Buna guvernare

Astazi am fost invitat la Colegiul National de Aparare, pentru a tine o prelegere in fata cursantilor seriei a XX-a. Tema prelegerii, ca si dialogul care a urmat, a fost consacrata “Bunei guvernari”. Colegiul, cea mai inalta forma de scolarizare de tip universitar din sistemul militar romanesc, a fost creat in anul 1993, dupa model NATO. Am absolvit aceasta scoala in anul 2002, in cadrul seriei a XI-a. De atunci, aproape in fiecare an raspund cu placere invitatiei lor de a conferentia in fata noilor cursanti, reprezentanti ai institutiilor statului, militari, oameni de afaceri, ziaristi si alti membri ai societatii civile.

Studiul la nivel inalt al chestiunilor privitoare la securitatea nationala si europeana, buna guvernare, relatiile internationale si cele privind democratia si libertatile este mai mult decat binevenit. In zilele noastre, un puternic coroziv al democratiei este incompetenta in viata publica. Cunostintele in domeniul legislativ, mai ales cele privind Legea fundamentala, competenta din ce in ce mai ridicata in domeniul administratiei centrale si locale sunt conditii necesare pentru a face fata lumii de maine. Iar in cazul Romaniei, chiar lumii de astazi.

Am avut placerea de a constata ca ora si jumatate petrecuta impreuna cu cursantii, multi dintre ei angajati pe posturi importante in ministere, in domeniul militar, la Parlament si in alte institutii ale statului, a fost dominata de incredere, interes intelectual si interactiune. Buna guvernare nu este o notiune legata doar de activitatea Executivului, ci priveste intreaga performanta profesionala a ceea ce se numeste “Establishment”.

Desigur, activitatea tuturor institutiilor publice este puternic jalonata de politic, adica de puterea rezultata din exercitiu democratic al alegerilor. Acest lucru este cheia vietii noastre publice si are valoare de criteriu fundamental.

Exercitiul administrarii, adica al bunei guvernari, implica insa si alt fel de criterii: competenta, profesionalismul, etica, generozitatea, spiritul de raspundere, puterea exemplului personal. Doar astfel institutia se consolideaza si dureaza. Altminteri, intregul edificiu institutional devine un fel de paravan pentru exercitiul primitiv, medieval al celor care se succed pe culoarele ei, crescand vulnerabilitatea momentului romanesc actual si al tarii, in general.

Sunt fericit ca oamenii care servesc administratia de astazi gasesc timp si, mai ales interes, sa vina pe durata a sase luni pentru a-si imbogati competentele, ascultand prelegeri legate de principiile muncii lor. Aceasta inseamna ca ei nu se comporta ca oamenii care nu mai au nimic de invatat, fiindca stiu tot ce se poate sti (definitia traditional-postdecembrista a liderului roman). Nu este putin lucru. Am toata increderea ca timpul petrecut impreuna nu a fost in zadar.