European si local
Comunitatile locale din tarile europene, ca si opinia publica din „vechiul continent“, nu acorda prea multa incredere si atentie subiectelor generate de UE. Statisticile vorbesc de mai putin de 50%. Aceasta are diverse cauze, dar nu toate sunt de natura sa ingrijoreze. Uneori, din cauza platitudinii temelor, alteori din lipsa de charisma a protagonistilor politici sau datorita corodarii imaginii lor publice. In prima linie a Uniunii Europene au stat, ani de zile, personalitati putin interesante, imbatranite, predictibile in reactii si plate in exprimare. Continentul insusi este greu de multumit. Numai in Romania, luata separat, este imposibil de multumit toata lumea, dar in Spania, pusa alaturi de Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie, Austria, Belgia, Olanda? Acestea sunt tarile cu cea mai avansata societate civila, cu cele mai adanci traditii de spirit comunitar, de atitudine critica in arena publica, etc. Ele vor fi greu de adus la unison. Mai este, de asemenea, si chestiunea legata de greoiul sistem birocratic UE, de migalosul travaliu de a trata democratic orice decizie, orice tendinta, orice idee sau pas inainte. Referindu-ne la momentul romanesc, ati remarcat in cursul anilor 2007 si 2008 ceva interesant, nou in comentariile publice privitor la integrare? Daca va uitati in ziarele romanesti din ultima luna dinaintea intrarii oficiale a Romaniei in UE o sa va frapeze, cu o exceptie sau doua, lipsa de orizont a comentariilor legate de Romania, la 1 ianuarie 2007. Opiniile sunt delimitate de albia Dambovitei, a Dunarii si de Marea Neagra. Adesea, oamenii politici, analistii, corifeii societatii civile nu sunt capabili sa treaca dincolo de propriile egoisme, frustrari, limite geopolitice, de propriul colesterol. Lumea politica, mediatica si economica sunt complet suprapuse. E un fel de cerc mic si vicios din care nu pot sa iasa. In perspectiva europeana, mass-media si mare parte din clasa politica sunt ratacite, pentru ca se bazeaza pe dexteritate, nu pe exercitiu analitic sau cunostinte. Cand vine vorba despre lucruri cu adevarat importante, nu avem argumente. Discutiile care s-au facut in jurul datei de 1 ianuarie 2007 reflecta adesea rea-credinta din partea retrograzilor si limita, dezinteres, lipsa de inspiratie din partea unor pro-europeni. Argumentele se invart in jurul unui cerc de expresii neinteresante, care duc la concluzia ca lumea se sfarseste la granita Romaniei. Am crezut ca este vorba de un complex de inferioritate dobandit in epoca postdecembrista, dar nu este asa. Este din cauza traditionalei noastre lipse de orizont international si obsesiva preocupare pentru local, pentru familiar. Prima pagina este constant luata de teme locale insignifiante. In plus, mai toata lumea este mandra de aceasta stare de fapt. Zicala „ca la noi la nimenea” nu este periculoasa fiindca exista, ci fiindca provoaca mandrie. Cu regret trebuie sa spun ca multumirea de sine manifestata in viata publica este apanajul elitei, nu al cetatenilor romani. Ziarele sunt pline de articole arogante si semidocte. Uitati-va, prin contrast, la rezultatele ultimelor trei alegeri, pentru Parlamentul european, locale si generale. Rezultatul lor a aratat o maturizare accetuata si rapida a electoratului. Au fost consolidate trei directii ferme ale politicii europene, prin trei partide diferite ca ideologie, plus unul etnic, reflectand o realitate indubitabila a Romaniei. Ce se poate cere mai mult unei populatii tinuta 40 de ani sub comunism? Raportul dintre central si local este diferit in Uniunea Europeana de cel din Romania. In UE, ruptura dintre Bruxelles si regiunile europene trece prin capitalele nationale. Cand am vizitat sediul UE de la Marsilia, reprezentanta Comisiei Europene si a Parlamentului European de acolo mi-a multumit pentru vizita si mi-a spus ca, de cand era ea la post, nici un comisar european si nici un ministru francez nu venise la ea in vizita, mai ales cu intentia de a tine o conferinta publica despre rolul tarilor noastre in UE. Tot asa, multe dintre asezarile urbane sau regiunile din tarile Europei se simt departe de UE sau de ideea europeana. Nu stiu insa in ce masura cotidianele regionale sau locale din aceste tari au devenit relevante ca urmare distantei centru-comunitate locala. In Romania, situatia sta diferit. Ruptura dintre central si local a dus la o mare relevanta a mass-mediei locale si chiar a vietii locale, in general. Nu numai ruptura administrativa, ci si cea culturala, mediatica, economica. Capitala Romaniei este o asezare urbana care a concentrat aproape toata puterea politica, forta economica, un mare volum financiar, mass-media de acoperire nationala si cea mai aleasa parte a elitei intelectuale. Dar capitala traieste o alta realitate decat tara. Intr-un anume fel, efectul s-a intors impotriva celor care l-au generat. Incercand sa manipulezez si sa controleze intregul corp al societatii romanesti, puterea politica si mediatica a reusit sa se manipuleze singura, in cercul celor cateva mii de oameni influenti, de care depinde totul. De cate ori am constatat acest lucru, mergand prin tara! La Paris, motivul centralizarii nu este atat administratia cu sediul in capitala, ori atitudinea politicii franceze actuale, ci mostenirea, transmisa din generatie in generatie, continua nerezolvare a raportului central-regional, care merita o analiza separata. La Bruxelles, centralizarea este consecinta continuei rivalitati dintre comunitatile valona si flamanda, precum si de dinamica ultimelor cinci decenii, in care Bruxelles a devenit, din punct de vedere politic si administrativ, mai mult decat o capitala, devenind una dintre cele mai puternice regiuni propriu-zise ale tarii. Bucurestii sunt alta poveste. Capitala noastra este un conglomerat de temperamente, grade de cultura, de educatie, niveluri de trai si orizonturi spirituale care o transforma intr-un „caleidoscop” cum rar am vazut pe undeva. Bucurestenii sunt cea mai paradoxala si mai alterata comunitate romaneasca, de cel putin 30 de ani incoace. Cunosc Bucurestiul din 1974. Realitatea descrisa mai sus a fost puternic ingrosata dupa 1989. Contrastele orasului ating uneori zone critice. Capitala, care cuprinde 10% din populatia tarii, aglomereaza o parte importanta a industriei, finantelor, economiei, bunastarii, mult superioara cifrei de 10%. Aici se gasesc institutiile centrale ale statului si sediile marilor institutii romanesti si straine sau regionale. Inarmata cu mai multe randuri de „platose” (politica, mediatica, economica, culturala), capitala a devenit un loc cu un ritm diferit de cel al restului tarii. Liderii (politici, economici, mediatici, culturali) sunt astazi bruiati de propriile lor instrumente (televiziuni pe care si le-au creat ei insisi, ziare nationale cu tiraje de 3.000 de exemplare, citite doar de birourile administratiei de stat, de oamenii de afaceri, de ambasadorii straini si de liderii mass-media, etc.). Aceste ‚servicii” culturale si mediatice, ca si relatiile dintre toti acesti lideri, care au pe memoria telefonului mobil numerele tuturor celorlalti, ii transforma pe toti oamenii relevanti pentru leadership-ul romanesc intr-un fel de prizonieri ai lor insisi. Am constatat de multe ori ca la Craiova, Lugoj, Targu-Mures sau Bacau, societatea locala avea cu totul alte preocupari decat subiectul epatant care facea prima pagina la Bucuresti. Si invers, un talk-show al meu de la Arad, Cluj sau Constanta trecea complet neobservat la Bucuresti (ca, de altfel, oriunde altundeva in afara de judetul unde ma aflam). Media locala are astfel o mare relevanta. Ziarele nationale abia se vand pe tarabele din Deva sau Slobozia, in timp ce tirajele ziarelor locale ajunge la cifre inimaginabile la standardele romanesti (10,000,18,000 si chiar 30.000 de exemplare pe zi). Solutia este ca institutiile sa devina respectabile, predictibile, iar cei care le populeaza sa se puna in slujba lor, nu sa si le aserveasca. Daca aceste lucruri se intampla, daca politica se face doar in locurile „special amenajate“ de democratie, daca administratia se exercita acolo unde este locul ei si exercitiul civil se tine in matricea lui, atunci tara se va consolida. „Trupul“ va incepe sa primeasca de la „cap“ semnalele corecte si nu va mai fi nevoie sa consumi timp si bani, sa irosesti buna-credinta a oamenilor si asteptarile lor, doar pentru a sta pe loc. Arhitectura institutionala este buna, dar institutia nu este respectata. Asa cum nici Constitutia nu este citita si adesea este nesocotita. Desi perfectibila, Legea fundamentala ar ajuta mult pe romani daca ar fi respectata, asa cum este ea. Principesa Margareta si cu mine am luat decizia de a crea doua programe, pe care le servim cu abnegatie si perseverenta, de trei ani incoace: „Initiativa Europa Regiunilor” si programul „Orasele Romaniei”. Noi mergem in toate asezarile urbane romanesti, 280 de orase mici si mijlocii si 40 de capitale de judet. Acolo incercam sa atingem cele patru segmente din societatea romaneasca locala care sunt esentiale, in vederile noastre, pentru momentul actual: primaria si consiliul local, scoala, mediul de afaceri local, elita intelectuala locala si biserica. Pentru a putea crea punti de legatura directe cu regiunile europene, am creat al doilea program, „Initiativa Europa Regiunilor”, in care facem exact acelasi efort, in orase si chiar in asezari rurale din Europa, cu precadere in Franta, Spania, Germania, Italia, Marea Britanie, adica in tarile de mai mare intindere ale Europei. Este parte integranta din Viziunea noastra de 30 de ani pentru Romania. Regalitatea s-a intors in tara mai mult ca un instinct decat ca o strategie. A fost, pur si simplu, mediul propice. Romania a facut pasi mari in ultimii nouasprezece ani, mai ales dupa anul 2000. Este, trebuie subliniat, meritul liderilor politici romani si sansa contextului international si regional. Constiinta nationala a romanilor este in crestere, de cand facem parte din NATO si din UE. Anii 2000 au adus o imbunatatire in acest sens. De ceea ce se spune la televizor sau in ziar este raspunzator si cel care spune, si cel care asculta. Nu neg ca tipul de marfa este dictat de cererea pietii, dar gustul se si formeaza. Societatea romaneasca, in profunzimea ei, are un anume instinct al binelui. Daca ii oferi lucruri care merita, ea le va primi corespunzator. De multe ori, in lumea politica si mediatica, mediocritatea produsului este scuzata, in mod fals, prin gustul consumatorului. Acest subterfugiu nu prea mai convinge. Uitati-va la tirajele ziarelor nationale si la increderea oamenilor in politicieni! Servilismul jurnalistilor fata de cei care-i platesc este egal cu servilismul politicienilor fata de jurnalisti, pe platourile de filmare si in paginile de ziar. Am vazut gesturi publice facute de jurnalisti fata de oamenii politici strigatoare la cer, de o lipsa de respect si de un dispret indescriptibile. Nu se poate face curatenie institutionala astfel! Daca fortele care actioneaza in societate sunt un manunchi diform de interese si slabiciuni subterane, de vulnerabilitati si ipotecari, atunci rezultatul este pe masura. Interactiuni intre lumea politica, cea economica si cea mediatica sunt o realitate si in SUA, si in Franta, si in Marea Britanie si Germania si oriunde altundeva in tarile care reprezinta modele de democratie. Dar aceste interactiuni sunt organizate logic, precum masinaria unui computer. La noi, firele dintre puterea politica, cea economica si cea mediatica sunt precum cablurile electrice din centrul capitalei. Imense, infricosatoare si incurcate. Provizoratul endemic. Ele sunt cele care intretin vulnerabilitatea Romaniei, lipsa de profesionalism a oamenilor cu putere si slabiciunea institutionala. |
in cea mai mare parte rezonez cu cele scrise. de aceea mi-am permis sa preiau comentariul Altetei Voastre pe blogul meu. ar fi bine sa devina o tema de dezbatere.
Cum poate Omul = romanul sa traiasca, fara:
respect si lege in tara, demnitate si mandrie in afara?
Va multumim pentru ideea de: “Romania Altfel” !