Alexandru al II-lea

Helene Carrere d’Encausse, reputat istoric francez contemporan, a publicat anul trecut o biografie de inalta tinuta stiintifica si literara a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Doamna Carrere d’Encausse este una dintre putinele femei membru al Academiei Franceze, al carei secretar perpetuu a fost aleasa cu cativa ani in urma. De asemenea, ea a devenit membru de onoare al Academiei Romane, alaturi de un alt coleg al ei, Thierry de Montbrial.

Doamna Carrere d’Encausse a acceptat anul trecut sa devina patron al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei.

Volumul biografic intitulat “Alexandru al II-lea, primavara Rusiei” este incitant, surprinzator si exceptional documentat. Autoarea a petrecut zile lungi la Moscova si Sankt Peterburg, avand acces la documente importante si dialogand cu oameni de stiinta rusi.

Motivul pentru care doresc sa recomand cartea, nu numai cititorilor blogului, ci si editorilor romani, pentru a fi tradusa in Romania, este destinul iesit din comun pe care Tarul Alexandru al II-lea l-a avut, ca si impactul national si mondial al carmuirii lui.

Alexandru al II-lea, care a fost bunicul Reginei Maria a Romaniei, a domnit douazeci si cinci de ani, fiind asasinat la 1 martie 1881. Era exact anul in care Romania devenea regat si stat national suveran si independent. Destinul lui Alexandru al II-lea, asa cum spuneam, este unul extraordinar. Desi asasinii lui au pretins ca l-au ucis pentru a face dreptate poporului, Tarul a fost cel care a dat libertate poporului rus in 1861, abolind iobagia in aproape acelasi moment istoric in care Abraham Lincoln a abolit sclavia in Statele Unite ale Americii.

Tarul Alexandru al II-lea a intreprins actiuni reformatoare, dupa modelul european, in toate domeniile, stabilind un program general de reforme, pe care doamna Carrere d’Encausse le numeste “perestroika” secolului al XIX-lea. Mai mult, Alexandru al II-lea a cunoscut, in implementarea programului sau, acelasi fel de dificultati pe care mai tarziu, Gorbaciov avea sa le infrunte.

Politica externa a Tarului Alexandru al II-lea a pus la locul ei puterea si influenta rusa strivite de catre razboiul din Crimeea si a marit considerabil spatiul Imperiului.

Alexandru al II-lea a avut o domnie pe care autoarea biografiei sale o numeste “primavara din Rusia”. Uciderea lui a impiedicat, din pacate pentru Rusia si pentru noi, cei din tarile invecinate, intrarea marelui imperiu pe calea monarhiei constitutionale. Aceasta ar fi adus Rusia, din punct de vedere politic, alaturi de celelalte tari avansate ale Europei.

Povestea acestui sef de stat vizionar al secolului al XIX-lea, oarecum contemporan cu Regele Carol I, este plina de inteles pentru noi, cei din anul 2009. Daca un om, intr-o tara atat de adanc inradacinata in Ev Mediu, precum Rusia secolului al XIX-lea, a reusit sa modernizeze institutia statului si intregul sistem, viata natiunii sale, prin viziune si curaj, nu vad de ce Romania vremurilor noastre nu ar putea inlatura ambiguitatile ei institutionale, restabili increderea si respectabilitatea establishment-ului. Nu vad de ce elita romaneasca, formata din politicieni, oameni de afaceri si personalitati din societatea civila, nu ar gasi inspiratia si forta de a iesi din cercul aiuritor al smecheriilor si subteranelor inselatoare, facand un pas decisiv spre stabilitate si onoare.