Atheneul Roman si Casa Regala

Saptamana trecuta, am primit la Palatul Elisabeta un reprezentant al Atheneului Roman, venit sa propuna Casei Regale un parteneriat pentru anii 2008 si 2009, nu in domeniul muzical propriu-zis, ci in cel literar, publicistic. Filarmonica George Enescu intentioneaza sa publice din nou Caietele Atheneului Roman.

Am evocat, cu aceasta ocazie, legatura profunda dintre regii romani, Carol si Elisabeta, si Atheneul Roman, filarmonica sau muzica romaneasca, in general.

Primul detaliu care staruie in minte, atunci cand il afli, este ca Atheneul a fost construit cu o suma a carei jumatate a fost platita de regele Carol I personal. Exista documente care atesta acest lucru. Zicala “Un leu pentru Atheneu” este, desigur, insufletitoare, dar adevarul istoric este putin diferit.

Despre legatura dintre Familia Regala si George Enescu, cel care da numele Atheneului, stiu doar muzicienii si o mana de cateva mii de intelectuali, plus unii profesori si muzicieni. Dar sensul acestei legaturi merge mult mai departe. Atheneul Roman, in proximitatea Bibliotecii Carol I si a Palatului Regal, are o semnificatie identitara, legata direct de continuitatea romanesca, de statornicia societatii, de-a lungul secolelor.

Odata cu promulgarea constitutiei din anul 1866, al carei prim articol spunea ”Principatele Unite Romane constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania”, Regele Carol I a staruit indeosebi in intarirea acelor institutii sau constructii cu caracter de simbol al statalitatii. Astfel, el a construit Castelul Peles, scaun al dinastiei, semn al perpetuitatii fortei statului roman, Biblioteca Fundatiilor Regale Carol I, noua Casa de Economii si Consemnatiuni, Academia Romana, armata modern organizata, Atheneul Roman si o serie neintrerupta de primarii orasenesti, biblioteci, universitati si licee. Plus 40 de spitale rurale, ca si o puternica retea de scoli de arte si meserii si scoli normale pentru invatatorii de la sate.

Asadar, Atheneul Roman s-a creat intr-un context care depaseste ca viziune slujirea artei muzicale si a culturii, in general. El este, in acelasi timp, un templu al statului roman modern, un simbol al fortei natiunii romane, tot asa cum este si Biblioteca Regelui Carol sau Palatul Regal.

Refacerea tesaturii Memoriei, prin publicarea Caietelor Atheneului Roman, nu va face decat sa creasca valoarea caratelor muzicii si literaturii romane. O institutie cu continuitate intinsa pe arcul de cerc a trei secole este mult mai puternica, mai valoroasa, mai respectabila decat o institutie care se reinventeaza la fiecare 50 de ani sau care se demoleaza odata la 50 de ani. Calitatea “regala” a Filarmonicii si a Atheneului nu are legatura cu forma de guvernamant, nici cu optiuni monarhice, ci cu valorile perene ale societatii: cultivarea excelentei, recunoasterea meritelor profesionistilor artei, mandria, spiritul de raspundere al elitelor, puterea exemplului, respectul fata de cultura si, mai presus de toate, pastrarea in grija a ceea ce ai primit de la predecesori si ai obligatia de a transmite, inmiit, celor ce vin dupa tine.