Cercul national
|
Oamenii uita repede sau ignora fapte evidente din istoria recenta. In decembrie 1989 se inchidea un cerc istoric deschis in 1947. Anume, comunismul instalat in maniera totalitara in 1947 a fost dintr-o data inlocuit cu rudimentele democratiei. Dar in 1947 se deschisesera trei cercuri, nu unul. Sa le amintim si pe celelalte doua: In 1947, monarhia a fost fortat abolita si inlocuita cu republica. Desi facuta in mod abuziv in Romania, schimbarea formei de guvernamant ramane o chestiune dezbatuta in Europa. Cele mai avansate tari europene sunt republici si monarhii. Cand se discuta forma propriu-zisa de guvernamant, argumentele ambelor tabere sunt inepuizabile, ca si disputa dintre ele. Al treilea si, dupa mine, cel mai grav cerc deschis in 1947 consta in faptul ca prin detronarea si alungarea Regelui, parghiile traditionale ale statului roman au fost inlocuite cu o grupare organizata asociativ si nu institutional, care raspundea comandamentelor unei grupari din alt centru de putere, din alta tara. Ingenuncherea statului roman modern, creat cu truda de generatii intregi de la 1848 pana la 1948, iata lovitura grea, identitara, data tarii. Rana aceea nu s-a inchis inca. Veti remarca, deci, importanta istorica a momentului 1989 cand, in mod eroic, tragic, dar incomplet si ambiguu, Romania si-a vazut inchis doar unul dintre cercurile istorice deschise in mod brutal in 1947. Cercul cel mai important, al statalitatii, al valorilor, institutiilor, continuitatii, acela nu era legat de Regele Mihai exclusiv. Regele incarna monarhia in acel moment, de aceea destinul lui ramane predominant in istoria contemporana. Insa ceea ce s-a sfaramat la 30 decembrie 1947 a fost un intreg esafodaj institutional, creat de-a lungul multor decenii de romani cu noroc, spirit temerar si patriotism.
Exista un fapt din acele zile care ilustreaza perfect ceea ce spun. In decembrie 1989, atunci cand se recastiga democratia, Biblioteca lui Carol I a fost mistuita de flacari. Faptul a fost interpretat, atunci si acum, drept un act iresponsabil: au ars 500.000 de volume vechi, rare, manuscrise si harti. Pierderea aceasta era deja suficient de mare pentru a crea revolta intelectuala, culturala, insa mai era ceva. In mod normal, in zilele de fervoare ale redobandirii democratiei, o institutie precum cea a lui Carol I, creator de stat modern si neatarnat, ar fi trebuit sa fie cultivata, nu demolata. Biblioteca, precum Palatul Regal, ar fi trebuit sa reprezinte un simbol al revolutiei, nu o ruina a ei. De ce sa arda o bucata simbolica din statalitate, exact in ziua eliberarii noastre? Raspunsul este ca nu intotdeauna politica si democratia sunt acelasi lucru cu identitatea nationala si cu statalitatea. Iar disjunctia nu are neaparat de-a face cu Mihai I, ci cu intreaga istorie moderna si contemporana. Mai presus de toate, in 1947 a fost o chestiune de geopolitica. Asa a fost si in 1989. Convingerile monarhice nu au cum sa fie hranite in mod rational, fiindca monarhismul se bazeaza pe iubire, pe credinta, pe faptul de a dori o persoana care sa te simbolizeze, ca natiune. Poti iubi monarhia sau pe monarh, asa cum iubesti o floare, o muzica sau pe cineva. Nu poti insa iubi republica, cum nu poti iubi frigiderul. De el te poti atasa, fiindca raceste corespunzator. Cred ca ratiunea intervine cand privesti monarhia ca forma de guvernamant. Ratiunea poate sa conduca pe unii la preferinta pentru monarhie, care prezinta unele avantaje, iar pe altii la preferinta pentru republica, datatoare de altfel de garantii. Insa, atunci cand este vorba despre Coroana si despre Rege, pentru a putea sa crezi in aceste valori, in aceste simboluri, ai nevoie de iubire, ai nevoie sa ai nevoie. A crede intr-un presedinte, mai ales intr-unul care este om politic nu este acelasi lucru cu a crede intr-un rege. Este vorba despre doua increderi diferite. Una se refera la investirea cu vot democratic, in care te astepti ca cineva, pentru un numar de patru sau cinci ani, sa faca ceea ce s-a angajat prin program electoral sa indeplineasca. Acest lucru se numeste legitimitate democratica si incredere politica. Alta se refera la investirea cuiva cu iubire si incredere, cu mandrie si respect, exact ca intr-o relatie de familie. Aceasta se numeste legitimitate istorica si imbraca forma unui atasament sufletesc, emotional si subiectiv. Opusul iubirii este, insa, ura. Sunt oameni, putini, e drept, care nu au incetat sa-l urasca pe Regele Mihai nici o clipa. Ura lor e oarba, irationala, ca orice ura. In ceea ce priveste credinta fara iubire, nu cred ca ea este posibila. Cele doua simtaminte sunt, cu toate acestea, diferite. |
Draga “tinere”
Vad ca de fapt nu intelegi nimic din demersul meu. Vad ca de fapt pentru tine conteaza mai mult forma unei adresari decat fondul sau. Te referi la principele Radu ca la o persoana oficiala. Oficiala pentru cine ? Daca discutia s-ar fi purtat acum un an as intelege. Atunci facea parte din guvernul condus de dl. Tariceanu. Si i-as fi spus cu draga inima “stimate domnule consilier de stat” (apropo….isi asuma principele, in calitate de fost membru al guvernului liberal, si succesele dar si esecurile vechii guvernari?)
Dar, acuma, ce pozitie oficiala are principele? E o persoana privata. Calitatea de membru al familiei regale nu este o calitate oficiala din punctul de vedere al Constitutiei, inca in vigoare! Sau gresesc ?
Din nou vad ca sunt criticat pentru intrebarile mele referitoare la binele concret pe care il face familia regala pentru Romania! Ia stai un pic si gandeste-te, draga “tinere”…in ce sisteme politice nu ai voie sa pui intrebari ?
In ce sisteme politice nu ai voie sa chestionezi activitatea “oficialilor” ? (Na….ca i-am facut si oficiali…daca asa iti place !)
Nu cumva in sistemele politice dictatoriale ?
Mi se recomanda draga “tinere” sa emigrez in Coreea ? De ce ? Fiindca acolo nu se pun intrebari ? Asta este perceptia voastra, a monarhistilor ? Adica….cine pune intrebari…sa-l trimitem in Gulag ? Asa vedeti voi democratia ? Imi amintesc una din prevederile Constitutiei din 1921 (parca !) si anume ca persoana Regelui este inviolabila. Asa e. Dar nu-mi amintesc sa scrie nicaieri ca persoana Regelui ar fi “ne-chestionabila” !
Draga “tinere”, nu am contestat niciodata dreptul familiei regale de a se reaseza in tara din care a fost alungata atat de samavolnic!
Dar, un mare DAR…..este modul in care se prezinta familia regala tarii si poporului. Si aici are doua variante: fie se apuca de treaba si se implica activ in prosperitatea poporului pe care-l reprezinta (cu anumite riscuri, bineinteles !) ….fie accepta ca “jocul s-a sfarsit” si se retrage din dezbaterea publica. Nu cred ca exista cale de mijloc.
Vezi, draga “tinere” eu am impresia ca in loc ca poporul sa aiba asteptari de la familia regala….familia regala are asteptari de la popor !
O remarca, draga “tinere”, care ar trebui sa te puna pe ganduri: acest blog este destul de rar citit….ma uit si eu la numarul de comentarii si la contorul din josul paginii! Deci…nu cred ca familia regala este “inundata” de cititori si intrebari astfel incat principele nu ar putea gasi 5 minute ca sa raspunda la intrebarile unui cetatean roman ! Nu crezi ?
Draga “tinere”…pe cat punem pariu ca familia regala va sta “cuminte” pana va trece criza si apoi, cand apele se vor linisti….va iesi din nou in spatiul public ? Si stii de ce? Fiindca nu-i intereseaza criza prin care trece tara!
Tara arde si….principele ne “piaptana” cu consideratii heraldice si de traditia iubirii la romani ! Pune in discutie Republica si Monarhia….ma bucur pentru asta. Dar as vrea sa demonstreze cu fapte reale de ce este mai buna monarhia. sau de ce ar putea fi eligibila ca sistem politic in Romania.
Apropo de “Tara arde….”. Zilele trecute cand toate mintile luminate ale tarii cautau idei si masuri anti-criza….principele ne trimitea poze turistice cu castelele pe care le-a vizitat…! Nu crezi, draga “tinere” ca e sfidator ? Parca…am astepta altceva de la un “oficial”…nu crezi ? Dar nici nu mai mir…in loc sa ne intereseze esenta problemei…pe noi ne intereseaza formula de adresare !….Ridicol !
Si ultima remarca….Ai citit si tu draga “tinere” Viziunea pe 30 de ani care ne-a fost aruncata in fata ! As vrea sa stiu si eu…care sunt pasii concreti, faptele, realizarile pe care si le propune familia regala pentru aducerea la indeplinire a acelei Viziuni ! Altfel, din nefericire, toate iesirile publice ale principelui vor fi la fel de lipsite de valoare, la fel de “gaunoase” ca si literatura proletcultista a anilor 50′-60′ (adica “vorbe mari”, lozinci frumoase, indemnuri patriotice….dar lipsite de cel mai elementar continut faptic!) Si….n-as vrea sa mai vad vremurile alea!
Vreau, din partea familie regale, o implicare reala, o asumare publica a rolului pe care destinul i l-a dat (cu drepturile…dar si cu responsabilitatile inerente!)….nu imi mai place rolul de chibit politic pe care il joaca acum !
Cred sincer in viabilitatea sistemului monarhic. Dar, familia regala sa nu se astepte ca poporul roman sa actioneze ca intr-o piesa de Caragiale….sa vina “boborul” sa ii duca pe brate la putere….trebuie sa actioneze…sa-si demonstreze valoarea!
Cat despre modul de adresare…. ce sa spun ? Respect faptele si nu….istoria lui “ce-ar fi putut fi daca….”
Cu drag,
N.N.C.
Si ca sa lamurim toate… “demersurile” dvs. si toate neintelegerile…am o intrebare pt dvs.:Daca ar fi ca Romania sa fie condusa de un rege ati fi unul din sustinatorii monarhiei si a regalitatii?
Alteta Voastra!
Cu tot respectul dar elucubratiile proferate de “NNC” au depasit orice inchipuire.Dansul habar n-are pe ce lume traieste!Repet inca o data:”LASA-NE!!!” draga NNC si du-te cu Dumnezeu unde-i vedea cu ochii!
Cu toata consideratia,
Dr Nicoara Ovidiu
Draga domnule N.N.C., referitor la ce face concret CR, va recomand sa cititi cele scrise pe blog mai inainte. O idee merita retinuta, in acest context: nu poti cere cuiva sa sa-si faca datoria pana ce dreptul nu-i va fi fost respectat. Din fericire, CR incet incet isi recapata drepturile. Probabil nu suficient, dar oricum in 2009 e mai bine decat in 1990. Rezultatele? Se vad cu ochiul liber. In plus exista rapoarte, cifre, fotografii etc. Cercetati-le. Al doilea lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere este ca rezultatele se evalueaza in functie de misiune si sens. Daca misiunea CR ar fi fost asfaltarea de strazi, atunci da!, va veti fi dus pe caldaram sa vedeti cati km de astfalt s-au turnat. Mi-e teama insa ca misiunea CR din Romania si de oriunde e cu totul alta: institutie cu care sa te mandresti si in care sa te regasesti nu doar ca cetatean, ci si ca locuitor al Romaniei. Ca atare, activitatea membrilor CR se evalueaza in kilometri parcursi prin tara pentru a intalni oameni, a sta de vorba cu ei, a le arata ca existi printr-un cuvand de imbarbatare. Spuneti de vremuri de criza si de castele. Pai tocmai asta e ideea: acele locuri sunt redute ale sperantei. Cand si acelea se vor fi ruinat, inseamna ca intr-adevar vietuirea in comun nu mai are niciun sens, lucru care e grav. In vremuri de criza, facem rabat de la consumul inutil, dar nu de la institutii cu valoare istorica si simbolica. E ca si cum ai propune ca masura anti-criza desfiintarea Parlamentului, adica de a te arunca cu buna stiinta din lac in put. Cu bune ganduri, C.N.N
VOM MERGE LA VOT