Familia Regală la Sibiu, 23 aprilie 2007

La Sibiu, in ziua de Sfantul Gheorghe, a fost soare si cald. De dimineata, pasind pe aleile cimitirului din Dumbrava, care adaposteste mormintele eroilor din 1941-1945, cu mici monumente in forma de Coloana Infinitului, ma uitam mirat la primul cimitir romanesc dintr-o padure, pe care l-am vizitat vreodata.

Apoi, vizita la Colegiul National “Gheorghe Lazar” ne-a dat din nou ocazia sa traversam din nou Piata Mare, unul din cele mai frumoase locuri din Romania, o capodopera de arhitectura citadina.

In a doua parte a zilei, am vizitat pe IPS Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, si am intrat in catedrala mitropolitana pentru a ne inchina si a admira picturile si operele de arta din lacasul de cult.

Gala Uniter din acest an a avut loc intr-un mare cort din centrul orasului si s-a desfasurat cu eleganta si tandrete. De fapt, acum, cand scriu aceste cuvinte, gala nu s-a incheiat inca. La editia din acest an au participat si Majestatile Lor Regele Mihai si Regina Ana, ca si Alteta Sa Regala Principele Jean d’Orléans, venit de la Paris pentru a decerna Premiul pentru cea mai buna piesa a anului, sub egida Casei Regale a Romaniei.

Nu am avut de mult o zi atat de senina si de stralucitoare. Fiind Ziua Fortelor Terestre, am petrecut aproape toata ziua imbracat in uniforma de ofiter de infanterie, lucru de care am fost mandru. In plus, intalnirile si toata atmosfera din Sibiu au fost de neuitat.

Ma intorc la intalnirea de la liceu. Putine institutii de invatamant au norocul sa aiba o cladire atat de frumoasa, asezata in proximitatea uneia din cele mai frumoase piete ale Europei. Principesa si cu mine am fost primiti in biblioteca, unde un grup de cincizeci de elevi au purtat cu noi unul din cele mai interesante dialoguri pe care le-am avut vreodata cu generatia lor. Am prezentat Viziunea pe 30 de ani a Casei Regale, am vorbit despre valorile democratiilor liberale occidentale si despre valorile perene ale regalitatii. Elevii au vorbit despre mentalitate, despre educatie si despre coruptie si nepotism. Directorul si profesorii ne-au primit cu emotie, cu incredere, cu simpatie si cu flori.

Doi dintre elevi, un baiat si o fata, au prezentat doua notiuni pe care as vrea sa le prezint aici. Una astazi si alta in jurnalul de maine. Este vorba despre “demnitate” si despre “rusine”.

“Demnitatea” este o valoare, un dar, o consecinta, o implinire care nu poate exista decat daca mediul inconjurator ii creaza conditiile cresterii ei. Discutia despre “demnitate” nu mai putea avea loc in biblioteca liceului, fiindca ne apropiaseram de finalul intalnirii. De aceea, i-am rugat pe toti elevii si profesorii din liceu sa posteze pe blog opiniile lor despre subiect. Pentru a avea oameni atinsi de aripa demnitatii trebuie ca tara sa fie prospera, institutiile sa-si faca treaba pentru care sunt facute, legea sa domneasca in locul oamenilor, oamenii sa se tina de cuvantul dat, mai ales in spatiul public, societatea sa respecte reguli din reflex si nu din coercitie si multe altele.

Este atat de frumos ca tinerii de 17-19 ani vorbesc despre redobandirea demnitatii, incat sunt fericit sa consacru spatiul acestei pagini pentru continuarea dialogului. Maine vom vorbi, daca elevii de la Gheorghe Lazar vor accesa blogul, despre “rusine”.

Principesa Margareta si cu mine multumim sibienilor pentru cele doua zile petrecute in mijlocul lor!