Democratia nu este apanajul republicii
|
Confuzia intre republica si democratie se face destul de des in Occident, chiar in tari cu o extraordinara traditie democratica, precum Franta sau SUA. Doua exemple imi vin in minte:
Am citit cu cativa ani in urma un articol de mari proportii, scris de jurnalista americana Tina Brown, pe vremea aceea editor al influentei reviste „Vanity Fair”. Ea a semnat o analiza a carierei si destinului Regelui Juan Carlos I al Spaniei, fiind o admiratoare a Majestatii Sale. Spre sfarsitul amplului materialului publicistic, sclipitor alcatuit, jurnalista facea urmatoarea judecata: „Este remarcabil cat de democratic este acest om, desi este monarh”. Afirmatia era complet anapoda. Tari precum Marea Britanie sau Olanda sunt creatoare de modele de democratii liberale, in lumea postbelica. Ele sunt state-cheie in UE si NATO. A considera monarhia drept opusul democratiei este o eroare. Dictatura este opusul democratiei, nu monarhia. In lume exista o multime de republici ereditare, autocratice.
Al doilea exemplu vine din Franta anului 2002. La a doua alegere a omului politic Jaques Chirac ca presedinte al Republicii, in al doilea tur de scrutin, el s-a intalnit cu Jean-Marie le Pen. Imi aduc aminte bine comentatorii francezi care spuneau la televiziune, in mod frecvent, postandu-se de partea lui Jacques Chirac: „Trebuie sa aparam valorile republicii”! Desi just din punct de vedere istoric, din moment ce Republica a adus in Franta principiile celebre ale egalitatii, libertatii si fraternitatii, afirmatia avea in ea o doza de confuzie. Fiindca ceea ce aparau ei erau valorile democratiei in fata pericolului extremismului, nu republica. La urma urmei, Le Pen este francez, nu britanic. Daca priviti felul in care mass-media si societatea se raporteaza la sefii de stat republicani ai Frantei si SUA, veti vedea ca exista ceva monarhic si imperial in calapodul acestui tip de putere. In timp ce mecanismul propriu-zis al carmuirii statale este in concordanta cu democratia si libertatile. Prin sensul pe care il degaja, “Air Force One”, Casa Alba ori Palatul Elysée sunt simboluri cu nuante puternic monarhice. O buna parte din confuzia si ambiguitatea legata de dezvoltarea regalitatii in lumea euro-atlantica se datoreaza incompatibilitatii dintre principiile ereditare ale conducerii statului (chiar simbolica) si democratie. De aceea, noile generatii ale Familiilor Regale au fost adesea acceptate de opinia publica prin prisma meritelor lor, mai mult decat prin cea a mostenirii lor. Principesa Diana a fost apreciata pentru ca era frumoasa, fermecatoare, simpla si gratioasa, populara si fiindca trecea rampa. Principele Felipe al Spaniei este apreciat pentru ca are multiple competente, are profunzime si seriozitate si fiindca este o prezenta agreabila si convingatoare. Cu toate acestea, criticile nu dispar, nici cele aduse persoanei, nici cele aduse sistemului. In Romania a fost mai simplu de regasit nisa regala, pentru generatia noastra. Venind in realitatea romaneasca dupa o perioada neagra si profund nedreapta, rolul nostru concret, public, practic, ne-avantajat de forma de guvernamant, a scos mai bine in evidenta serviciul in folosul natiunii decat mostenirea regala sau drepturile prin nastere. |
Apropo de nuanţele uşor “monarhice” ale unor republicani, nu vi se pare că renunţarea de acum câteva luni a dlui Văcăroiu la şefia Senatului doar cu condiţia preluării şefiei Curţii de Conturi avea un pronunţat caracter “monarhic” în sensul de drept dobândit prin naştere?! Dar legile votate de parlamentari pentru ei înşişi?! Confuzia pe care o facem noi românii este că privim Regele ca pe un şef de guvern, cu rol executiv; eroarea pe care o facem însă este că credem că trăim într-o democraţie (nu am spus republică), când de fapt ne aflăm în Principatele Române (adică un Regat arhaic, nereformat) cu boierii divaniţi (parlamentari) care au privilegii; de ce să nu acceptăm atunci şi drepturile prin naştere ale membrilor Casei Regale?
Alteta Voastra!
foarte interesant articolul si corecte observatiile cu privire la confuziile dintre republica si democratie. as dori sa detaliati remarca conform careia nisa regala a fost mai simplu de gasit in romania. este insa posibil ca aceasta nisa sa se largeasca atat de mult incat ea sa nu mai ramana o nisa? sau a fost doar simplu de gasit?
multumesc,
Ionut Ciobanu
Alteta Voastra Regala,
Ati publicat nu un articol, ci o lectie pe care ar trebui sa o invete clasa politica.
Imi amintesc ca prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii, Winston Churchill, facuse afirmatia ca “democratia este cea mai rea forma de guvernamant, cu exceptia tuturor celor experimentate in trecut”. Cu alte cuvinte a explicat ca democratia este la ea acasa in monarhie.
De fapt, in prezent, este absurda notiunea de democratie, cand vorbim de state mari si mijlocii. Democratia a aparut in Atena, un stat antic de mici dimensiuni. Ea a fost socotita, de-a lungul vremii, de filosofi ca o forma nedreapta de guvernamant.
Se spune deseori ca monarhia este invechita. Dimpotriva, este singura forma de guvernamant mereu actuala. Omenirea a inregistrat surprinzatoare regrese dupa 1789. Un grup de revolutionari francezi, au abolit monarhia fara sa spuna natiunii ca de fapt vor sa instaureze o oranduire mult mai complicata si mai rea. Libertatea, fraternitatea si egalitatea au ramas doar lozinci ieftine.
Cu lealitate,
Adrian Halga
Alteta Voastra!
Ati facut inca o precizare absolut necesara,mai ales ca si pe meleagurile noastre Carpato-Danubiano-Pontice,confuzia cu pricina exista si se manifesta!Nu mai mult decat in 1990,a existat o asa-numita “Proclamatie de la Podul Inalt”;in discursul de prezentare un oarecare personaj explica “boborului” cum monarhia nu este democratie(citand probabil din cursul scurt al istoriei PCUS).
Cat despre “valorile republicii” atat de vajnic aparate de Monsieur Chirac,as indrazni sa spun ca acele “valori” ale “republicii”(liberte´egalite´,fraternite)au adus umanitatii cele mai mari crime si nenorociri din Istorie,transformand Franta intr-o putere de mana a saptea,iar Marea Rusie,transformata intr-un instrument de crima impotriva umanitatii!Ce sa mai spunem despre “Marele Reich de 1000 de ani” republicano-autocratic dictatorial!
S-ar fi intamplat toate nenorocirile amintite cu o Franta monarhica si cu o Rusie si Germanie Imperiale?
Ma indoiesc sincer!
Cu toata consideratia,
Dr.Nicoara Ovidiu
Va multumesc pentru comentarii. Am constatat cu bucurie ca sirul consideratiilor legate de prezentul si viitorul Casei Regale in viata publica romaneasca starneste interesul cititorilor blogului.
De asemenea, sunt fericit ca vizitatorii jurnalului online aleg sa se exprime public in legatura cu cele citite si, mai ales, ca au opinii puternic conturate, pe aceste subiecte. Este incurajator, mai ales in acest context de slabiciune institutionala, in care domneste democratic bunul plac.
Principele Radu
“Libertatea, fraternitatea si egalitatea au ramas doar lozinci ieftine.” – perfect adevarat. Aceasta insa nu inseamna ca au avut vreodata vreo valoare in sine. Au fost ieftine de la bun inceput. Tocmai de aceea au prins si vor prinde atat de bine la vulg.
Salut aparitia acestui articol, ca si a celorlalte de pe acest blog, ce reuseste sa puna un necesar si indelung asteptat punct pe I. Nu pot decat sa va doresc o cat mai ferventa prezenta aici a celor care considera Monarhia o sansa (in cel mai matur sens), atat politica, cat si spirituala.
Cu deosebit respect,
Andrei Botez