Transcriptul emisiunii de la TVR1

Editia speciala a emisiunii “De la est la vest”

de la Televiziunea Romana (TVR1)

Sambata 4 aprilie 2009, ora 18.30

Moderator: Bogdan Chirieac

Invitati: Betsy Myers, directorul executiv al Campaniei electorale a lui Barack Obama si Principele Radu al Romaniei

Bogdan Chirieac: Bună seara, stimaţi telespectatori şi bine aţi venit la o ediţie specială „De la Est la Vest”. Avem nişte oameni cu totul deosebiţi în această seară. Sperăm să vă intre în casă şi poate şi în suflete. O am alături de mine pe directorul executiv al campaniei electorale a preşedintelui Statelor Unite, Barack Obama. S-o salutăm pe doamna Betsy Myers, o învingătoare. Bine aţi venit la emisiunea noastră, doamnă Myers.

Betsy Myers: Mă bucur să fiu aici.

Bogdan Chirieac: Şi, atenţie, pe Alteţa sa regală principele Radu. Bună seară, Alteţa voastră, bine aţi revenit în emisiunea „De la Est la Vest”.

Principele Radu: Bine v-am regăsit.

Bogdan Chirieac: Doamna Myers, sunteţi absolventă de Harvard, sunteţi o persoană care a reuşit imposibilul, care e pe cale să schimbe istoria sau, în orice caz, s-o rescrie, dacă vreţi, odată cu victoria lui Barack Obama la care aţi contribuit în mod esenţial. De ce vă aflaţi astăzi în România şi cu ce ocazie împreună cu Alteţa sa regală principele Radu?

Betsy Myers: Mă aflu aici la invitaţia cuplului regal. Ei sunt foarte curioşi privitor la lecţiile învăţate în timpul campaniei Obama, o campanie istorică, după cum ştiţi. Am făcut multe lucruri altfel decât anterior, am mobilizat mii şi mii de oameni în toată ţara şi care nici nu fuseseră niciodată implicaţi în politică, foarte mulţi oameni au ieşit la vot, care nu mai votaseră până atunci. Adică, preşedintele Obama a atins inimile poporului american într-un fel care era nou. A fost o campanie făcută într-un mod cu totul nou şi Alteţa Sa Regală a fost foarte curios, este un om care doreşte să înveţe şi ca lider. Sigur, o caracteristică foarte importantă a unui lider este să încerce să afle ce au făcut alţi lideri, ce a mers, ce n-a mers, şi curiozitatea dânsului a dus la invitaţia ca eu să-i vizitez la Palatul Regal în acest week-end.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, doamna Myers vorbeşte despre „a new leadership”, o nouă conducere. Simţiţi că este nevoie de aşa ceva şi în mica noastră Românie?

Principele Radu: Da. Cred că a venit un moment aproape biologic, nu politic, al României, să respire democraţie şi libertate pentru că, dacă facem o socoteală că, în acest moment, sunt 19 ani de când dictatura comunistă a căzut, este exact vârsta la care tinerii au voie să voteze, 18 ani în sus înseamnă vârsta în care un cetăţean poate să-şi exprime dreptul de vot. Deci, pe cale de consecinţă, anul acesta, atât în alegerile din vară, cele pentru Parlamentul European, cât şi cele prezidenţiale, o nouă generaţie de sute de mii de oameni tineri, singurii care nu au fost, în societatea românească, atinşi de perioada dificil de înţeles pentru cineva venit din afară, de 40 de ani de comunism, vor fi în sfârşit liberi să-şi aleagă liderii şi, dacă Statele Unite care este o ţară cu răspunderi pe glob cum nu are nimeni altcineva, a reuşit să facă această performanţă extraordinară, făcându-i pe oameni să creadă că speranţa, iubirea, încrederea, curajul, pot să aibă un cuvânt în lumea de astăzi, atunci sigur şi ţara noastră, la dimensiunile şi la importanţa ei, poate să o facă.

Bogdan Chirieac: Doamna Betsy Myers, repet, directorul executiv al campaniei electorale a domnului Barack Obama, preşedintele în funcţie al Statelor Unite, spunea că dumneavoastră vreţi să ascultaţi sau vă place să ascultaţi. O veţi asculta şi pe doamna Betsy Myers?

Principele Radu: Bineînţeles. Întâi şi întâi, sunt ca orice român, un om mândru, şi faptul că ea a venit de la 6.000 de kilometri, aici, ca să ne vorbească despre viitor, încredere şi un nou leadership, înseamnă un omagiu pe care îl aduce ţării mele. Dacă putem să oferim oamenilor 50 de minute din acest extraordinar parcurs pe care l-au făcut America şi candidatul său, e mare lucru. Da, cred că un lider are, întâi şi întâi, datoria să asculte, adică exact ceea ce nu se întâmplă în societatea românească. Societatea românească, prin liderii ei, a îngustat totul la aranjamente politice şi acest fel de leadership nu face bine nimănui, nici organismului uman, nici organismului mare – care este 22 de milioane de oameni cu suflete, şi cu minţi, şi cu inimi, şi cu viitor, şi cu speranţă.

Bogdan Chirieac: Haideţi să vedem cum a început povestea lui Barack Obama, preşedintele Statelor Unite, primul african american care este la Casa Albă, în acest moment, o campanie care a pornit de foarte de jos, nu, doamna Myers, şi a ajuns până sus, la Casa Albă. Cum a fost posibil?

Betsy Myers: A fost, într-adevăr, o campanie care a pornit foarte de jos. Preşedintele Obama este el însuşi un organizator; de acolo vine şi pasiunea şi faptul că înţelege modul în care funcţionează politica la nivel local şi, din cauză că a fost un organizator, a dorit ca campania noastră să fie una care să includă pe toată lumea. De multe ori, în politică, există o mentalitate că voi trebuie să veniţi la noi, la noi liderii politici. De fapt, preşedintele Obama a zis nu, facem invers, mergem noi la voi, astfel încât să li se dea o voce, o posibilitate, de a se exprima şi de a participa la democraţie oamenilor din Statele Unite, cum spunea şi domnul… Aşadar campania a implicat oamenii şi în oraşele lor, respective, de reşedinţă, cu birouri locale, da, la care oamenii se puteau duce fizic să vorbească acolo, plus o campanie foarte robustă pe Internet. Oamenii puteau să intre pur şi simplu pe Internet, să afle informaţii, să găzduiască evenimente în oraşul lor, să meargă la evenimente din zona lor de reşedinţă, adică a fost o chestie pe care am denumit-o “liderul din mine”. Barack Obama a putut spune ‘dumneavoastră sunteţi, cu toţii, oameni care au un rol de jucat, vocea dumneavoastră contează’ şi am creat şi infrastructura ca să permitem oamenilor să participe.

Bogdan Chirieac: Cât a durat campania electorală a preşedintelui Obama?

Betsy Myers: E incredibil, dar campania prezidenţială, în mod normal, în Statele Unite durează cam doi ani, mult, mult prea mult, însă preşedintele şi-a declarat intenţia de a candida la mijlocul lui ianuarie 2007 şi după aceea a fost ales în noiembrie, 4 noiembrie…

Bogdan Chirieac: … 2008.

Betsy Myers: … 2008, deci nici doi ani, şi dacă faci o comparaţie între campania preşedintelui Obama şi cea a preşedintelui Clinton, de exemplu, între ’91-’92, pot să spun că am depăşit cu aproape un an. În toamna lui ’91; îşi pregătea personalul – preşedintele, personalul de campanie, iar noi lucram deja de un an la un asemenea moment. Aşadar, o campanie de genul acesta este mult mai îndelungată şi mult mai scumpă decât era pe vremuri.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, este campanie electorală de doi ani de zile în Statele Unite şi cu un cost total de peste un miliard de dolari.

Principele Radu: Da, dar o ţară care are 50 de state, dintre care unul singur, California, este mai mare o dată şi jumătate cât România. Un lider al unui continent, pentru că asta este, de fapt, adunarea aceasta de state unite ale Americii, sunt un fel de continent – are nevoie, dacă este aşa cum este preşedintele Obama, – să meargă să vorbească tuturor. Omul acesta, într-un stat relativ mic, a mers la începutul campaniei în cele 91 de judeţe, în fiecare dintre ele şi a vorbit oamenilor, pentru că a considerat că arta comunicării, darul de a te înţelege cu celălalt şi de a-i transmite ceea ce tu crezi, – dacă ai ceva în care să crezi, aici este o mare diferenţă faţă de liderii europeni – trebuie comunicat, iar pentru mine cel mai mare dar pe care doamna Myers mi l-a făcut astăzi venind în ţara mea este acela că, poate acum, în aceste minute, să se adreseze tinerilor, liceenilor, cărora le-am spus de fiecare dată în aceşti opt ani, de când umblu prin şcolile lor, despre acelea şi lucruri, despre importanţa de a crede în celălalt, despre importanţa de a înţelege lumea în care trăieşti, de a comunica, de a avea dorinţa de-a fi tu însuţi liderul propriei tale comunităţi, că tu reprezinţi ceva, tu, acum, în acest moment poţi face ceva. Cei care mă ascultă, de 17, 18, 16 ani ştiu ce vreau să spun, iar eu nu aş fi avut posibilitatea să aduc pe cineva de asemenea importanţă şi de asemenea expertiză în fiecare sală de clasă în parte. Eu mă simt fericit că tânăra generaţie, care este de fapt singura care contează, în acest an ei sunt, e anul lor, e anul în care ei pot să îşi exprime părerea despre cum vor să arate România. România, nu ştie doamna Myers cum trebuie să arate România, nici dumneavoastră, nici eu. O ştiu ei, şi sunt fericit că, de fapt, ea le dă acum un fel de lecţie deschisă de leadership.

Bogdan Chirieac: În România se manifestă mult dezgust pentru politică, mult. Acest lucru se manifestă în primul rând la tineri, tinerii despre care vorbea Alteţa Sa. Poate ne-a şi dezamăgit foarte mult clasa politică în aceşti ultimi 20 de ani, înainte nu se pune problema. Care este situaţia în Statele Unite?

Betsy Myers: În 2005-2006, una din conversaţiile de la Universitatea Harvard – Yale este despre ce vorbeaţi şi dumneavoastră, că pe tinerii din Statele Unite, care erau dezgustaţi de politică, îi interesa orice altceva în afară de a se implica în campanie, cum să ajungem să îi implicăm, ş.a.m.d. şi dintr-o dată a apărut Barack Obama pe scenă şi ceea ce a fost incredibil la energiile acestea de care s-a folosit el a fost, într-adevăr, energia acestor tineri, care nu fuseseră niciodată angajaţi la acest nivel în aşa ceva şi ei, într-adevăr, au făcut o diferenţă semnificativă, şi acesta este mesajul pe care îl transmit şi tinerilor din România: chiar puteţi face o diferenţă enormă, fiindcă eu am fost prin toată ţara. Nu a fost nici un eveniment la care să nu mă duc, la care să nu fi venit cineva la mine, o mamă, un tată, un bunic, o bunică, să îmi spună: tânărul din casa mea, nepoata, nepotul, fiul, fiica, de 10 ani sau de 12 ani sau de 25, ş.a.m.d., este cel care m-a convinsă îl votez pe Obama. Îmi aduc aminte foarte bine un eveniment din New Hampshire, tot aşa, a venit o fată de 15 ani… elevă de liceu, în fiecare week-end venea la biroul acela de campanie şi a spus: „Vă rog, trebuie să îl votaţi pe Obama pentru că votaţi pentru viitorul meu” şi, cu pasiunea pe care o avea, vreau să vă spun că m-a atins, m-a mişcat şi a convins foarte mulţi oameni din sala aceea, care erau cu 10, 20, 30 de ani mai în vârstă decât ea. Când eşti tânără şi ai dreptul de vot, aceea este ocazia ta de a alege nişte candidaţi care susţin ceva care te interesează pe tine. Că este vorba de mai mulţi bani pentru educaţie sau pentru forţa de muncă sau, nu ştiu, lucruri care te interesează pe tine ca tânăr, atunci ai o voce, că, în fond, despre asta este vorba în democraţie, şi întregul mesaj al lui Obama acesta a fost: tânăr, bătrân, indiferent de ce culoare şi religie, toată lumea are o voce, şi participarea ta la acest sistem contează.

Bogdan Chirieac: Doamnă Myers, cu ce i-a convins Barack Obama pe tineri să îl voteze şi ceilalţi candidaţi la preşedinţia Statelor Unite au fost personalităţi foarte puternice. John Mc Cain întruchipa mândria şi orgoliul Americii, era un luptător, un soldat, luptase pentru America. Deci, ce a avut în plus Barack Obama?

Betsy Myers: Cred că a adus câteva lucruri. În primul rând, cine era el, ca lider, personalitatea sa dacă vreţi? El a intrat în această arenă fiind autentic, confortabil în pielea proprie. Ştiu o grămadă de oameni care nu încearcă să fie altceva decât ceea ce sunt. El, din ziua întâi, din ziua zero, a spus: „Eu ăsta sunt, uite, asta vreau să fac ca să fac ca ţara asta să fie mai bună, nu am de gând să mă schimb cum bate vântul sau cum sunt influenţele politice, ce vedeţi este ceea ce o să căpătaţi”. A fost foarte confortabil din punctul ăsta de vedere. De asemenea, este un foarte bun comunicator, a ştiut să inspire oamenii, să îşi transmită viziunea despre ceea ce vedea pentru viitor, şi îngrijirile de sănătate pentru toată lumea, şi un sistem mai bun de învăţământ, şi că învăţământul este un drept fundamental, de altfel, că toată lumea trebuie să aibă acces la el. Criza energetică, criza economică, războiul din Irak, a fost foarte clar privitor la ceea ce are de gând să facă, şi a continuat sa asculte, a fost prin toată ţara, aşa cum a menţionat şi Alteţa Sa Regală – a ascultat pe toată lumea şi a spus: „Nu ştiu tot, am să învăţ de la voi şi împreună o să schimbăm ţara asta”. O foarte mare parte din succesul acesta, de la bun început şi până acum a fost că a zis, „nu e vorba despre mine, este despre noi”. Pentru tinerii care nu fuseseră niciodată implicaţi în aşa ceva, să aibă un om care este el însuşi, tânăr şi cu care poţi să relaţionezi, să se lupte pentru lucruri care îi interesau pe ei, şi posibilitatea de a participa a fost extraordinară. Această campanie, de la nivelul cel mai de jos, şi pe internet, ş.a.m.d., a jucat un rol extraordinar.

Bogdan Chirieac: Intenţionaţi să candidaţi la Preşedinţia României?

Principele Radu: Mă gândesc foarte serios la asta, dar ceva mai important de atât cred că rezidă în faptul că România trebuie să-şi clarifice, o dată pentru întotdeauna, ce fel de rol atribuie acestui fel de lider, pentru că, ascultând-o pe doamna Myers, am înţeles că diferenţele între noi şi Statele Unite sunt foarte mari. Când spun noi, mă refer la Europa întreagă. Niciodată democraţiile noastre nu vor semăna până la identitate, nici nu trebuie. Lumea transatlantică a fost valoroasă şi puternică atunci când a fost complementară şi s-a înţeles şi a creat armonie. Ei, bine, există însă ceva comun în leadership-ul statal al tuturor acestor ţări, şi anume faptul că omul care stă acolo sus trebuie, în afară de abilităţile de conducător, să fie şi un om pe care să-l crezi şi pe care să-l respecţi. Mai devreme, îmi spunea o anecdotă legată de funeraliile preşedintelui Franklin Roosevelt, pe care regele Mihai l-a cunoscut personal. La funeralii, un american simplu plângea şi cineva s-a apropiat de el şi i-a spus: „De ce plângi? L-ai cunoscut personal pe preşedintele Roosevelt?” La care americanul a spus: „Nu, nu l-am cunoscut personal, dar el mă ştia pe mine”.

Bogdan Chirieac: Este interesantă parabola pe care o faceţi. În acelaşi timp, vreau să vă întreb următorul lucru. În cazul în care aţi reflecta şi aţi decide să candidaţi, tinerii din România nu sunt interesaţi de politică. Din această cauză, am întrebat-o pe doamna Betsy Myers, dintr-o o mie de motive, pe care le cunoaştem şi de care suntem responsabili, inclusiv educaţia precară din şcolile româneşti în acest moment. Cum credeţi, în cazul în care vă veţi decide să candidaţi la Preşedinţia României, cum credeţi că aţi putea să vă atrageţi, exact ceea ce spuneaţi adineaori, pe cei care ştiu cum trebuie să arate România peste 20 de ani?

Principele Radu: Constituţia României, îi vorbeam doamnei Myers despre asta mai devreme, este o Constituţie care stipulează limpede separarea puterilor în stat. Ea vorbeşte despre rolul şefului statului ca despre un om care reprezintă statul şi, deşi această Constituţie a suferit modificări şi probabil că va mai suferi, nefiind o Constituţie nici pe de parte perfectă, este, totuşi, un material care, dacă este respectat aşa cum e, nu e rău deloc. Deja faptul de a-l respecta înseamnă ceva şi acest fapt trebuie câştigat, el nu există încă. Or, eu cred că vulnerabilitatea ţării noastre nu stă în faptul că nu este suficientă democraţie sau libertate, dimpotrivă, cred că politica a făcut paşi foarte mari şi că, din multe puncte de vedere, s-a perfecţionat mult peste aşteptările pe care le-am avut noi. În 20 de ani, politica nu a pierdut vremea în România, nici sistemul democratic nu a rămas neschimbat, nici libertăţile de dorit nu au rămas în urmă. Ceea ce a rămas în urmă a fost establishment-ul, sistemul administrativ, mănunchiul de instituţii care servesc ţara şi idealurile ei. Acolo este marea problemă. Dacă politica se va restrânge la aria pe care i-o dă sistemul constituţional şi democraţia sistemului transatlantic, atunci va fi bine, pentru că există o arenă legislativă pentru politică, există un spectru guvernamental, care asigură partea administrativă a politicii, ceea ce numim cu toţii în lumea euroatlantică executivul, guvernarea, dar mai există anumite valori pe care statalitatea le reprezintă şi care nu ţin atât de mult de politică, cât ţin de idealurile acestea pentru care primul african american din istoria lumii a reuşit să ocupe postul al Casa Albă. El nu le-a vorbit oamenilor despre abilitate, despre şmecherie, despre dedesubturi, despre cum să faci să-i dai celuilalt în cap, nu le-a spus oamenilor cum să meargă pe calea scurtă ca să înfigă cuţitul la spate mai frumos şi mai uşor, nu a vorbit oamenilor, aşa cum fac mulţi lideri europeni, din păcate, – vreau să subliniez, europeni, nu români – despre faptul că sumumul calităţilor politice este acela de a manipula, de a ajunge mai devreme decât celălalt, de a fi abil, de a fi …

Bogdan Chirieac: Dar nu aşa se obţine victoria în Europa şi în România, Alteţa voastră?

Principele Radu: Nu se ştie. Eu ştiu un om care a stat 60 de ani în faţa unei uşi închise şi care, în momentul în care s-a deschis, l-a găsit tot cu zâmbetul pe buze. Acesta este regele Mihai şi, la 87 de ani, acest om, fără nicio putere politică, reprezintă un înalt standard moral în România. Există o ţară, Africa de Sud, care a ales un lider moral preşedinte, pe Mandela. Există o altă ţară, Republica Cehă, care a ales un dramaturg în fruntea ei, pentru că a vrut să scape de ruşine, să se lepede de umilinţă.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, faceţi parte din Casa regală, formula de adresa este „Alteţa voastră”, chiar şi în această emisiune. Ar trebui să susţineţi monarhia, nu republica.

Principele Radu: Aşa este, numai că există momente în istorie când este mai importantă ţara decât familia.

Bogdan Chirieac: Şi în acest moment, dumneavoastră susţineţi republica?

Principele Radu: Susţin că ţara e mai importantă decât familia, a spus-o, de altfel, regele. La 10 mai 2007, la o aniversare complet monarhică, fiindcă 10 mai este Ziua Regalităţii, el nu a vorbit despre monarhie, a vorbit despre o limpezire a cadrului constituţional, care să dea României instituţii complementare, limpezi şi neechivoce. A spus-o el.

Bogdan Chirieac: Într-o asemenea decizie, ţara este mai importantă, dar şi familia trebuie să fie alături.

Principele Radu: Da, aşa este.

Bogdan Chirieac: Credeţi că în cazul în care veţi decide să candidaţi la preşedinţie, maiestăţile lor vor fi alături de Alteţa voastră?

Principele Radu: Acest lucru nu pot să-l spun eu, or să-l spună ei, dacă vor ajunge la această concluzie. Nu pot să vorbesc în numele lui, aici nu e vorba… Ştiţi, există şi instituţii, doamna Myers, care nu răspund standardelor democraţiei. Academia Română, Biserica, Casa regală sunt instituţii ale ierarhiei morale. Ele nu răspund votului şi când eşti membru al familiei regale, trebuie să asculţi ce spune şeful casei.

Bogdan Chirieac: Am vorbit un pic despre felul în care se naşte un nou lider. Haideţi să vedem cum acţionează un nou lider. Preşedintele american, Barack Obama, se află de 70 de zile, practic, in the office, în Biroul Oval al Casei Albe.

Betsy Myers: 75 de zile.

Bogdan Chirieac: 75 de zile.

Betsy Myers: 75 de zile, cam aşa în acest moment.

Bogdan Chirieac: Cum evoluează lucrurile, cu toţii ne uităm acum la America, nu, din cauza crizei economice şi financiare cumplite, care şi-a făcut apariţia şi în România, la 10.000 de km distanţă.

Betsy Myers: Dacă ne gândim în ce s-a băgat ca preşedinte şi cum era situaţia când a început să candideze şi în ce a ajuns, până la urmă, pe 20 ianuarie 2009, cred că este mult mai mult decât se aşteptase el vreodată. 75 şi ceva de zile în funcţia aceasta şi în alcătuirea Cabinetului acum şi verificarea a ceea ce se întâmplă în realitate, de fapt, şi care e situaţia cu deficitul bugetar, ce i-a fost lăsat în urmă de Administraţia Bush, toate problemele cu sănătatea, cu energia, cu învăţământul, cu Afganistanul, cu Irakul, cred că a făcut o treabă extraordinară, pentru că a luat taurul de coarne. S-a străduit să facă schimbări şi, aşa cum ziceam mai devreme, interesant că nu am avut niciodată plângeri că un lider vrea să facă prea mult. Deci, ăsta e un lucru pe care trebuie să-l subliniez. A promis nişte lucruri în campanie, a zis „mă duc acolo şi mă lupt pentru voi în fiecare zi şi am să mă confrunt cu lucrurile astea, problemele astea mari” şi exact asta face. Primul lucru a fost pachetul acela de stimul, o lege foarte dificil de trecut prin Congres. Nu a fost tot ce vroia el acolo, în lege, dar măcar a fost ceva, totuşi, eficient ca să stimuleze economia şi e convins că va ieşi mult mai mult bine decât rău şi că trebuie să ne mişcăm, trebuie să facem progrese, să evoluăm, să facem ceva, iar acum se străduieşte să obţină votarea bugetului, primul buget al său ca preşedinte, încercând, în acelaşi timp, să lucreze pe partea sectorului de sănătate. Eu consider că toate astea sunt legate între ele. Dacă ai o economie proastă, celelalte programe ale ţării bineînţeles că vor fi afectate şi totul va avea un impact asupra bugetului şi, deci, nu poţi să pui nimic în fundal. Eu îmi scot pălăria în faţa lui. În acelaşi timp, muncind foarte-foarte tare, continuă să rămână calm şi continuă să spună tuturor adevărul despre punctul în care ne aflăm şi ce nevoi sunt pentru ţară.

Bogdan Chirieac: Fosta administraţie republicană a preşedintelui Bush a avut o relaţie preferenţială cu România. În 2002, preşedintele Bush a invitat România în NATO, în 2004, România a fost admisă în NATO. În 2008, preşedintele Bush a vizitat din nou România, prima dată s-a întâmplat în 2002, în noiembrie. În aprilie 2008, anul trecut, preşedintele Bush a fost la Bucureşti şi la Constanţa cu ocazia Summit-ului NATO. Care credeţi că va fi atitudinea preşedintelui Barack Obama vizavi de România?

Betsy Myers: Din prima zi, Barack Obama a spus că una din principalele priorităţi ale administraţiei sale va fi să aibă relaţii bune cu toate ţările, din toată lumea, chiar şi în locuri cum e Iranul, cu care n-avem relaţii bune, dar se va strădui, a promis dânsul, să avem conversaţii diplomatice şi, bineînţeles, acelaşi lucru şi cu România. În aceste 75 de zile încă n-a ajuns şi aici, sigur, dar sunt sigură că va continua să aibă aceste discuţii şi relaţii cu România.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, dacă preşedintele Obama are o deschidere faţă de România sau continuă deschiderea faţă de România, cum credeţi că un nou leadership în România ar putea ajuta la îmbunătăţirea imaginii ţării noastre în America şi în Europa?

Principele Radu: Mai întâi, făcând ceea ce s-a făcut extraordinar de puţin, şi anume încercând să ai o imagine de vreun fel, pentru că România este foarte mult rămasă în urmă la capitolul prezenţă pe plan european şi mondial. Nu s-a făcut şi din lipsa fondurilor, şi din lipsa structurilor, şi chiar şi din lipsa timpului, pentru că o ţară ocupată să dea examene, aşa cum aţi precizat mai devreme, e o ţară care nu are timp să le facă pe toate. Este foarte adevărat că România a avut o relaţie privilegiată cu Statele Unite, dar România a avut o relaţie privilegiată cu Statele Unite în ultimii 120 de ani. Este o confuzie şi o inexactitate să spui că România are relaţii privilegiate cu Statele Unite de câţiva ani încoace. Ţara aceasta a avut o deschidere prooccidentală şi o relaţie privilegiată încă din vremea regelui Carol I, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi trecând prin tot secolul al XX-lea, inclusiv în perioada mai puţin fericită a dictaturii comuniste.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, au fost perioade de îngheţ în relaţiile bilaterale.

Principele Radu: Au fost…

Bogdan Chirieac: … chiar şi de curând au fost, după anii ’90…

Principele Radu: …dar e una din ţările europene care a păstrat în acest ultim secol o poziţie, în general, privilegiată cu Statele Unite şi o poziţie deschisă. De altfel, opinia publică românească este o opinie publică favorabilă Statelor Unite şi mai ales visului american. Îmi aduc aminte, când eram noi elevi şi studenţi, existau două cuvinte care erau sinonime în idealurile noastre cu libertatea – Republica Federală Germania şi America, şi acest lucru nu e ceva care se poate uita uşor. În plus, nu găsesc că este meritul unei administraţii anume de a fi binevoitoare sau deschisă către Statele Unite, cred că este o chestiune de minim bun-simţ şi de ABC al politicii externe să încerci să faci o punte de legătură între tineri şi ţara care reprezintă atât de mult în lume.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, în mod constant aţi vizitat numeroase localităţi din România, de mulţi ani. În ultimii ani aţi constatat o creştere a unui sentiment antiamerican în România?

Principele Radu: Nu. Absolut deloc. Este, cred, o prejudecată sau un lucru fals, aşa cum sunt multe alte lucruri false la nivel central românesc. Bucureştiul şi, în general, leadership-ul central al României are o privire destul de deformată legată de corpul ţării, de regiuni, de judeţe, de comunităţi locale.

Bogdan Chirieac: De ce credeţi că au o privire deformată?

Principele Radu: Pentru că sunt două lumi diferite, care sunt rupte între ele…

Bogdan Chirieac: … păi şi ei, liderii actuali ai României circulă mult prin ţară, nu doar prin străinătate.

Principele Radu: Puţin circulă prin ţară.

Bogdan Chirieac: Păi, fiindcă cei care sunt la putere au probleme administrative curente.

Principele Radu: Adevărat.

Bogdan Chirieac: Cei care sunt în opoziţie circulă mai mult.

Principele Radu: Da. Aici este vorba şi despre felul în care îţi planifici lucrurile, pentru că noi suntem singura, dacă îmi permiteţi, instituţie din ţară, dacă nu îndrăznesc să spun prea mult, care a construit cu SUA un proiect cu totul unic, nu numai în România, ci şi în tot sud-estul Europei. Suntem cei care am iniţiat în 1926 ceea ce numim „a friendship tour”, „turneul prieteniei”. El a fost făcut prima dată de Regina Maria a României, care în ’26 a mers în câteva din statele SUA, scoţând mulţimi de sute de mii de oameni în stradă şi spunându-le: „Investitori americani, veniţi şi investiţi în ţara noastră!” A fost ceva cu totul avangardist pentru momentul european politic, care era plin de bărbaţi, o femeie în momentul acela nu avea ce căuta în viaţa publică şi mai ales de la o femeie care venea dintr-un colţ al Europei necunoscut Statelor Unite. Am reluat acest lucru în 2006 şi cu principesa împreună, am început să facem acest turneu al prieteniei, iar ambiţia noastră este să mergem în fiecare stat din SUA, câte o săptămână, în fiecare orăşel şi oraş din aceste state, în universităţi, administraţii locale, camere de comerţ şi în mass-media locale, pentru a pune pe harta SUA România. Acelaşi lucru poţi să îl faci şi în Europa, ducându-te în ţările mari europene, în regiuni şi încercând să faci ceea ce ar trebui făcut şi înăuntrul ţării, în comunităţile locale, adică mers aşa, în fiecare săptămână, nu numai în campanie electorală, ci mers şi încercat de ridicat moralul comunităţilor locale. Dna Myers le spunea tinerilor: „Fiţi fiecare dintre voi un lider, fiecare dintre voi puteţi conduce ceva”. Acest lucru trebuie spus şi oamenilor simpli din comunităţile locale. Eu le spun şi primarilor, şi consilierilor, şi funcţionarilor din administraţia publică şi miniştrilor, în fiecare orăşel. M-am dus în oraşe precum Teiuş sau Corabia sau… şi am încercat să le spun tuturor că problemele economice ale României nu pot fi rezolvate de guvern, nici de consiliile judeţene, ci de ei. Eu văd delegaţii de elevi de clasa a XII-a mergând în camere de comerţ din oraşe europene, bătând la uşile băncilor şi spunând: Veniţi şi investiţi în oraşele părinţilor noştri! Avem ceva să vă spunem! Mai cu seamă că ei o vor face în limba respectivă. Ei se vor duce în Germania şi vor vorbi în germană, vor merge în Franţa şi vor vorbi în franceză, vor merge în Spania şi vor vorbi în spaniolă. Nu e puţin lucru.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, nu credeţi că investitorii se uită la profit? Şi mai puţin la tineri, bătrâni, limba germană sau limba română?

Principele Radu: Ba da.

Bogdan Chirieac: Nu credeţi că se uită la tot frame-ul, tot pachetul legislativ care permite sau nu…

Principele Radu: Lasă de dorit.

Bogdan Chirieac: …sau nu permite o investiţie să se aşeze în România.

Principele Radu: Ba da, aşa este. Eu nu sunt naiv şi nici ei nu sunt. Ce vreau să spun este că pentru a putea să fii băgat în seamă, trebuie să te faci ascultat. Dacă noi vom mai sta încă 60 de ani aşteptând să vorbească cineva despre noi la München, s-ar putea să nu vină nimeni. Dacă trimitem 5000 de tineri străluciţi, s-ar putea ca numai trei să vină înapoi cu un rezultat, dar acei trei vor face epocă. Şi mai este încă un lucru. Entuziasmul face mult, încrederea în sine joacă uneori un rol extraordinar. Oamenii aceştia au dovedit-o recent. Au făcut din imposibil, posibil. Şi aceasta e lecţia. Ştiu că nu seamănă deloc cu ce e la noi. Am sentimentul că e complet diferită lumea noastră de lumea lor. Dar merită de ascultat povestea lor.

Bogdan Chirieac: Avem şi un clash al lumilor respective, la Summit-ul G-20 de la Londra.

Principele Radu: Zilele trecute, da.

Bogdan Chirieac: Exact, de acum două zile. Deci, preşedintele Barack Obama a avut o anumită abordare vizavi de criza economică. A fost îmbrăţişată teza sa de premierul britanic Gordon Brown, să pornim economia cu orice preţ, chiar cu riscul inflaţiei. Europa – nu, Alteţa voastră? – ciocnirea civilizaţiilor – Europa nu este de acord, nu îmbrăţişează, Germania şi Franţa nu îmbrăţişează această teorie. Spuneaţi că preşedintele Obama ascultă. La Londra a ascultat, dar a şi acţionat.

Betsy Myers: Da, e o combinaţie de amândouă. Şi ascultarea şi luarea de măsuri. Într-adevăr, s-a dus la G-20 cu o listă de lucruri pe care spera să le obţină. Pe unele nu le-a obţinut, pe altele le-a obţinut. Şi au fost oarece conflicte, ca să zic aşa, între lideri şi a reuşit să obţină un rezultat diferit din aceste divergenţe, printr-o schimbare de, eu ştiu, un cuvânt într-o declaraţie de exemplu… Adică, asta este ideea, este un loc în care putem fi în dezacord fără să fim dezagreabili, da? Asta e el, aşa e el. Hai să încercăm să găsim o situaţie în care beneficiază toată lumea. De multe ori, ca lideri, ideea este „câştig eu şi pierzi tu”, iar el spune „hai să găsim un compromis ca să fim cu toţii mulţumiţi şi să ieşim cu toţii câştigători”, în avantaj, dacă vreţi, cu ceva pozitiv din treaba asta. Aşa e el, natural din fire, şi am văzut treaba asta în toată campania, şi în cele şaptezeci şi ceva de zile în funcţie, ca preşedinte, şi la Summit-ul G-20.

Bogdan Chirieac: Doamna Myers, aţi condus campania electorală a lui Barack Obama. Cum este cu finanţarea campaniei electorale în SUA? Şi, mai ales, care este relaţia, pe care noi o discutăm adesea în România, între mediul de afaceri, între businessman şi omul politic?

Betsy Myers: Ce am făcut noi în campania asta iarăşi a fost, pornind de jos de tot, a fost să strângem bani pe internet, şi o majoritate a donatorilor noştri au fost oameni care au donat sub 100 de dolari. Aşa cum spuneam Alteţei Sale Regale mai devreme, am călătorit prin toată ţara şi îmi spuneau oamenii „am donat 5 dolari sau 10 dolari campaniei”, fiindcă ceva le-a atins acolo inima. Aşa că o parte din ce am făcut a fost să strângem o sumă foarte mare de bani din donaţii foarte mici. În felul acesta, oamenii s-au simţit angajaţi. Indiferent că dai un dolar sau 100 sau 500, te simţi şi tu implicat acolo, îţi pasă, că ai dat nişte bani, da? Plus că am mai strâns bani şi din campanii din acestea de strângere de fonduri în evenimente din astea, la care au venit oamenii şi au dat 250, la 500, 1000 sau 2300, de exemplu. Dar, istoriceşte vorbind, campaniile erau finanţate altfel. Preşedintele Obama a zis: „nu mai luăm nici măcar un singur ban de la America corporatistă sau de la lobby-ştii federali, care se duc să încerce să obţină diverse locuri în Congres din partea firmelor”. A zis: „cum să mă duc eu, ca preşedinte, şi să vreau să schimb sistemul de sănătate, dacă am luat bani de la firmele de medicamente şi alte lucruri de genul ăsta. Cum să mă duc să schimb politica energetică, dacă am luat bani de la furnizorii de energie?” Deci, n-am luat nici măcar un singur dolar de la niciun fel de lobby federal sau firmă mare. Şi am strâns, totuşi, peste 500 de milioane de dolari în 2 ani, în cea mai mare parte de la micii contribuitori – o chestie foarte diferită.

Bogdan Chirieac: Şi acum, preşedintele Obama desfiinţează, practic, instituţia de lobby din SUA? O instituţie care are multă vechime şi e foarte cunoscută, inclusiv în România.

Betsy Myers: Nu o va desfiinţa, dar spune că lobby-ştii, adică cei care sunt lobby-işti, nu pot lucra în administraţie, nu pot fi funcţionarii administraţiei; trebuie să fie separaţi. Adică, practic, omul stabileşte un îndrumar, dacă vreţi, diferit, pentru că el vrea să schimbe şi modul în care se face treaba la nivel de executiv şi să fie mai greu ca oricine, aşa, să ajungă să lucreze în administraţie. Adică, să aibă o răspundere şi să fie oameni care, eu ştiu, îşi plătesc impozitele şi care n-au făcut nimic care să nu fie chiar în completă consonanţă.

Bogdan Chirieac: Dar, de pildă, ambasadorul SUA în străinătate – am avut caz, ultimul ambasador american la Bucureşti, domnul Nicholas Taubman, un om de afaceri care a contribuit la campania electorală a preşedintelui George W. Bush – este numit ambasador în funcţie de contribuţia sa la campania electorală. Acest lucru nu se mai întâmplă în administraţia Obama?

Betsy Myers: Nu. Aş spune că oamenii care au dat bani pentru campanie sau au lucrat în cadrul campaniei, evident, vor juca nişte roluri. Însă, sunt multe numiri şi posturi; sunt peste 5000 de oameni de numit în tot felul de posturi în ţară, nu numai ambasadori, dar toţi oamenii ăştia trebuie selecţionaţi şi verificaţi, şi să ne asigurăm că tot ce au făcut vreodată a fost complet legal şi că toţi banii pe care i-au dat erau legali şi că şi-au plătit toate impozitele şi că totul este clar şi legal. Aşa că da, sigur, o să fie nişte oameni în funcţii guvernamentale care au avut şi ei o contribuţie, de un fel sau altul, la campania electorală, dar întotdeauna în parametrii a ceea ce este legal.

Bogdan Chirieac: Alteţa Voastră, cum vă gândiţi că ar trebui un candidat la preşedinţie în România să strângă bani de campanie? Şi în România campaniile electorale costă foarte scump.

Principele Radu: Eu vă dau răspunsul ca un simplu privitor, fiindcă nu sunt candidat.

Bogdan Chirieac: Un posibil candidat, orice candidat…

Principele Radu: Eu cred că, în privinţa aceasta, trebuie făcută o diferenţiere. După cum ştim foarte bine, legislaţia românească nu se compară deloc cu cea americană în privinţa finanţărilor pentru campanie. Diferenţa este enormă, iar restricţiile care se pun în România în ceea ce priveşte strângerea de fonduri, atât restricţii din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, sunt mult mai mari. De altfel, campania propriu-zisă în România este redusă la 30 de zile şi, în plus faţă de aceasta, o ţară ca România nu avea niciodată o campanie deschisă, de un an şi jumătate sau de doi ani, aşa cum s-a făcut în ultimii ani în SUA; poate mai târziu, dar în orice caz nu acum. Cred că problema românească nu este aceea că legătura dintre oamenii de afaceri şi oamenii politici este strânsă. Pentru că aşa cum aţi sugerat-o în poziţia dumneavoastră anterioară, în SUA există o relaţie, o interacţiune deschisă, pe faţă între mediul de afaceri şi mediul politic. În Partidul Republican, ca şi în Partidul Democrat există personalităţi de înalt rang, care sunt ei însuşi oameni cu foarte mulţi bani – e ceva notoriu, apare în fiecare zi în presă, nu spun un lucru nou. Diferenţa este că rolurile sunt împărţite şi că există un respect, o anumită etică la nivelul instituţional şi la nivelul societăţii ca atare. De altfel, ca şi în monarhiile constituţionale din Europa Occidentală, circulă o zicală: „Există lucruri care nu se fac, în limba engleză se spune „It’s not done”. Nu se face un lucru – nu numai faptul că legea o cere, ci şi faptul că o anumită conduită instituţională te obligă să nu faci un anume lucru. Influenţa oamenilor cu bani te obligă să nu faci un anume lucru. Influenţa oamenilor cu bani este mare în politica lumii şi mai ales în politica democraţiilor lumii, dar instituţiile lucrează cu toate acestea şi lucrează după reguli pe care oamenii le respectă nu numai atunci când sunt văzuţi. Chiar şi atunci când uşa se închide şi eşti singur în spatele biroului tău, dacă respecţi instituţia ta, indiferent cât de multe interferenţe sunt, atunci există o şansă ca haosul să nu se producă, ca instituţia să fie respectabilă.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, sigur, SUA au un cu totul un alt sistem politic decât România. Preşedintele este şi conducătorul direct al Guvernului.

Principele Radu: Aşa este.

Bogdan Chirieac: Preşedintele vine cu idei vizavi de soluţiile anticriză, împreună cu echipa sa, desigur. Preşedintele României, un preşedinte al României, l-aţi vedea implicat într-o problemă atât de gravă cum este criza, o problemă care loveşte România şi va continua să lovească multă vreme de aici în România?

Principele Radu: Absolut. Orice lucru care atinge securitatea naţională, care atinge soliditatea, echilibrul naţiunii are legătură categorică cu şeful statului, dar nu o legătură politică, ci o legătură mult mai profundă decât atât.

Bogdan Chirieac: Deci, aici ar fi un preşedinte-jucător?

Principele Radu: Nu, nu, nu. Este vorba despre un şef de stat care respectă ceea ce scrie acolo, şi anume că reprezintă, că mediază, că armonizează şi că pune împreună forţele către rezolvarea problemei care poate afecta securitatea naţională sau nu. Politica ţării este făcută de Guvern şi acest lucru este stipulat foarte limpede. Premierul unei ţări este unul şi el este cel care îşi ia angajamentul politic prin programul pe care îl supune parlamentului, care a oficializat acea prezenţă guvernamentală. Sunt o mulţime de măsuri politice de luat pentru ieşirea din criză. Sunt măsuri administrative şi sunt măsuri statale. Sunt măsuri de altfel de ordin, de leadership. De exemplu, eu aş vedea foarte mult un lider inspirat, un lider care are şi rolul de a pune împreună comunităţile, de a le da curaj, încercând să obţină implicarea comunităţilor locale directe în două direcţii: în cea de accesare de fonduri europene şi în cea de accesare directă a interesului…, de capacitare a interesului unor investitori. Ca să fiu mai limpede, într-o criză economică precum e cea românească, unde se spune că lipsesc 30 de miliarde de euro pentru ca România să supravieţuiască în 2009….

Bogdan Chirieac: Numai anul acesta….

Principele Radu: Numai anul acesta. Deci, putem să ne imaginăm împărţirea acestei sume în trei. Se ştie de la cele mai …a, b, c reguli ale geopoliticii că nu trebuie întotdeauna să depinzi de o singură sursă, pentru că atunci eşti vulnerabil. Dar dacă aceste surse s-ar împărţi, măcar teoretic, nu practic, în trei şi ţi-ai imagina că o treime vine de la o instituţie internaţională, cum e, de exemplu, Fondul Monetar, o altă treime ar putea să vină din fondurile structurale – dacă s-ar face un efort al societăţii româneşti, nu ar politicii româneşti, al societăţii româneşti pentru ca cele 320 de comunităţi locale, care au calitatea de a fi aşezări urbane, să înceapă un proces puternic şi hotărât de a face accesări de fonduri, există posibilitatea ca o treime din această sumă, 10 miliarde, să se acceseze acum, în aceste următoare luni -, iar cealaltă treime ar putea să vină din investiţii directe ale unor oameni din ţări care au bani. Vă spun câteva ţări care au început să aibă bani de curând: Thailanda, India, China; au început să exporte capital. Sunt acolo oameni care au în buzunar bani cu care pot investi.

Bogdan Chirieac: Alteţa voastră, aţi spus: „premierul este numai unul”. Vă gândiţi că un preşedinte nu ar trebui să-şi asume şi un rol apropiat de cel de premier?

Principele Radu: În România?

Bogdan Chirieac: În România.

Principele Radu: Absolut deloc.

Bogdan Chirieac: Nu e mai bine să ai doi la preţ de unul?

Principele Radu: Se vede că nu e bine.

Bogdan Chirieac: Preşedintele Barack Obama are consilieri – laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, împreună fac aceste strategii. Un preşedinte român de unde să-şi ia aceşti consilieri?

Principele Radu: E foarte simplu, eu am adresa.

Bogdan Chirieac: Şi o veţi comunica, când, adresa respectivă?

Principele Radu: Atunci când voi fi solicitat; pentru multe domenii, nu numai pentru domenii precum economia. De exemplu, constituţional, domenii constituţionale – există un profesor la Oxford care de abia aşteaptă să vină în România să le spună liderilor care sunt vulnerabilităţile acestei legi fundamentale, ce anume să facă pentru a o schimba. Dar nu îl întrebă nimeni, pentru că în România foarte multă lume care are puterea în mână crede că le ştie pe toate. Iar noi astăzi suntem aici pentru că nu ştim, pentru că vrem să învăţăm; şi nu mi-e deloc ruşine să o spun. Nu este o slăbiciune a leadership-ului faptul că nu ştii şi că o spui public. Este o virtute, este ceva de lăudat atunci când spui nu ştiu şi doresc să aflu.

Bogdan Chirieac: Entuziasmul, sigur, este foarte important în orice întreprindere, dar el are şanse să ajungă la un rezultat atunci când se bazează pe ceva concret. Iar lupta cu democraţia şi capitalismul este uneori foarte dură – mă refer la resurse materiale şi umane. Cum s-ar apropia aceste resurse de un nou leadership într-o ţară ca România?

Principele Radu: Pe faţă. Nimeni nu trebuie să nege faptul că într-o ţară democratică şi liberă nu există interese. Ele există. Totul este ca aceste interese să nu scurcircuiteze instituţiile.

Bogdan Chirieac: De pildă, strângerea de bani pe internet credeţi că ar da roade şi într-o ţară ca România?

Principele Radu: Sunt puţin sceptic aici, pentru că în momentul în care ai de-a face cu o ţară care a avut atât de multe nevoi, este dificil să-i spui omului că tot el trebuie să fie cel care să dea pentru ca după aceea să obţină ceva ce se dovedeşte, în cea mai mare parte a cazurilor, a fi o minciună, a fi o promisiune în van. După o asemenea performanţă politică din ultimii 20 de ani, dacă îi spui românului că ar mai trebui să şi scoată un leu ca să piardă pe urmă, s-ar putea să nu fii tocmai inspirat să o faci. Deci, povestea cu internetul eu cred că în România ar putea să joace un rol important, dar nu în sensul de strângere de bani, ci în sensul de strângere de energii, de bună-credinţă. Îi spuneam doamnei Myers dimineaţă, că România, în care eu am început să fiu reprezentant special în 2001, era o Românie cu 400.000 de oameni care accesau internetul, iar România pe care o vizitaţi astăzi, în 2009, este o ţară cu 12.000.000 de oameni care accesează internetul.

Bogdan Chirieac: O ultimă întrebare în această emisiune o adresez doamnei Betsy Myers. Doamnă Myers, aţi conduce o eventuală campanie electorală prezidenţială pentru Alteţa sa principele Radu?

Betsy Myers: De-abia ne-am cunoscut. Sunt pentru prima data în România şi e un mare privilegiu să mă aflu în această ţară şi să fac cunoştinţă cu Alteţa sa regală şi cu principesa Margareta, o femeie extraordinară. Sunt un cuplu extraordinar amândoi şi au depus foarte mari eforturi pentru ţara aceasta, incredibil de mult. Interesant şi entuziasmant… Şi planul pe care şi l-au făcut de altfel pentru viitor este un lucru care m-a impresionat foarte mult. Aşa că eu mă aflu aici astăzi să-i împărtăşesc dânsului câteva din lecţiile pe care le-am învăţat şi lucruri pe care le-am aflat în campanie. Adică, noi înşine nu aveam idee în ce ne băgăm, de fapt şi de drept, acum doi ani. Şi am învăţat foarte multe despre ce se întâmplă atunci când un lider inspiră oamenii să meargă dincolo de ceea ce erau obişnuiţi să facă.

Bogdan Chirieac: Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa în această ediţie specială „De la Est la Vest”. A fost, stimaţi telespectatori, directorul executiv al campaniei prezidenţiale a lui Barack Obama, doamna Betsy Myers, şi Alteţa sa regală principele Radu.

(TVR 1 – De la Est la Vest, Ora: 18:30)