Urziceni si Slobozia

Dupa patru ani de la ultima trecere prin judetul Ialomita, in februarie 2004, am venit din nou in vizita la Urziceni si Slobozia.

La primaria din Urziceni m-am intalnit cu primarul, dl Constantin Sava, precum si cu reprezentanti ai Consliliului local. Am aflat ca, in acesti patru ani, Urziceni a facut destul de multi si de importanti pasi inainte. Au fost accesate fonduri europene, exista proiecte pentru fonduri structurale, iar parte dintre imbunatatirile acestui rastimp sunt vizibile in aspectul exterior al orasului. Urziceni are 18.000 de locuitori si 5.000 de elevi, unii dintre ei proveniti din comunele si satele invecinate.

Vizita la Liceul teoretic “Grigore Moisil” a fost, ca oricare alta intalnire cu elevii, o placere. Am vizitat cateva laboratoare si sali de curs, salile de sport si cancelaria. Cladirea este bine renovata si are un aspect primitor. Elevii, reuniti in laboratorul de fizica, au ascultat pledoaria mea pentru viziune, institutii si valori cu luare aminte, iar apoi au pus in discutie cateva teme fundamentale. Alexandra, prima dintre vorbitori, a spus ca pentru ea cel mai important aspect in prezentul romanesc este linistea, pe care a definit-o drept armonie, incredere, iubire si fericire. Mario, colegul ei, a preluat ideea, spunand ca statornicia legislativa este ceea ce conteaza. L-am intrebat de ce crede el ca este necesar ca legea sa dureze, sa domneasca si sa genereze stabilitate. Mi-a spus ca predictibilitatea este cheia relatiilor dintre institutii si secretul relatiilor dintre institutii si oameni. Dialogul a fost plin de miez si i-am rugat pe cei prezenti sa il continue pe blog. Las, de aceea, locul din aceasta pagina lor, celor care vor dori sa aduca adaugiri ideilor din intalnirea noastra.

Parintele protoiereu din Urziceni, care a fost prezent de-a lungul intregii vizite, ne-a gazduit la sediul Protoieriei, unde ne-a impartasit proiectele lui si ale institutiei, precum si date referitoare la viata spirituala si religioasa a locului.

Am fost, pe tot cuprinsul vizitei, placut surprins de rabdarea, discretia si perseverenta ziaristilor. In mod cu totul atipic, ei au fost prezenti, atenti, activi dar in acelasi timp discreti, rabdatori si deschisi.

La Slobozia, primarul Gabi Ionascu m-a intampinat la intrarea in municipiu si m-a insotit la intalnirea cu elevii de la Colegiul national “Mihai Viteazu”, pe care l-am vizitat exact acum patru ani in urma. O alta generatie de elevi a venit la intalnire, iar dialogul cu ei a fost la fel de bogat, de viu, de sincer si de datator de speranta. Emotia lor, ca si a mea, a fost palpabila pe intreaga durata a intalnirii. Sunt, si in cazul lor, sigur ca vor continua dialogul cu mine pe acest blog si ca il vor impartasi atat colegilor lor, cat si celor de departe, cu care vor comunica prin acest jurnal online. Una dintre elevele care a participat aseara la evenimentul de la Athenee Palace, numit “Youth Summit”, a fost prezenta si la intalnirea de la Slobozia, fapt care m-a bucurat. Nu doar pentru ca “lumea este mica”, ci si pentru ca, prin intermediul ei, o multime de elevi din Slobozia vor putea profita de binefacerile dialogului de la Bucuresti.

Intalnirea care a urmat, la Institutia Prefectului, a fost una neobisnuita. In absenta prefectului si a presedintelui Consiliului Judetean, am fost musafirul secretarului general al Consiliului si al subprefectului. Punctul acestora de vedere a fost unul strict profesional, administrativ si, prin aceasta, cu atat mai interesant. Mecanismele functionarii, uneori imperfecte, ale administratiei locale au fost puncte importante ale discutiei. Am plecat cu gandul de a reveni in Ialomita, mai ales la Fetesti si Tandarei, locuri pe unde nu am fost inca, precum si in alte localitati, chiar rurale, unde contactul cu realitatea locului ar putea fi o buna sursa de intelegere a prezentului romanesc.

Dl primar si consilierii locali ai municipiului Slobozia, impreuna cu oamenii de afaceri din oras au fost gazdele mele la urmatoarea intalnire, la Primaria municipala. Am ascultat prezentarea facuta de ei, apoi am impartasit o serie de ganduri privitoare la dinamica economica, la sistemul administrativ si legislativ, precum si la libertatile de miscare din mediul local. Am invitat pe cei prezenti sa vina la Palatul Elisabeta, la Seara ialomiteana, pe care o vom organiza cu placere in urmatoarele luni.

In ultima parte a zilei am fost oaspetele studiolui local al televiziunii Antena 1, care a fost prezenta pe toata durata vizitei si care mi-a oferit, in mod generos, ocazia de a impartasi altor mii de locuitori ai judetului ganduri pe care altminteri nu as avea cum sa le transmit. Ca in multe alte ocazii, am avut placerea sa constat ca la televiziunile si ziarele locale exista o masura, un instinct al binelui, al lucrului cu adevarat important mai dezvoltat decat la instrumentele mass-media de nivel national. Cand fac aceasta afirmatie nu ma gandesc neaparat la Romania. Imi aduc aminte de intalniri similare din provinciile unor tari europene si chiar din unele state ale SUA. Probabil ca personalizarea mai accentuata care caracterizeaza relatiile din comunitatea locala se rasfrange si asupra ziaristilor si instrumentelor lor de lucru.

In cursul vizitei am avut si privilegiul unui moment de pauza, in care am putut sa merg prin centrul orasului, pe jos, pret de un sfert de ora.

Am plecat seara din Ialomita cu gustul bun al lucrului implinit si cu o raspundere care ma va apasa pana in clipa in care cele cateva promisiuni facute vor deveni realitate.