Discursul Majestății Sale la Luxemburg

Discursul Majestăţii Sale Margareta Custodele Coroanei române

Institutul Pierre Werner, Marele Ducat al Luxemburgului, 21 mai 2024

Alteța Voastră Regală,

Excelențele Voastre,

Doamnelor și Domnilor,

Principele Radu și cu mine suntem recunoscători pentru amabila invitație la Institutul Pierre Werner și pentru onoarea de a mă adresa dumneavoastră astăzi. Cu toții ar trebui să ne amintim și să onorăm moștenirea lăsată de Pierre Werner, nu numai ca slujitor loial și de lungă durată al națiunii dumneavoastră, dar și ca mare european, ca om politic care a contribuit nu numai la integrarea europeană, dar și la promovarea concilierii și dialogului în cadrul Uniunii noastre. AGERPRES

Nu cred că există mulți care să fie în dezacord cu prioritățile actuale ale Uniunii Europene: securitatea, precum și susținerea valorilor democratice și statul de drept, în beneficiul întregului nostru continent. Într-adevăr, țările noastre sunt diferite și, uneori, avem puncte de vedere diferite, dar diversitatea noastră constituie forța noastră și, în cele din urmă, esența Uniunii. Kremlinul nu ne-a luat niciodată în serios și a presupus întotdeauna că vom fi divizați și slabi. Ei bine, în ultimii doi ani, am continuat să le demonstrăm că se înșală.

Dar datoria mea, astăzi, este să vă atrag atenția asupra estului continentului nostru și să vă rog să reflectați asupra potențialelor pericole de escaladare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Pe lângă Ucraina, aș dori să menționez o altă țară în favoarea căreia Europa trebuie, de asemenea, să ia poziție pentru ca siguranța continentului să fie deplină: Republica Moldova.

Doamnelor și domnilor,

Nu am fost niciodată de acord cu cei care au susținut că războiul din Ucraina este o chestiune limitată, care privește doar o singură țară. După cum știm cu toții, invazia militară a Ucrainei, total nejustificată și neprovocată, este produsul unei ideologii imperialiste, o ideologie conform căreia Rusia – care este deja cea mai mare țară de pe planetă – trebuie să devină și mai mare, având dreptul la o sferă de influență în Europa. Națiunile noastre susțin în prezent eforturile de autoapărare ale Ucrainei, nu numai pentru că acest lucru este corect din punct de vedere moral și justificat din punct de vedere legal, dar și pentru că știm că o victorie a Ucrainei este esențială pentru securitatea întregului nostru continent. Finlanda și Suedia au aderat recent la NATO pentru că au înțeles că ceea ce se întâmplă în Ucraina bulversează toate ipotezele noastre anterioare cu privire la acordurile europene de apărare.

Cu toate acestea, cu mult înainte ca tancurile rusești să încalce suveranitatea Ucrainei, Republica Moldova, vulnerabilă, fusese deja supusă unui tip de agresiune și de strategii rusești care au vizat ulterior și Ucraina.

Într-adevăr, Republica Moldova a fost unul dintre primele teritorii ale fostei Uniuni Sovietice care a cunoscut tehnicile de destabilizare ale Moscovei, pe care astăzi le cunoaștem cu toții. „Republica Moldovenească Transnistria” – cunoscută astăzi mai bine drept Transnistria – a fost înființată încă din 1991, chiar înainte de dizolvarea oficială a Uniunii Sovietice. Niciun guvern din lume – nici măcar cel al Rusiei – nu recunoaște această așa-zisă republică. Cu toate acestea, de mai bine de trei decenii, trupele rusești sunt prezente acolo, sub o formă sau alta.

Republica Moldova a fost supusă acestor presiuni și nu numai. A supraviețuit, dar a rămas relativ săracă și foarte vulnerabilă. Și chiar în momentul în care a ales un lider pro-occidental și un guvern hotărât să elimine corupția și să consolideze instituțiile democratice, invazia Rusiei în Ucraina a împins Republica Moldova într-o situație extrem de periculoasă. Legătura dintre războiul din Ucraina și situația Moldovei este evidentă pentru toată lumea și continuă să existe.

Doamnelor și domnilor,

Eu și soțul meu am vizitat de mai multe ori Republica Moldova și vă pot spune fără echivoc că actualii lideri de la Chișinău sunt pe deplin angajați în favoarea integrării europene. Cu toate acestea, după cum a declarat în repetate rânduri președinta Maia Sandu, atât ea cât și guvernul său duc o luptă neîncetată împotriva actelor de destabilizare și a sărăciei. Putem fi siguri că, chiar dacă războiul din Ucraina se va încheia în curând – ceea ce este puțin probabil – încercările de destabilizare a Republicii Moldova nu vor face, în mod paradoxal, decât să se intensifice.  Asigurarea faptului că Republica Moldova rămâne ferm angajată în politica sa de integrare europeană este un element inseparabil al garantării faptului că Ucraina poate continua să se apere; acestea sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede.

Prin urmare, situația din Republica Moldova rămâne atât precară, cât și critică. Autoritățile de la Chișinău avertizează în mod constant că Rusia este hotărâtă să destabilizeze guvernul Republicii Moldova. Acest lucru se datorează faptului că tulburările din Moldova ar crea un pericol real în spatele principalelor linii ucrainene, care continuă să reziste în fața invaziei ruse.

Aud uneori argumente că România trage un semnal de alarmă cu privire la Republica Moldova pentru că se presupune că avem motive ascunse, precum, de exemplu, reunificarea acestei țări cu România. Da, împărtășim aceeași limbă și aceeași istorie. Și da, dacă nu ar fi fost acea alianță fatidică dintre Hitler și Stalin, poporul de pe ambele maluri ale Prutului, care separă Republica Moldova de România, ar fi rămas împreună. De fiecare dată când merg în Moldova, mă simt ca acasă. Iar de la sfârșitul ocupației sovietice, istoria, limba și tradițiile noastre comune au înflorit din nou, la fel ca și amintirea Regelui Ferdinand, străbunicul meu, care a pecetluit crearea României unite la sfârșitul Primului Război Mondial.

Obiectivul pe care mi l-am asumat, cu sprijinul guvernelor României și Republicii Moldova, este acela de a fi siguri, pur și simplu, că Republica Moldova nu este afectată de tragedia care lovește în prezent Ucraina, că guvernul său reformator este sprijinit pentru a-și atinge obiectivele și că cetățenilor săi li se permite să decidă propriul viitor, în loc să aibă viitorul decis de alții.

Este o binecuvântare să știm că s-a deschis calea negocierilor pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Se întoarce astfel roata istoriei, aducând înapoi această țară pe calea europeană. Și, evident, este un lucru bun faptul că președinta Maia Sandu este primită cu brațele deschise în majoritatea capitalelor europene.

Cu toate acestea, mă simt obligată să adaug că trebuie să fim conștienți de urgența situației atunci când vine vorba de sprijinul nostru pentru Republica Moldova. Actuala criză de securitate, de o gravitate excepțională în Europa, a apropiat și mai mult națiunile noastre, atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în cadrul NATO. Aș dori să menționez Franța și Germania pentru contribuția lor la operațiunile de poliție aeriană ale NATO în spațiul aerian al României; acestea – împreună cu o serie de operațiuni militare terestre suplimentare – au acționat și continuă să acționeze ca un avertisment adresat oricăror posibili agresori că nu putem fi divizați în determinarea noastră de a apăra securitatea și integritatea teritorială a continentului nostru. Aș dori să subliniez în special inițiativele președintelui Emmanuel Macron în favoarea promovării unei coeziuni mai mari în materie de securitate europeană, precum și recenta decizie importantă a Franței de a încheia un tratat de securitate cu Republica Moldova. Am remarcat cu toții discursul recent al președintelui Macron susținut la Universitatea Sorbona; chiar dacă unii ar putea să nu fie de acord cu unele dintre sugestiile sale, nimeni nu ar dezaproba obiectivul de a consolida coeziunea europeană.

De asemenea, aș dori să salut contribuția altor parteneri europeni, printre care și Luxemburgul; ajutorul său militar acordat Ucrainei, anunțat în luna martie, reprezintă o contribuție semnificativă, deoarece această țară continuă să reziste în fața războiului de agresiune al Rusiei. Toate aceste eforturi ar fi însă incomplete dacă Republica Moldova nu este stabilă.

Salut, de asemenea, participarea soldaților luxemburghezi la consolidarea flancului estic al NATO, ca parte a batalionului multinațional desfășurat în România.

Da, decalajul de dezvoltare dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană rămâne semnificativ. Și da, există dificultăți serioase în buna guvernare a țării. Dar, în același timp, cetățenii Republicii Moldova se numără probabil printre cei mai înflăcărați susținători ai Europei. Și, întrucât populația este de o dimensiune modestă, procesul de integrare și prețul care trebuie plătit pentru atingerea acestui obiectiv rămân modeste.

Mai mult, după cum o demonstrează pe deplin exemplul tragic al Ucrainei, a nu profita de oportunitatea integrării europene ar însemna un efort de integrare ulterior, mult mai costisitor și mai disperat. Când războiul din Ucraina se va încheia, Ucraina va avea nevoie de garanții de securitate și de fonduri substanțiale pentru reconstrucție economică, care vor fi ineficiente dacă Republica Moldova nu este inclusă în ecuație.

În plus, granițele noastre de est nu vor fi pașnice decât dacă acestor două țări li se va permite să trăiască în pace. Și, așa cum am învățat cu toții din propria noastră experiență, aceste națiuni își vor găsi pacea doar dacă sunt integrate în familia noastră. Este foarte simplu.

Doamnelor și domnilor,

Știu că astăzi ne confruntăm cu multe alte priorități și că acestea necesită toată atenția noastră. Dar, cu riscul de a afirma ceva ce este evident pentru toată lumea, de obicei nu noi alegem crizele, ci crizele ne aleg pe noi. Să avem înțelepciunea să anticipăm, măcar o dată, următoarea criză. Să facem tot ce ne stă în putință pentru ca Republica Moldova să rămână întreagă și liberă.

Vă mulțumesc.