Carti noi ale Casei Regale (III)

Volum de dialoguri

(titlul nu a fost inca decis)

Motto:”The test of a first-rate intelligence is the ability to hold two opposed ideas in the mind at the same time, and still retain the ability to function”.F. Scott Fitzgerald

In acest volum vor fi mai multe noutati, pe care simt nevoia sa le explic.

Mai intai, am colaborat pentru prima oara, la scrierea unei carti, cu un tanar publicist. Cu cativa ani in urma, cand acesta era elev, el a castigat un concurs organizat la nivel national de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei. Astfel, el a putut publica primul sau volum, un sir de interviuri cu personalitati ale societatii civile, unii dintre ei nume de rasunet ale elitei intelectuale romanesti.

Curand dupa aceea, in anul 2006, tanarul student mi-a solicitat un interviu de amploare, pe care a reusit sa-l publice intr-un cotidian national. Forta acestui material, consistenta si profesionalismul cu care a fost creat de publicistul tanar m-au facut sa accept propunerea lui ulterioara de a continua seria interviurilor. Ele au devenit, dupa trei ani de intalniri, cartea de fata.

Sunt sigur ca prezenta, in paginile carti, a gandurilor si universului intelectual ale unui reprezentant al tinerei generatii de romani va da valoare cartii, facand-o relevanta pentru viitor.

Apoi, forma sub care volumul apare are nevoie sa fie explicata. Am dat curs propunerii de a face o carte de dialoguri nu pentru ca am impresia ca experienta mea publica se cere intervievata. Am facut acest pas pentru ca generatia a cincea a Familiei, adica cea reprezentata de Principesa Margareta, are nevoie sa fie cunoscuta si sa-si faca limpezita pozitia fata de dezvoltarea urmatoare a Romaniei. Anul 2009 este un moment potrivit pentru aceasta.

In fine, cartea este neobisnuit de frontala in afirmatii si analize. Sunt constient de acest risc, mai ales ca nu cred ca un membru al unei Familii Regale ar trebui sa se exprime atat de explicit si de direct in legatura cu oameni si situatii politice. Romania este, insa, la momentul acesta, in cautarea unei politici cu majuscula. Confuzia dintre performanta leadership-ului statal si cel politic este maxima. Ignorarea pericolului deformarii institutiilor si lipsa de respect fata de ele poate sa duca la vulnerabilizarea societatii, oricat de libera si de prospera ar fi ea.

Noi suntem relevanti astazi in Romania nu pentru ca a crescut sentimentul monarhic, desi cei 16% pe care i-a atins recent nu sunt deloc de neglijat. Relevanta noastra sta totusi altundeva: in faptul ca Romania are nevoie de regalitate ca suma de valori a statalitatii, a traditiei, a continuitatii, a identitatii si mandriei nationale. Fareed Zakaria spunea recent ca lumea de maine va cauta incredere politica si mandrie nationala. Regalitatea, care este complementara clasei politice, poate ajuta mult in aceasta directie, chiar daca tara este republica. Intr-un fel paradoxal, regalitatea serveste mai bine Res Publica, decat o fac multi altii.

In plus, tara noastra, ca multe alte surori ale ei din UE si NATO, experimenteaza binefacerile democratiei si libertatilor aducatoare de prosperitate in acelasi timp cu neajunsurile instrainarii, fragilizarii psihologice si afective a societatii, umilirii si manipularii oamenilor. Manipularea a ajuns un instrument privat, la indemana oricui are suficienti bani si interes in a o face. Uneori institutii sau pozitii publice sunt folosite pentru acelasi scop. Regalitatea poate face diferenta dintre o Romanie ca un mare Mall si o Romanie ca o tara statornica.