Elita bucuresteana si mass-media

Impartirea in elite (producatoare a realitatii reflectate in mass-media sau proprietarii de mass-media) si mase (consumatorii de informatie publica) este destul de relativa. Pe de o parte, pentru ca elita reuseste sa impuna produsul ei propagandistic doar pana la un punct, iar pe de alta parte pentru ca societatea are felul ei duplicitar si flexibil de a se comporta.

In ultimii ani, elita intelectuala, economica, politica si mediatica si-a concentrat in mare proportie forta de actiune in capitala. Daca stai in Bucuresti timp de o saptamana, vei avea impresia ca lucrurile importante se intampla in capitala si se propaga spre colturile tarii. Nimic mai inexact. Cotidianele nationale si televiziunile centrale au pierdut mult din influenta in comunitatile locale, in avantajul televiziunilor si presei regionale. Subiectul central intr-un loc din provincie poate fi cu totul altul decat cel din capitala. Cifrele sunt elocvente: exista ziare locale sau regionale cu tiraje de 18.000-35.000 de exemplare zilnic, in timp ce cotidianele nationale, cu cateva exceptii, au tiraj de sub 20.000 de exemplare zilnic.

In cei sapte ani de exercitiu al calitatii de Reprezentant Special al Guvernului am strabatut toate colturile tarii, in vizite saptamanale. Nu exista localitate pe care sa nu o cunosc in detaliu, iar unele judete le-am vizitat de pana la paisprezece ori. In aceste dese sederi in tara, am intalnit mereu reprezentantii mass-mediei locale, dar ei nu m-au intrebat niciodata nimic legat de subiectul zilei in capitala. Si adeseori subiectul zilei de la Bucuresti parea fierbinte. Realitatea locala este mult mai puternica pentru comunitate decat cea centrala.

Un alt fenomen se intampla, din ce in ce mai vizibil. Elita bucuresteana se auto-distorsioneaza. Fiind destul de agresiva, de aroganta si de suficienta de felul ei (are si argumente pentru aceasta: bani, putere politica, celebritate, instrumente media), parte din societatea bucuresteana cade singura in capcana pe care o intinde celorlalti. Uneori, institutii publice de prima marime din Bucuresti petrec saisprezece ore pe zi privind, la unison, o singura televiziune de stiri. Toti cei care populeaza aceste institutii, de la cei mai inalti demnitari pana la soferi si portari, vor crede ca ceea ce vad ei este hotarator pentru natiune. Si nu este deloc asa. Alcatuind cu mijloace tehnologice de ultima ora o realitate reflectata mediatic dupa bunul plac, cei care inghit momeala stau laolalta cu cei care o intind. Astfel se creaza o materie proteica de mijloace de influenta amestecate cu manipularea propriu-zisa, care inghite de-a valma persoane si organizatii, companii si interese, directii de actiune si subiectivitate, totul in folosul aparent al celui cu putere dar, de fapt, in defavoarea societatii si a institutiilor ei. Formatorul de opinii nu reuseste, totusi, sa substituie produsul lui subiectiv, distorsionat si interesat adevaratei vieti romanesti.

In luna septembrie a anului 2008, cateva ziare si o televiziune, raspunzand unei comenzi de ordin politic, au atacat cu agresivitate, grosolanie si primitivism Casa Regala. Acest lucru a durat doua saptamani si a avut drept cauza cresterea relevantei Familiei Regale in societate. In ciuda faptului ca actiunea nu a trecut neobservata, ea nu a lasat nici o urma in comunitatile locale. In exact aceeasi perioada am facut vizite in orase din Muntenia, Oltenia, Moldova si Transilvania si nimeni, nici elevi, nici profesori, nici ziaristi locali, nici primari sau oameni de afaceri nu au adus in discutie subiectul pe care cei din Capitala l-au dorit devastator.

Pe termen lung, regalitatea nu are cum sa fie afectata de acte de mercenariat. Ne-o dovedeste destinul Regelui Carol I. Desi exasperat mereu de comportamentul politicienilor si al unora dintre intelectuali, el a consolidat statul si a dus la capat opera sa de constructie. Daca ii cititi Memoriile, veti vedea ce parere avea despre iresponsabilitatea si imoralitatea elitei bucurestene si cat de ranit era de comportamentul politicienilor. Se spune ca a avut de trei ori bagajul facut de plecare, ultima oara in anul mortii, 1914.

Realitatea vremurilor de astazi, pronuntat democratice, este una benefica. Lupta puternica dintre interesul privat – ca expresie a libertatii, lumea politica – expresie a democratiei si institutia statului – expresie a interesului national creaza o dinamica surprinzatoare, vie, adanc inradacinata in lumea libera. Mass-media are un rol decisiv in acest joc. Totul are nevoie sa fie redefinit: statul-natiune, rolul binefacator al prosperitatii, rolul intelectualului in arena publica, respectabilitatea institutiilor si importanta profunda a eticii, mass-media ca putere in societate si in sistem, rolul fortelor armate in secolul XXI, totul.