el va trebui asumat, peste ani.
Radu al României
Raspuns la comentariile 15 si 17
Va spun cu sinceritate ca nu am niciun motiv pentru a-mi asuma o crima pe care nu am comis-o ca parte integranta a acestui popor si nu cred ca ne sta noua in putere sa rezolvam crimele comunismului prin asumare; e ca si cum un chirurg veritabil ar spune ca-i pare rau ca i-a murit pacientul pe masa de operatie. Exista insa o solutie (mai mult formala) pentru aceasta problema – adoptarea legii lustratiei, chiar daca suntem amagiti cu aceasta de 20 de ani. Decat sa ne culpabilizam gratuit si adevaratii vinovati sa scape cu obrazul curat, mai bine sa-i identificam si sa-i mustram pe acestia.
Din nefericire, solutia lustratiei depinde strict si direct de clasa politica extrem de reticenta la acest subiect deoarece interesele multora ar avea de suferit prin adoptarea acesteia. Clasa politica romaneasca postdecembrista nu reprezinta un fenomen straniu, valabil doar pentru tara noastra, ci este integrata intr-un proces general de evolutie catre o cartelizare a partidelor. Partidele de astazi nu doresc doar simplul acces la guvernare ci doresc ca alternanta inevitabila la putere sa nu fie la fel de dura in termenii putere/opozitie – doresc accesul permanent la resurse cu pretul unor “intelegeri” interpartidice.
Sa ne asumam aceasta clasa politica? Ma tem ca raspunsul nu e atat de simplu deoarece societatea romaneasca in perioada comunismului a fost “educata” si “modelata” dupa bunul plac al clasei politice de atunci, fenomen ce s-a perpetuat si probabil se va perpetua si in viitor. Societatea romaneasca a ajuns in situatia de astazi deoarece s-a adaptat la stilul clasei politice insa nu poate fi absolvita de vina pentru ca nu a facut nimic pentru a sanctiona acest lucru si traieste in continuare cu sentimentul ca altcineva ii va rezolva problemele.
Pana astazi nu am avut o alternativa la clasa politica si de aceea nu ar trebui sa ne culpabilizam pentru acest lucru insa acum, cand o avem, ar trebui sa stim sa profitam de ocazie si sa nu mai pierdem 20 de ani pretiosi pentru multi dintre noi.
Exodul elitelor noastre profesionale nu poate fi oprit…, inca.
Dar mi-as permite sa-mi exprim ingrijorarea pentru aceia care se grabesc
sa o faca, fara sa aibe “de acolo” destule informatii si sprijin loial; pentru a scurta
perioada procesului de socializare la conditiile diferite, noi; din multe puncte
de vedere, fata de a tarii noastre.
Perioada aceasta, prima, poate sa fie decisiva pentru succesul personal;
social si profesional.
.
Romanii, buni profesionisti, harnici, seriosi, discreti si fideli intereselor
locului de munca, “au noroc” si inainteaza repede, pentru ca sunt motivati…
Ramane doar … oportunitatea de a gasi locul de munca propice, care sa permita
evidentierea talentului profesional si uman!
.
Grabiti-va, incet…
Succes!
Ca popor, cred că n-avem de ales, trebuie să ne asumăm trecutul. Cu bune şi rele.
Ca indivizi, cred că trebuie să ne asumăm şi prezentul şi o parte din viitor. În cazul absenteismului, de exemplu, astăzi n-ar mai putea fi invocată lipsa de alternativă, ci doar indolenţa, comoditatea, iresponsabilitatea. Poate şi lipsa de încredere, după ce am fost amăgiţi de fiecare dată , la fiecare scrutin electoral din ultimii 20 de ani. Dar asta n-ar putea fi o scuză pertinentă, atâta vreme cât singura certitudine în varianta absenteismului ar fi perpetuarea sistemului oligarhic, a corupţiei, a nesimţirii şi sărăcirii populaţiei cu toate neajunsurile ei: promiscuitate, violenţă, infracţionalitate. Mă întreb cum pot fi înţelese lucrurile astea de o populaţie dezorientată, manipulată prin diversiuni şi minciuni, cu o instrucţie precară, şi pe deasupra neîncrezătoare şi suspicioasă. Trăind ca „femeile sub teroarea drobului de sare atârnat deasupra pruncului, în lipsa BĂRBATULUI”.
Eu cred că nu ne putem încrede într-o societate asemenea unor femei plângăcioase (cârcotaşe şi bârfitoare) până nu le deschide cineva minţile.
NOTA: cuvântul „femei” este doar o metaforă, căci de foarte multe ori femeile sunt mai bărbate decât bărbaţii!
Pana azi nu stiam de existenta acestui blog, si imi pare nerspus de rau ca nu am stiut ca veniti la Galati, mi-ar fi placut sa va intalnesc. Ma bucur ca primiti reactii pozitive de la cei cu care vorbiti pe strada, desi sunt sigur ca sunt si persoane care nu usnt atat de deschise dialogului cu Casa Regala.
Acum am link permanent spre aceasta pagina, si sper sa anuntati cand mai dati o fuga in Galati.
O campanie fructuoasa!
Cu ceva timp în urmă a trebuit să fac una din cele mai responsabile alegeri din viaţa mea, a trebuit să găsesc o bonă pentru copilul meu. În timp ce apropiaţii mei se “dădeau de ceasul morţii” întrebîndu-se cum voi reuşi s-o plătesc, eu şi soţia mea aveam o altă grijă: această persoană trebuia să fie perfectă. Nu existau mai multe şanse, din primul “foc” trebuia să nimerim un om care să aibă foarte multe calităţi şi foarte puţine defecte. Trecînd peste detaliile tehnice, a venit ziua în cînd am întîlnit persoana care ulterior devenea “Mama doi”, cum îmi place să-i zic. Să nu credeţi că acea zi nu era la fel de plină de întrebări, dileme, necunoaşteri, prieteni falşi cu sfaturi neutile etc… dar, a fost momentul în care a trebuit să fac alegerea fără greşeală. Şi din acel moment, pe mîna bonei am dat mult mai mult decît cheia apartamentului, am dat viaţa copilului meu. Povestea este mult simplificată ca să nu plictisesc cititorul dar despre alegerea în sine nu se poate spune că e o bagatelă şi seamănă mult cu ceea ce se va întîmpla în această toamnă.
Ca să “sancţionez” acuzaţiile de “indolenţă, comoditate, iresponsabilitate” formulate de domnul H. Cremene puţin mai sus am de zis următoarele: dacă printr-o nefericiă alegere angajam un om nelalocul lui mi-aş fi dat două palme şi nu mai căutam în viaţa mea o altă persoană care să se ocupe de copilul meu. Nici un exemplu şi nici un discurs nu mi-ar mai fi trezit interesul sau încrederea intr-o altă persoană prea curînd. Acestea fiind zise, vă mai readuc aminte că românia a mai avut odată alternativă la Ion Iliescu, C.V. Tudor şamd. prin stimabilul domn E. Constantinescu. Dar trebuie să vă reamintesc şi faptul că tocmai pentru că a fost o alternativă a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri electorale. Vreau să mă repet cu speranţa că se va înţelege odată faptul că absenţa la vot este o formă de alegere. Este forma prin care majoritatea cetăţenilor acestei ţări au amendat, în ultimii 20 ani candidaţii şi au vrut să arate că nu au ce (şi din ce) alege. Alteţa Sa rămîne un candidat la funcţia de preşedinte care trebuie să demonstreze unui public foarte pretenţios că poate, că are cu ce (ca să zic aşa). Deocamdată este un candidat interesant, galant, carismatic… şi-atît. Dacă la aceste alegeri, majoritatea va avea puterea să discearnă şi să prefere acest candidat, atunci acesta poate aplica cele zise şi dacă acestea au succes abia atunci putem spune despre cei care nu vor mai iesi la vot că dau dovadă de iresponsabilitate. Pînă atunci e dragoste cu năbădăi… adică ne aruncăm cu capul înainte doar pentru că domnul Duda vorbeşte frumos. Este prematur să aducem acuze celor care nu votează. Paradoxal (pentru unii) aceştia chiar au ales. Dacă pe buletinul de vot mai era o rubrică numită “Nu am cu cine” poate şi aceştia şi-ar fi exercitat dreptul de a vota, dar nu există. E sînt unul din cei pe care românia nu a reuşit să-i încînte la vot pînă azi. Astăzi, trebuie să recunosc, cineva mi-a atras atenţia dar… de aici şi pînă a judecă fără a discerne… e cale lungă. Sîntem prea păţiţi şi minţiţi ca să credem fără să cercetăm. De-aici şi dorinţa mea arzătoare de a îndemna cetăţenii nu la vot, ci la cîteva minute de reflecţie, să alegem! Cu respect!