Dej si Gherla

Continuand seria vizitelor din cadrul initiativei „Orasele Romaniei“, am poposit astazi în judetul Cluj, unde am fost oaspetele municipiului Dej, precum si al elevilor de la Liceul teoretic „Ana Ipatescu“ din orasul Gherla.

Vizita la Dej a fost amanata o data, în luna iulie, din cauza întarzierilor provocate de reparatiile de pe sosele, ca si de traficul urban de proportii înfricosatoare. Faptul ca am dorit cu tot dinadinsul sa fiu prezent la Dej nu a ajutat prea mult, atunci, în iulie. Realitatile rutiere au fost mai puternice decat idealismul meu. A trebuit sa reprogramez vizita pentru 26 septembrie.

De data aceasta am venit din Bucuresti. De la Palatul Elisabeta pana la hotelul din Dej mi-au trebuit zece ore. Adica un timp egal cu drumul din Romania în China, pe calea aerului. Am plecat, asadar, cu o zi înainte.

Am gasit la Dej o urbe de 42.000 de locuitori, curata, plina de flori, cu un centru vechi aproape intact din punct de vedere arhitectural, cu oameni politicosi si primitori, foarte manierati si constienti de lumea în care traiesc. 3.000 dintre cei 42.000 de locuitori lucreaza in Spania si Italia.

La primarie, sala de consiliu era plina. Primarul, dl Morar Costan, a invitat reprezentanti ai Consiliului local, functionari din primarie, oameni de afaceri, ziaristi, intelectuali ai locului. Am stat împreuna mai bine de o ora si am aflat despre proiectele orasului. Un reprezentant al administratiei municipale a prezentat cu elocventa si precizie proiectele, unele idealiste, ale urbei. A fost, din cate îmi aduc aminte, cel mai concis, mai profesionist, mai putin lamentat si mai demn discurs public al unei administratii, în cei sapte ani de cand bat orasele tarii. Întalnirea cu dejenii nu a fost decat un început. Nu se pot face minuni în 60 de minute, nici macar în tara celor mai halucinante promisiuni publice.

Dupa vizita de la primarie, mi-am luat libertatea de a merge, mai bine de o ora, pe jos în centrul orasului, pe strazile cu iz patriarhal si cu cladiri dintre cele mai diverse ca stil si epoca. Aici au locuit de-a lungul anilor romani alaturi de unguri, germani, evrei, armeni, romi sau greci. Am vizitat catedrala ortodoxa construita în anul 1902-1910 si sinagoga, una dintre cele mai monumentale pe care le-am vazut vreodata. Aici mi s-au aratat, cu lacrimi în ochi, felul în care au fost schingiuiti si trimisi la moarte o parte dintre romanii de origine evreiasca, în anul 1944. In anul acela, dintre cei 16.000 de locuitori ai Dejului, 4.000 erau evrei.

Am mers, mai departe, la Colegiul National „Andrei Muresanu“ din Dej, unde am avut o întalnire de neuitat cu profesorii si elevii din clasele mari. Am vorbit despre demnitate, respect, idealuri, generozitate, viziune, leadership, adica despre ceea ce lipseste aproape cu desavarsire în spatiul public romanesc. Am vorbit despre iresponsabilitate, despre spirit aventurier si despre amnezie, despre felul în care se poate distruge, cu zambetul pe buze, cultura institutionala, cutume, etica, bun-simt si masura. Elevii au fost receptivi la subiect si au ascultat cu o liniste plina de seriozitate. De aceea spun ca intalnirea a fost de neuitat.

Mi-ar parea bine daca elevii prezenti in sala ar interveni aici, în jurnalul online. Ei ar putea transmite, astfel, în mod direct, propriile pareri si simtaminte.

Am continuat calatoria spre Gherla, unde am fost oaspetele Liceului teoretic „Ana Ipatescu“. Am petrecut o ora si jumatate în fata unei sali pline, ocupata de profesori, elevi si directori ai liceului. În discutia cu ei, în loc sa fac o trecere în revista a celor 142 de ani de existenta a Familiei Regale în Romania, am vorbit despre necesitatea, în mediul intelectual, cultural si economic transatlantic, al unui leadership diversificat, care sa corespunda orizontului afectiv, cultural, temperamental al lumii de astazi.

Institutiile si viata publica au luat aspecte caricaturale, care risca sa afecteze fibra însasi a vietii noastre comunitare cotidiene. Totul este luat în deradere, cinismul este unitate de masura, ignoranta a luat forme violente si aparenta erudita, iar iresponsabilitatea este considerata drept act de curaj si originalitate. În vremea tineretii mele, se confunda marlania cu temperamentul. Astazi, primitivismul trece drept virtute publica.