Crezuri pe care le-am uitat înainte să le deprindem bine
Suntem în secolul al XXI-lea și la douăzeci de ani de la căderea dictaturii comuniste în Romania, prăbușirea bipolarismului mondial și triumful democrațiilor. Avem mai multă liberatate, opțiuni, deschidere internațională, suntem membri ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și ai Uniunii Europene, ne bucurăm de beneficiile re-conectării țării noastre cu lumea civilizată. Din păcate, la începutul anului 2010, țara se află într-un proces de tranzit de la entuziasm la depresie, adevăr care nu poate fi evitat, ci trebuie trăit, înțeles și depășit. Uitându-mă la ultimii o sută cincizeci de ani de istorie românească, admirând lăcașurile de cultură, administrative, de cult sau de învățământ ridicate sau refăcute de Familia Regală, am fost impresionat să surprind forța pe care o aveau asociațiile de breaslă, meșteșugarii, artiștii, oamenii de știință sau funcționarii, cu alte cuvinte profesioniștii României din toate domeniile. Bisericile și primăriile, bibliotecile și cercurile militare, universitățile și colegiile naționale, școlile de arte și meserii și liceele, templele artelor și camerele de comerț, toate atestă prezența în România secolelor al XIX-lea și al XX-lea a unor puternice bresle: comercianți, meseriași, artizani, alături de asociații respectate de pictori și arhitecți, sculptori ori constructori. Asociațiile de breaslă erau puternice și în domeniul literaturii, al gazetăriei, al învățământului, științei sau tehnicii. Indiferent cat de grele au fost împrejurarile istorice, România modernă a fost pe mâna oamenilor care și-au cunoscut profesia, a specialiștilor. Ca un simbol al coincidenței istorice, Constituția statului modern, Casa Regală și Academia Română au aceeași dată de naștere: 1866. Fiecare, dintre aceşti piloni ai statalităţii noastre moderne, cu uneltele specifice, a promovat în societatea românească conceptul şi valorile morale asociate profesionalităţii. Carol I a construit statul român pe principiul profesionalismului, al perfecționării neîncetate. Instituțiile moderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în 1947, pe temeiul calității profesionale și al meritului. A fost timpul unei aspirații instituționale către mai bine, în care cuvintele întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au fost „solidaritate“, „unire“, „împreună“, „prin noi înșine“. Travaliul Casei Regale din 1866 până astăzi a fost unul de adunare a energiilor bune, talentelor și oamenilor de calitate ai țării. Academia, Biserica, Armata și Casa Regală au pus împreună esențele rare ale națiunii. Ne-am cucerit independența pentru că am stat împreună. Am făcut Marea Unire pentru că am fost împreună, am făcut o țară modernă pentru că am fost împreună, am depășit crize și am câștigat războaie pentru că am fost împreună. Nu este nici un secret aici. Oamenii de calitate, profesioniștii nu divizează, nu separă, nu distrug. Profesioniștii inspiră, construiesc și unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc valoare epocii și țării lor, stând împreună. După anul 1989, societatea românească, slăbită, începea să-și manifeste instinctul binelui. S-au restructurat uniuni de creație, s-au organizat pe principiul libertății sindicate și patronate, s-au refăcut Camere de comerț, Bursele de valori și mărfuri, s-a dat frâu liber spiritului civic și initiațivei personale. Din păcate, disprețul față de instituții și valori și umilința, frica, sărăcia instalate timp de patruzeci de ani au inhibat sensul, importanța, criteriul profesionalismului. Societatea românească a părut impermeabilă la bine. În mai toate domeniile publice ale anului 2009 găsim încă destui neaveniți, oameni incapabili de construcție, egoiști și lipsiți de viziune. România de astăzi este liberă, dar nu este încă profesionistă. Profesionistul unește, diletantul dezbină. Principala problemă a societății românești informate, democratice, libere și din ce în ce mai prospere este amatorismul care contaminează cu dezbinare. În fiecare dintre domeniile vieții românești este urgentă nevoie de seriozitate, etică și pricepere. De meșteșug, artă și știință. De capacitatea de a face bine un lucru, de a stăpâni propria îndeletnicire. Profesionalism înseamnă lucru de calitate, spirit de răspundere, altruism, respect, grija de a forma ucenici, iubirea de profesie, dedicație și dorința de a avansa în cunoaștere. Profesioniștii români din diverse domenii, cei care există, au nevoie să fie în primele rânduri ale domeniilor lor de activitate, protejați, încurajați, pentru a da puterea exemplului personal și pentru a fi stăpâni pe destinul propriului lor domeniu. Pentru ca expertiza lor, cuvântul lor să atârne greu în deciziile țării. Ei sunt “aristocrația” vremurilor democratice, reprezentanții meritului și ai predictibilității. Profesioniștii din toate domeniile au nevoie să vorbească pe o singură voce, să se manifeste de pe o platformă comună. Pentru că au o misiune comună, aceea de a duce mai departe țara, de a-i oferi perspectivă și viitor. Societatea românească înțelege din ce în ce mai bine că patriotismul are o măsură precisă şi obligatorie în dezvoltarea infrastructurilor sociale; că etalonul etic, moral și profesionist al guvernării este tot atât de necesar ca reprezentarea parlamentară şi alegerile libere; că puterea exemplului personal este tot atât de valoroasă ca şi prosperitatea; că legitimitatea dată de voturi nu înlocuieşte mândria şi încrederea; că inteligenţa societăţii civile nu ţine loc de generozitate şi că abilitatea politică nu poate suplini loialitatea. Temeinicia profesionalismului și a instituțiilor reprezintă un element structural tot atât de necesar societăţii româneşti pe cât este cel politic, construit în armonie și complementaritate cu acesta. Profesionalismul este o condiție a generației noastre pentru a pune umărul la statornicia României. Profesioniștii, chiar cei fără putere politică sau răspunderi administrative au o vocaţie naturală de leadership. Peste tot în Europa, unde sistemul democraţiilor liberale funcționează performant și coerent de șase decenii încoace, se caută soluţii pentru administrarea schimbărilor dramatice care au loc în societate, pentru a opri degradarea substanţei puterii publice, pentru a face faţă lipsei de generozitate, de entuziasm și de responsabilitate. În România, deși de douăzeci de ani încoace încercăm să consolidăm instituțiile democratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de comportamentul și de acțiunile indivizilor, de multe ori nepotriviți cu locul pe care îl ocupau. Mercantilismul și superficialitatea au adus mediocritate în spațiul public, au instalat modele false, cu grave consecințe sociale. Instituția trebuie să fie mai importantă decât omul, iar noi am îndeplinit rar acest criteriu. Doar cu aceasta precauție a sistemului putem împiedica devierile pe care democrația, ca instrument, nu le poate evita. Daca ne uitam la România ultimelor două decenii, vom realiza măsura în care a lipsit profesionalismul, deși performanța democratică a fost într-o evoluție continuă. Lumea de astăzi este într-o puternică stare de disconfort identitar, iar Europa, deși bine administrată, este campioană în acest sens. Se pot administra politic instituțiile publice. Nu se pot însă administra politic demnitatea, încrederea, entuziasmul, mândria și afecțiunea. Ele pot fi inspirate, servite doar cu instrumentele profesionalismului, în toate domeniile vieții românești. Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat modern, vizionare și aducătoare de statornicie. Ele au validat profesionalismul, ca element structural al societăţii româneşti. România europeană, folosind fără complexe de inferioritate aceste valori, va fi o țară mai puternică, pragmatică și capabilă să înfrunte timpuri ce nu se anunţă nici liniştite şi nici paşnice. Au trecut douăzeci de ani de la căderea comunismului, o națiune întreagă a trăit speranța libertății, și-a dorit progresul și a așteptat împlinirea unui vis de mai bine. Unii au numit acest moment o revoluție. Dar modul în care ne-am privit instituțiile și în care ne-am comportat unii cu alții ne-a aruncat într-un cerc vicios la nivelul societății și al fiecărei surse de progres efectiv. Nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit. Nu am servit instituțiile, ci ni le-am aservit. Anii aceștia, de criză economică globală și națională, ne oferă șansa pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel de Românie. Iar răspunsurile pe care le căutăm de douăzeci de ani sunt acum la îndemâna și în fața noastră. |
Puterea sta in mana electoratului, care nu iese in fata nu protesteaza si face alegerea gresit cand voteaza.
Din pacate asta e problema: nu au lider dupa care sa se ghideze, sunt pasivi, lasa tot pe baza timpului si nu se preocupa de viitor.
Un proverb chinez zicea: “The person who does not worry about the future will shortly have worries about the present”.
Adevarat! Eu cred insa in noua generatie, acesti tineri plin de viata care nu au cunoscut frica si umilinta masinii de opresiune comuniste. Cred ca guvernul ar trebui sa le dea o sansa, ar trebui sa investesca in cercetare pentru a opri emigrarea inteligentei romanesti. Cit despre patriotism si valori mai putin, cu parare de rau asistam la o … Mostra tuttodegenerare a simtirii romanesti, nu mai exista sensul de apartenenta. Romanul e deprins cu indatoririlesi mai putin isi cunoaste drepturile. Ar trebui facuta o campanie de masa in acest sens. Stiind sa le uzeze poate ca s-ar putea spune din nou: “fie piinea cit de rea, tot mai bine-n tara ta!”.
Alteta Voastra Regala,
Intr-adevar, dupa cum Ati afirmat in cadrul articolului, scena politica romaneasca a fost dominata din 1990 incoace de lipsa de profesionalism si de cel mai marunt simt al datoriei fata de institutia pe care cei alesi au fost chemati de popor sa o serveasca si sa o respecte. Este trist, iar acest lucru explica cel mai bine de ce Romania este astazi unde e, din una din cele mai respectate tari ale lumii in epoca Regelui Carol I la cele mai hulite state. Totusi, un eveniment special de dupa Revolutie da sperante in continuare: este ziua de 10 septembrie 2002, cand Alteta Voastra Regala a fost numit in functia de Reprezentant Special al Guvernului Romaniei. Pentru Casa Regala a Romaniei, luna septembrie are astfel multiple semnificatii: venirea pentru a doua oara pe Tronul Romaniei a Majestatii Sale Regele Mihai I al Romanilor (6 septembrie 1940) si revenirea Casei Regale prin numirea Altetei Voastre Regale in exercitarea, chiar daca forma de guvernamant este alta, in exercitarea atributiilor sale in planul politicii externe. Eu vad astfel ziua de 10 septembrie 2002: revenirea profesionalismului si a datoriei fata de tara dupa 60 de ani de intuneric. Este o zi unica in istoria postdecembrista a tarii noastre, chiar, fara sa exagerez, in istoria romanilor, deoarece inseamna repunerea in drepturi a atributiilor Suveranului Romaniei in plan extern prevazute in Constitutiile din 1866 si 1923.
Cu profund respect fata de Alteta Voastra Regala si Familia Regala a Romaniei,
Alexandru
Totul mege prost, fiindca ne este permis sa incalcam fara limite orice regula. De la politicianul de seama si pana la ultimul maturator , incalcarea legilor pare ceva absolut normal.
Nu e corect sa dam vina doar pe comunism. Eu cred ca este si o lipsa a exemplelor pt noua generatie dar si pt cei care confunda lipsa de moralitate si anarhia, cu … See Moredemocratia.
Nu sunt deloc o fana a comunismului, dar cred in obiectivism, asadar si in ideea ca nu numai comunismul ne-a adus in situatia asta ci si o democratie prost inteleasa , in special de clasa politica.
Va salut cu respect!
Romania nu a dus lipsa niciodata de profesionisti. Am avut si avem oamni de mare valoare profesionala in multe domenii, dar pentru ca acestia sa se poata exprima , pentru a putea produce valori materiale sau culturale ,au nevoie de conditii , in primul rand au nevoie de legi permisive, clare si precise. Rolul unui stat democratic este de a asigura conditiile legale prin care orice om capabil de aproduce ceva util siesi sau societatii, sa o poata face. Ori la noi , in toti acesti ani sau pus mai multe piedici initiativei private, printr-o legislatie stufoasa, interpretabila, instabila, lipsita de viziune pe termen lung, si nu in ultimul rand printr-un sistem de impozitare impovarator. Este ca si cum ai dori ca o pasare sa zboare dupa ce i-ai taiat aripile. Nu se poate crea o economie capitalista doar cu cativa magnati care fac doar comert, specula imobiliara si bancara, si afaceri cu statul si asa saracit tot de ei. Politica economica dezastruasa a ultimilor ani , a distrus visurile multor mici intreprinzatori, a dus la adevarate drame ale celor care au ramas si fara un loc de munca si fara bruma de agoniseala. Eu raman la convingerea ca oricat am incerca noi sa ne schimbam mentalitatea, oricat am dori noi sa fim asemeni celor din occident, nu vom reusi decat atunci cand vor fi create conditiile necesare, in primul rand legale. Altfel ne batem cu morile de vant.
Adevărata schimbare se va produce în mometul în care vom trece la înfăptuirea celor discutate, comentate, analizate, într-un spirit de solidaritate şi preţuire între toţi românii, întru cele bune şi pentru cele bune.
Cu aceeaşi consideraţie şi preţuire pentru dumneavoastră şi pentru toţi cei care doresc ,,România, Altfel”.
Romulus Dan Busnea
“Profesionalism înseamnă lucru de calitate, spirit de răspundere, altruism, respect, grija de a forma ucenici, iubirea de profesie, dedicație și dorința de a avansa în cunoaștere.”
Principala problemă este că toate instituţiile publice sunt conduse de persoane cu apartenenţă politică. Pe cale de consecință, partidele sunt depozitarele unice ale valorilor în management, competenţă, etc.
Acest lucru însă nu se confirmă faptic, pentru că perfomanţele instituţiilor publice sunt slabe.
Orice iniţiativă serioasă a unui angajat nu este bună, dacă nu poartă girul politic.
Mai mult, lipsa de viziune a conducătorilor a făcut ca alternanţa la guvernare să fie utilizată doar în scopul schimbării tuturor priorităţilor stabilite mai înainte. Iar asta a dus la lipsa unei minime stabilităţi, la incoerenţă instituţională, receptată de public drept slăbiciune şi sancţionată cu lipsa respectului faţă de instituţii fundamentale.
În acelaşi sens, utilizarea unor instituţii în alte scopuri decât pentru cele care au fost create sau aservirea acestora intereselor mărunte a permis naşterea scepticismului public faţă de ele.
Sunt perfect de acord cu comentariul doamnei Giorgica.
Tot acest sistem creat de acesti neocomunisti pentru a le servii interesele nu va lasa Romania si societatea romaneasca sa progreseze cu adevarat. Doar revenirea la Constitutia din 1947 va putea schimba aceasta situatie deplorabila in care se afla societatea noastra romaneasca. Romania, Altfel este solutia, depinde de noi toti promovarea ei si, cine stie, poate intr-un viitor nu prea indepartat vom putea vedea realizat punerea in practica a acestui proiect. Doar promovarea profesinistilor, a oamenilor harnici, cinstiti, demni si integrii pot readuce normalitatea in societatea romaneasca.
Tema abordata este reala!
Se pune problema dispretului fata de institutii si valori.
Cum sunt reprezentate institutiile?
Ma tem ca ,deliberat,prost!
Profesionistul uneste,diletantul dezbina.
Eu cred ca acesti diletanti sunt promovati deliberat.
Ei au rolul istoric de a gestiona lucrurile in asa fel incat sa nu se produca o analiza serioasa in timp util,cei responsabili pentru mutilarea constiintei nemului sa scape prin trecerea timpului,iar urmasii lor sa preia conducerea economico-sociala a tarii.
De aceea nu este nevoie de profesionisti,atatia cati or fi si ei,mai mult sau mai putin!
Deunazi citeam intr-o carte ca un amiral al armatei romane,Koslinski,a murit de foame la Aiud.
Cine mai analizeaza asemenea intamplari? Va ganditi cumva la un ofiter de marina?
Nu cred ca are timp! Poate cineva din cadrul institutiilor statalitatii? Profesionistii sunt ocupati cu
criza si cu acumularea in vreme de criza!Ei nu stiu si nu dau o ceapa degerata pe Charles Adolphe Cantacuzino,care spunea ca bogatia e refugiul imbecililor.
Nu,este clar,ceva profesionalism mai mult incurca!
Incerc sa nu cad in pacatul supraevaluarii individuale,gandindu-ma ca la bacalaureatul francez problema de fizica are,de regula 2-3 pagini,pe cand la noi cateva randuri!
E mult mai facil sa conduci o masa fara constiinta si fara cultura.
Aceasta habar nu are si n-o intereseaza cine a facut Romania Mare,cine a fost Zizi Lambrino,etc.
Si astfel ,dl.Iliescu ramane patriarh.
Am citit articolul, cel despre Romania, despre cine suntem azi, unde visam acum 20 de ani ca vom ajunge.
20 de ani zu rabdare, “incredere”, abilitate, indiferenta, necunoastere, orbire sau cine stie fiecare cu ce gand “ne-am” repetat ca asta e o tara nasoala, ca deh.. doar aici pot sa mearga prost, “ne-am” educat placereea de-a urmari stiri pline de sange, de a povesti despre corpuptie, de a refuza cu placere votul si altele multele…
Cu aceasi rabdare, INCREDERE, CURAJ, vointa, pofta, abilitate, disperare si inconstienta, AZI, fiecare din noi trebuie sa scriem, spunem, aratam ca Romania e altfel. Si fiecare cuvant bun despre tara asta, despre oamenii ei, despre istoria ei, fiecare cuvant bun repetat si repetat pana cand devine parte a fiecaruia dintre noi, cei buni, cei care nu vrem sa traim intr-o tara de ras!
Si romanii incep sa faca lucrul asta. Deschizi un blog la intamplare si o voce iti spune ca nu e suficient sa confirmi ce citesti ci e nevoie sa te si misti pentru mai bine. Si citesti in 10 locuri acelasi lucru, si pana la urma ne vom misca, vom crede, vom reusi!
Ideile bune au nevoie de expunere!
Sper ca nu v-am rapit foarte mult din timp cu mesajul acesta, dar mi-a dat incredere ca lucrurile bune pe care mi le-am propus pentru anul acesta.
O seara frumoasa va doresc,
Silvia Olindaru
” Povestirea modernă – Le Petit Prince – (“Micul prinţ”, 1943),
având deviza:
‘ Numai cu INIMA poţi vedea bine,
lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor ‘,
s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate
în rândurile tinerilor, dar şi ale adulţilor.
Micul locuitor al unei planete minuscule porneşte într-o lungă călătorie
prin lume ca să caute Adevăratul Sens al Veţii.
În cursul peregrinărilor sale ajunge să-şi dea seama că pentru a fi fericit
‘ajunge să te gândeşti că undeva,
printre milioane de stele, există Fiinţa Iubită’,
iar ceea ce conferă un Sens Existenţei sunt relaţiile dintre oameni,
care implică şi Responsabilitatea Fiecăruia pentru SOARTA CELORLALTZI “.
.
Adaugand la “Inima” si Instinctul Spiritual al Bunului-Simt, Dumnezeesc,
vom adauga si Continuitate, Demnitate si Identitate,
Fericirii noastre efemere.
Vă mulțumesc pentru mesaj. Pe blogul meu există pagini de jurnal dedicate Principelui Alexandru Ioan I.
Una este scrisă de mine, la 24 ianuarie 2009, atunci când s-au împlinit 150 de ani de la Unirea Principatelor Române. O puteți găsi la adresa electronică http://www.romaniaregala.ro/jurnal/alexandru-ioan-i-si-unirea/
O altă pagină de pe blog conține interviul cu Alin Ciupala, în Evenimentul Zilei din 24 ianuarie 2009, pe care vă invit să-l citiți la adresa http://www.romaniaregala.ro/atitudini/alin-ciupala-interviu/
Anul acesta se împlinesc 151 de ani de la eveniment. Nu voi publica în fiecare an, la această dată, texte legate de Principele Alexandru Ioan I.
El a însemnat mult în istoria României și Principesa și cu mine avem o adâncă admirație pentru urma pe care a lăsat-o în istoria modernă a țării noastre.
Radu al României
Istoria romanilor prin familii: Familia Regala, un eveniment cu istoricul Georgeta Filitti
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6841605-istoria-romanilor-prin-familii-familia-regala-eveniment-istoricul-georgeta-filitti.htm
Superb! Atat…:) Ei bine, si un pupic!}{
Eseul “Crezuri pe care le-am uitat înainte să le deprindem bine” a fost publicat de revista online “OGLIND@NET”:
http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=175:crezuri-pe-care-le-am-uitat-inainte-s-le-deprindem-bine&catid=41:titluri-editie-curenta&Itemid=37