Elevii tulceni
|
Au venit, astazi, in vizita la Palatul Elisabeta elevii Colegiului Dobrogean “Spiru Haret”. Am vizitat acest liceu anul trecut, exact in luna martie, si m-am intalnit cu elevii din clasele a XI-a si a XII-a. In dialogul cu ei din martie 2007 am vorbit despre Romania de maine, despre generatia lor si despre rolul pe care il au tinerii in comunitatile locale.
Desigur, putini dintre cei care au venit la intalnirea de astazi fusesera prezenti, anul trecut, la vizita mea. Cei mai multi dintre ei au ajuns, intre timp, studenti in anul I la diverse universitati din tara si din lume. Cu toate acestea, continuarea discutiei noastre de anul trecut s-a facut lin, natural, ca si cum ar fi avut loc ieri. Chiar si numai in acest mic exemplu, continuitatea joaca un rol psihologic, afectiv, important. Desi toti elevii treceau pentru prima oara pragul Palatului Elisabeta, desi numai zece dintre ei ma mai vazusera vreodata, noi am construit, intre zidurile cladirii regale, un pod de incredere, de afectiune, de comunicare “umana”, asa cum a descris-o una dintre invitate.
Profesorii au avut dificultati in a alege elevii care sa faca drumul la Bucuresti. Aceasta fiindca multi ar fi dorit sa vina in vizita la Palatul Elisabeta. Dupa ce au vizitat fiecare incapere din partea publica a Palatului, ne-am reunit cu totii in sala de receptii, unde am vorbit despre democratie si libertate, despre valori perene si despre leadership. Erau emotionati. Chiar si micile gesturi de ospitalitate facute de colaboratorii mei, care le-au oferit placinta cu branza si stafide si racoritoare, nu au reusit sa-i scoata dintr-o contemplatie rezervata. Am luat aceasta stare a lor drept un compliment.
Primarul municipiului Tulcea, dl Constantin Hogea, a tinut sa ii acompanieze, cu discretie. In intalnirea noastra de anul trecut, am discutat despre diverse proiecte comune, de natura sa sprijine comunitatea locala a municipiului. De fapt, in judetul Tulcea, care numara destul de putini locuitori, municipiul aglomereaza aproape jumatate dintre ei, avand o populatie de 93.000.
Fiecare liceu care trece pragul Palatului Elisabeta ne aduce cate o picatura de bucurie si implinire. Ganditi-va la cei 50 de ani in care Regele nu a putut sa vada nici romanii, nici Romania! Sa privesti acum zeci de tineri care se plimba prin Palatul Elisabeta (singura cladire din tara care poate fi numita astazi, intr-adevar, “regala”), sa le urmaresti privirile care descopera o parte vie din identitatea mutilata a societatii romanesti, sa le urmaresti gandurile care incep sa cearna muzica de zgomot, distrugerea programatica de constructia altruista, toate acestea sunt datatoare de speranta. |
Alteta Voastra,
Cred ca este minunat acest periplu pe care il faceti prin tara, dorind sa va felicit pe aceasta cale pentru demersul dumneavoastra! Profit de ocazie si pentru spune din nou ca va asteptam si la Turnu Severin!
Multumim pentru tot ceea ce faceti pentru Familia Regala si pentru Romania!
Monarhia (mai) salveaza Romania!
Cu profunda stima,
N.N.
Va multumesc pentru aprecieri. Inseamna mult pentru mine.
Inseamna mult si pentru cei care se tem de acest fel de a fi al Casei Regale. Continuati sa credeti in ceea ce este bun. Stiu ca este greu de deosebit de ceea ce este rau, fiindca cei aflati in solda raului sunt, uneori, destepti, motivati si fara limite.
De asemenea, raul este mult mai activ, mai vioi si mai creativ. Nu-si pierde nimeni vremea cu ceea ce nu aduce nimic palpabil. De aceea suntem acum aproape in stare de haos.
Si totusi, ceea ce conteaza sunt institutiile puternice si valorile. Restul este doar zgomot.
Principele Radu
ALTETA, am avut onoarea de a va intalni, atunci cand ati vizitat Tulcea, si fara a va aduce laude gratuite, va marturisesc ca inca de atunci, ma gandeam ca ar trebui sa candidati la ” institutia prezidentiala”, asa cum va place sa spuneti. Recunosc ca pe mine m-ati convins ca aveti multe calitati care va propun pentru functia mai sus mentionata, calitati pe care contacandidatii dumneavoastra ( aceeasi din 90 incoace, care ne-au mintit cu fiecare ocazie) nici macar nu pot spera a le avea. Recunosc, deasemenea, ca sunt un frustrat, ca viata in Romania zilelor noastre mi-a scos peri albi, desi fac parte , inca, din generatia tanara, ca vad in fiecare zi cum ne indreptam spre un hau, noi ca natiune, ca valorile au pierit, traditiile asemenea, ca suntem condusi de niste incompetenti( ca sa nu ma lansez in jigniri ) care isi impart ciolanul intre ei si se imbogatesc prin rotatie bagand fara mila si jena mainile imputite ( metaforic vorbind, in realitate sunt clienti fideli ai saloanelor de infrumusetare) in buzunarele romanilor de rand, in fiecare zi mai saraci ca ieri, care ajung la disperare si la gesturi necugetate atunci cand copiii le cer de mancare sau ” un dulce” si trebuie sa-i amane pana la ziua de salariu… In Romania asta m-am saturat sa traiesc si sper din tot sufletul ca o sa fiti cel care o sa ne conduca spre marea schimbare in bine, cea promisa inca din ziua in care l-au impuscat pe Ceausescu. va multumesc ca mi-ati citit frustrarile( daca o sa le cititi) si va asigur ca aveti votul meu atata timp cat nu o sa va aliati cu cei care ne-au adus in stadiul asta ba dandu-se politicieni, ba sponsorizandu-i pe acestia cu sute de mii de euro si au bagat ulterios in propiul cont o tara intreaga. succes