Ziarul Adevarul, 12 martie 2007

“Eu nu am cariera, eu am destin”
de Laurentiu Ciocazanu, Ovidiu Nahoi

Printul Radu este convins ca intr-o zi coroanei i se va putea adauga putere politica, insa intr-un mod diferit de ceea ce a fost pana in 1947. Pana atunci, Casa Regala a lansat o strategie de dezvoltare a Romaniei pe urmatorii 30 de ani

Discutia cu printul Radu de Hohenzollern a avut loc imediat dupa publicarea documentului „Romania, o viziune pe 30 de ani”, o strategie de dezvoltare a Romaniei, elaborata de Casa Regala. Strategia nu este un program politic, afirma autorii, ci un document care sustine dezvoltarea durabila a Romaniei, asociind personalitati din domeniul economic, politic, cultural, diplomatic, militar, din educatie si mass-media. In viziunea Casei Regale, in urmatorii 10 ani dupa integrare, Romania poate sa devina o a doua Spanie ca performanta in utilizarea fondurilor europene. Principesa Margareta si principele Radu au fost mandatati de Regele Mihai sa duca la indeplinire acest program.

– De ce a simtit nevoia Casa Regala sa lanseze acum o strategie pentru dezvoltarea Romaniei?
– Pentru ca a venit 1 ianuarie 2007, o zi cu mai multe insemnatati. Una ar fi ca Romania se intoarce pe drumul lui Carol I, primul om de stat european din istoria noastra bimilenara. In al doilea rand, acest om este cel care a facut Romania ca stat suveran si independent. Constructia lui Carol I seamana foarte bine cu o constructie de tip european, pentru ca el a modernizat armata, a profesionalizat politica, a institutionalizat academia, educatia, a dezvoltat administratia publica pe baze moderne pana la celelalte lucruri, cum ar fi calea ferata sau Oficiul de stat pentru inventii si marci, care a fost al treilea din lume dupa Germania si Marea Britanie. Data de 1 ianuarie 2007 este o intoarcere la Romania lui Carol I. La acea Romanie unde toate se faceau cu pionierat, cu avangarda.

– Vorbim despre o viziune pe trei decenii. Nu este o perioada cam lunga?
– Este vorba despre o generatie, sa spunem, biologica. Noi am socotit ca suntem la varsta la care putem sa ne ambitionam sa vorbim despre o proiectie pe trei decenii, pentru ca, daca nu se intampla o boala incurabila sau un accident, putem sa traim biologic inca 30 de ani. Eu am 46 de ani, deci e posibil sa traiesc 76. De altfel, e si o cifra care, sa spunem, intregeste un fel de epoca, un fel de inceput de cale.

– Dumneavoastra cum percepeti noul drum european pe care s-a angajat Romania?
– Pentru noi, intrarea in UE nu e numai o victorie institutionala, este si o victorie a unor principii, pentru ca, daca Europa si lumea transatlantica ar fi fericite doar cu democratia si libertatea, noi nu am avea ce cauta. Nu ar fi nevoie de noi. Numai ca lumea aceasta are nevoie si de alte lucruri.

– Considerati, asadar, ca mai este nevoie de aportul Casei Regale, o institutie in afara sistemului oficial de putere in Romania. De ce?
– Cred ca democratia transatlantica are multe carente care trebuie neaparat sa fie puse la punct pentru ca procesul de adancire al democratiei sa continue. De exemplu, nu este adevarat faptul ca, in lumea noastra, lider inseamna doar liderul politic. Este o restrangere a acestei semnificatii, iar saracirea ei provoaca crize. Societatea are nevoie de mai multe feluri de lideri. Or, ziarele lumii democrate, cele de la Bucuresti, tot asa cum si cele de la New York, Roma, Londra sau Paris, contin in continuare 80 la suta politica si 20 la suta fotbal. Iar populatia asteapta prea mult de la aceste modele, mai mult decat pot ele da. Un lider este insa si academicianul, si preotul, si vagabondul, si poetul, si artistul, si inginerul, si medicul, si contestatarul civic, si ziaristul. Dar acest lider este inexistent! Uitati-va la un exemplu binefacator cum a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Sau la Václav Havel. Acesti oameni veneau din lumea Estului, adica lumea care primeste lectii.

Cum se face ca lumea Vestului care are institutii stabile si puternice nu a putut sa-i nasca? In al doilea rand, niciunul nu a fost posesorul unei puteri politice in adevaratul inteles al cuvantului. Ei au avut o cu totul alta cale de lider. Si de ce “New York Times”, care este cel mai influent ziar al lumii, a venit sa ceara un interviu regelui Mihai si nu s-a dus la presedinte sau la premier? In fond, Regele Mihai nu are putere politica de 60 de ani, nici putere economica, fiindca i s-a luat totul. In mod normal, nu la el trebuiau sa vina. Insa el este un altfel de lider, care nu este de natura politica.

Ati remarcat ce influenta are continuitatea?

– Vi se pare realizabila aceasta strategie, in climatul politic si social actual?
– Foarte realizabila. Nu am nicio indoiala.

– Iata, am intrat foarte tensionati in Uniunea Europeana.
– Nu e nimeni detensionat. Doar ca Romania are un pic de plus de culoare datorita acestei combinatii neobisnuite de latinitate cu orientalismul, atata tot.

– Si totusi, aveti foarte putine parghii institutionale.
– Da. Dar intai si intai, proiectele scrise aici sunt proiecte colective, nu autonome. In masura in care institutii ale statului sau organizatii neguvernamentale, companii vor dori sa impartaseasca aceasta viziune, ele sunt libere sa o faca.

– Sunteti increzator ca oamenii vor veni, vor face toate lucrurile scrise in document?
– Da, o vor face. Va spun insa un lucru la care poate nu v-ati gandit, dar sigur ca il veti intelege imediat. Ati remarcat cat de multa influenta are continuitatea?

– Nu s-ar parea, iertati-ma.
– Ba da! Atunci cand persoana care a spus un lucru nu pleaca, nu uita peste cinci minute, e tot acolo peste un an, peste doi si peste trei, patru, sapte. Cazul principesei Margareta. De 17 ani, de cand fundatia ei exista, acest lucru face ca oamenii sa se convinga. Si nu prin exceptionalul rezultatelor ei, pentru ca e o fundatie relativ mica. Dar pentru ca nu a plecat, ca nu a pretins niciodata nimic si ca a dat picatura cu picatura. Toate acestea au adus aprecieri din partea opiniei publice.

– Si totusi, este nevoie de timp, de rabdare. Le aveti?
– Un termen de 30 de ani este la fel ca acesti sase ani. Noi ne-am intalnit de foarte multe ori pana acum.

De fiecare data vorbim un pic mai mult in cunostinta de cauza decat ieri pentru faptul ca suntem in al saselea an in care in mod constant am facut ceva. Si pe urma mai este un lucru.

Ce intelegem in fapt prin indeplinirea acestei viziuni? Primul si cel mai important lucru este ca ea exista si cea mai mare indeplinire a ei ar fi ca romanii sa auda de ea, sa o inteleaga si sa creada in ea. Asta ar fi suficient.

Romania poate beneficia de sprijinul valorilor regalitatii

– Admiteti, pe de o parte, ca nu aveti parghii institutionale la dispozitie, dar spuneti, pe de alta parte, ca strategia propusa de Casa Regala este perfect realizabila. Cum se poate?
– Da, se poate. Numai poporul roman poate decide cine vor fi partenerii nostri in 2008. Dar sa stiti ca lucrurile nu stau atat de complicat, pentru ca, daca in Romania fiecare om ar face ceea ce are de facut, lucrurile ar sta cu mult mai simplu. Eu sunt unul dintre aceia. Atata tot.

– Cum vedeti Casa Regala la orizontul celor 30 de ani?
– In privinta aceasta este imposibil sa fac o previziune. Dar stiu ca extraordinara sansa in mileniul al III-lea pentru Romania este sa poata sa beneficieze de sprijinul valorilor regalitatii fara sa se mai confrunte in fiecare zi stanga cu dreapta sau monarhia cu republica. Cu alte cuvinte, exista in aceasta institutie, ceva care este bun pentru toata lumea, chiar si pentru cei care nu sunt pentru acest sistem. Ce este aceasta institutie? Ea este coroana plus putere politica. Si care anume e disputa astazi? Puterea politica. Dar daca lasam doar coroana si o numim regalitate, ce este aceasta valoare? Ce reprezinta ea pentru Romania? Reprezinta un garant al mandriei, al continuitatii, al identitatii, al traditiilor, al valorilor. Reprezinta spirit de raspundere, loialitate, generozitate, puterea exemplului personal, rolul de model. Si m-am intrebat: aceste valori ce sunt? Ele sunt niste valori de lider. Si atunci, daca ai ochii suficient de deschisi si vezi exact ce anume e nevoie si ceea faci, oamenii iti dau incredere si vine o zi in care iti spune societatea ce are nevoie de la tine.

– Credeti ca la un moment dat ar putea veni o zi in care Coroanei sa i se adauge si o putere politica?
– Da. Dar ea va fi facuta intr-o modalitate cu totul diferita de felul in care a fost in 1947. Pentru ca in 1947 nu era o entitate supranationala cum e UE, din care fac acum parte toate monarhiile.

– Casa Regala isi doreste acest rol?
– Casa Regala isi doreste sa faca viziunea posibila. Dar in niciun caz aceasta nu va insemna o cariera politica. Desi am primit propuneri.

– Si de ce nu le dati curs?
– Vedeti, diferenta este ca mie mi-a spus-o odata cineva – va rog sa-mi iertati vanitatea, ca nu este normal sa vorbesc despre mine asa – ca ar trebui sa ma gandesc ca eu nu am cariera, eu am destin. Or, acelasi lucru este perfect valabil si pentru mine, si pentru principesa.

Cum comenteaza

Lideri si purtatori de cuvant in societate. Trebuie ca modelul in societate sa-l dea si alte personalitati decat cele politice. Dar cum sa te astepti, de exemplu, de la o institutie cum e Academia Romana ca ea sa fie datatoare de ton in stiinta, arta sau chiar in sociologie, daca bunurile furate nu-i sunt date inapoi, daca academicienii sunt umiliti in fiecare luna prin indemnizatiile jenante care li se dau si daca mai au si memoria a 40 de ani in care au fost intimidati politic, iar acum sunt umiliti financiar? Acesti cavaleri fara spada, care sunt academicienii, ar trebui sa fie pe prima pagina a tuturor publicatiilor, pentru ca ei sunt oamenii care se pricep la orice, nu noi.

Sansele oraselor mici. Am inceput la 1 ianuarie 2007 un prim proiect care se numeste „Orasele Romaniei”. Este vorba despre 160 de localitati, mici si mijlocii, in care nu am fost niciodata, desi cinci ani am stat toata ziua prin tara, si care merita sa fie vizitate si ajutate direct. Daca pot sa le pun in contact cu institutii omoloage din Europa regiunilor, cum ar fi primarii, scoli, companii, investitori, o voi face. Nu pot sa o fac, desigur, pentru 160 de localitati, dar macar voi avea confortul sufletesc ca am incercat sa vorbesc comunitatii despre aceste valori pe care viziunea le cuprinde.

Romanii din Spania. Realitatea este ca milionul de oameni din Spania, oamenii pe care eu i-am intalnit acolo, sunt demni si frumosi. Si sunt revoltat impotriva societatii romanesti care le aplica porecle fructifere. Eu am intalnit oameni in Spania, in cinci orase importante, pe care toti liderii politici locali importanti ii laudau, care vorbesc limba spaniola impecabil dupa doi ani, care au profesii de la arhitect la muncitor la aeroport, care au spirit civic, care s-au organizat in 80 de asociatii civice, care au drept sa voteze si care in curand vor avea dreptul sa fie si alesi. Ei sunt o comunitate de toata frumusetea.

Ce il framanta

Ma ingrijoreaza jumatatea goala a paharului si care dupa mine sta in urmatorul pericol: sa nu se ajunga sa se combine imoralitatea Vestului cu iresponsabilitatea Estului. Pentru ca atunci o sa fie un moment de cumpana europeana. Sper ca jumatatea plina a paharului, adica institutiile puternice ale Vestului si energiile creatoare nedescatusate ale Estului sa invinga. Este o mare sansa ca am intrat intr-o lume in care institutiile sunt puternice, intrun club al unor tari predictibile. Sper sa nu inauguram noi modelul nemaiauzit pana azi, de tara UE impredictibila.