Alba Iulia, 92 de ani de la Încoronare
|
Aniversarea Încoronării de anul acesta a fost consacrată Diplomației. Anul trecut, aniversarea a fost dedicată culturii române. În fiecare an cuprins între a 90-a și a 100-a aniversare a Încoronării de la Alba Iulia, Primăria municipiului a decis să organizeze, în ziua de 15 octombrie, evenimente ilustrând câte un domeniu din viața publică servit cu strălucire de Regele Ferdinand și de Regina Maria. La ora 17.00, Alteța Sa Regală a participat, în Catedrala Încoronării, la un Te Deum oficiat de ÎPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei. La ora 17.30, la Muzeul Unirii, Principele Radu s-a întâlnit cu membri ai Corpului Diplomatic acreditat la București, precum și cu reprezentanți ai autorităților locale. Cu această ocazie, s-au inaugurat frescele originale restaurate din Sala Unirii a Muzeului. La ora 18.30, la Casa de Cultură, Alteța Sa Regală a luat parte la Concertul Regal susținut de Filarmonica de Stat din Sibiu. În încheierea serii, Principele Radu a participat la un dineu oficial care a avut loc la Hotelul Medieval. La dineu au luat parte membri ai Corpului Diplomatic, reprezentanți ai autorităților locale, ai clerului, precum și personalități ale societății civile. Celebrarea Încoronării de la Alba Iulia de anul trecut a marcat semnarea unui parteneriat între autoritățile politice și administrative locale și Casa Regală care a dat o bază formală sărbătorilor anuale ale zilei de 15 octombrie. Astfel, începând cu anul 2013, fiecare sărbătoare este dedicată unui domeniu important al societății românești de astăzi: educație, economie, știință, turism și ospitalitate, arte sau tradiții populare. Sărbătoarea de o sută de ani a Încoronării, din anul 2022, va încununa acest periplu al memoriei și onoarei, printr-o celebrare asemănătoare celei care a avut loc cu un secol în urmă.
|
OMAGIU INTREGITORILOR DE TARA !
ROMANIA MARE SA RENASCA !
La 92 de ani de la Incoronarea Regelui Ferdinand I la Alba Iulia cred ca ar trebui sa evocam acest moment istoric fara sa uitam anumite detalii importante care au generat controverse in epoca si au consecinte pana azi. S-a dorit participarea cuplului regal la un Te deum in catedrala ortodoxa din Alba Iulia stiind ca Regele era romano-catolic si o mare parte din ardelenii ce au avut un rol hotarator in 1918 greco-catolici. Reactia Episcopilor greco-catolici ardeleni (avand asentimentul Nuntiului Apostolic ) a fost clara:nu vor intra in catedrala ortodoxa (catedrala care va intra mai apoi in istorie peste 26 de ani prin simulacrul de “unire religioasa a romanilor ardeleni ” de fapt o sarbatorire oficiala a interzicerii Bisericii Greco-catolice). Parea o chestiune de orgolii dar de fapt reprezenta cu totul altceva :egalitatea deplina a cultelor si specificitatea Ardealului nu mai erau luate in considerare de guvernul de la Bucuresti. Pentru tara a fost un moment simbolic care trebuia sa sublinieze unitatea nationala dar a fost de fapt un moment gestionat cu atata stangacie de autoritatile guvernamentale incat a generat doar noi dispute intre cele doua Biserici istorice romanesti si a pus bazele unei neincrederi a multor romani din Ardeal in orice face Bucurestiul. Regele Ferdinand a fost probabil unul din putinii ce au inteles dificultatea momentului si intr-un final Incoronarea nu a avut loc in catedrala ortodoxa ci in piata din fata acesteia iar Regele a insistat sa se incoroneze singur. Astazi il amintim pe acest mare Rege care a unificat toate regiunile istorice romanesti si a si incercat sa ii uneasca pe romani dincolo de deosebirile confesionale si politice. Din nefericire exemplul acestui mare Rege nu a fost inteles de multi iar consecintele se vad astazi in mod evident. Doar comemoram sau si invatam ceva din greselile trecutului?
D-le Don Coriolan Ciprian Muresan, parerea mea e ca va aflati intr-o eroare totala si vorbiti din profunda dv. imaginatie … Nu va spun eu acest lucru, ci Nicoale Iorga, care combare foarte frumos micile dv. fitile ude 😉 O seara placuta ! P.S. Manutele pe carte ! http://razvansandu.zando.ro/2014/10/nicolae-iorga-dumineca-incoronarii.html
Istoria ar trebui să ne fie de folos pentru a învăţa din ea, pentru a nu repeta greşelile trecutului, pentru a îndrepta ceea ce se mai poate îndrepta – şi în niciun caz pentru a ne lua revanşa. Avem şansa de a fi, în libertate, contemporani cu urmaşii Întregitorului de Ţară. Să-i urmăm în repetatele îndemnuri pe care ni le-au făcut, inclusiv de pe acest site, de a trăi în unire şi nu în dezbinare, de a respecta alteritatea celui de lângă noi, şi nu de a ne-o impune pe a noastră. Nu este un dar al Bunului Dumnezeu că suntem contemporani cu Regele Mihai? Nu a fost un dar al Bunului Dumnezeu vizita pe care luminosul Ioan Paul al II-lea ne-a făcut-o, unui popor atât de majoritar ortodox? Nu a fost o minune dragostea cu care românii ortodocşi l-au primit pe luminosul lor oaspete?
Se cuvine să ne amintim in aceste solemne evenimente, de indemnul Regelui Ferdinand I, Întemeitorul României Mari, Părintele Naţiunii : “Cuvine-se, dar, cu adevărat, să-i unim pe toţi în aceiaşi binecuvântare, astăzi, împreună cu vitejii, cari cu sângele lor, generos, au scris şi pecetluit, după datină, hrisovul stapânirii noastre veşnice prin aceste mândre ţinuturi. Binecuvântat şi slăvit în veac fie numele lor ! ” VENITI LA ALBA IULIA ! TRĂIASCĂ REGELE !
Nu am obiceiul sa vorbesc din imaginatie. Daca doriti sa aprofundati subiectul pregatirii Incoronarii puteti studia Memoriile Arhiepiscopului Netzhammer care descrie nemultumirea episcopatului greco-catolic si a liderilor politici ardeleni fata de modul cum Bucurestiul a organizat totul favorizand cultul ortodox. Regele Ferdinand a inteles foarte bine nemultumirea ardelenilor si s-a incoronat singur si nu in catedrala ortodoxa. As invita pe cei ce discuta acest subiect sa se documenteze mai intai.
Sigur că la limită (la limita unor sofisme, îmi pare rău…) se poate spune şi că încoronarea, ca moment în care Regele Întregitor şi-a pus el însuşi coroana pe cap, nu a avut loc în (în, şi nu la!) Catedrala Ortodoxă – unde a avut loc slujba religioasă. Dar Regele Întregitor nu a putut să fie decât mâhnit de dezbinarea ce-l înconjura, când unii români (creştini! – mărturisind credinţa iubirii aproapelui şi vrăjmaşului) îşi revendicau nu ştiu ce primat (refuzând să intre în casa de rugăciune a fraţilor lor) sau nu ştiu ce majoritate statistică – reclamând întregul protocol. Păcat că măcar cei care vizităm acest spaţiu internetic, unde nu o dată am fost chemaţi la unire şi nu la dezbinare, nu promitem să fim mai înţelegători şi să nu repetăm greşeli trecute…