Spre unda limpede a dragostei de țară

Articol de Daniel Botgros, 3 martie 2011

Este relativ dificil, mărturisesc, să scrii cu acribie despre o carte a Principelui Radu al României. Spun asta după ani mulți de activitate în presă, în publicistică, în general și după zeci, sute de recenzii. Și nu pentru că scriitura Principelui ar fi, Doamne ferește, greoaie, sau ar manifesta vreunul dintre simptomele semidoctismului actual, ci, pur și simplu, pentru că dantelăria argumentelor oferite de Alteța Sa face parte din galeria celei atinse doar de marii, profunzii gânditori ai limbii, istoriei și culturii române.

“Provizoratul istoric”, volum apărut la Editura Polirom, și lansat recent în mai multe localități din țară, în prezența autorului, este o astfel de carte specială. O lucrare izvorâtă dintr-un profund act de înțelegere și atașament pentru valorile eterne ale națiunii și umanității în general. O carte frumoasă, elevată, încărcată de spirit dar nu neapărat o inefabilă țesătură de discursuri teoretice și teoretizante, izvorâte de undeva din Olimpul meditației sterile a vreunui confrate întru folosința Galaxiei Gutenberg, cu pretenții de mare deținător al adevărurilor absolute, ci, dimpotrivă, o alcătuire de texte și discursuri pline de forță, angajate, de o elocință uimitoare indiferent că sunt ascultate sau citite. De altfel, această știință specială a discursului, extraordinarul echilibru între energia uneori zdrobitoare a argumentului și delicatețea firului aproape epic al demonstrațiilor eseistice, frapează întotdeauna la Principele Radu. Prezențele sale publice, conferințele, atitudinile, interviurile, declarațiile și, evident, nu în ultimul rând, volumele pe care le semnează, poartă toate pecetea acestui fascinant balans între angajarea publică, apăsată, pentru apărarea valorilor naționale și frumusețea fină a ideilor înlănțuite în fraze memorabile. Fraze vii, idei vivace, adevăruri istorice, profunda înțelegere a momentului istoric și a celui contemporan, toate acestea și multe altele fac din cartea “Provizoratul istoric” un document de referință pentru contemporaneitate și, desigur, pentru viitorime. În amplul concert al națiunilor Terrei, mândria de a fi român este/a devenit o flăcăruie minusculă, ocrotită de câteva mari spirite și acestea nu sunt în niciun caz din rândul politicienilor. Îmi amintesc aici de gânditori precum OSHO, care spunea la un moment:  “Ai făcut mintea stăpân iar acum stăpânul te tratează ca pe un servitor. Dar, dacă azvârli mintea înebunești. Fără minte nu poți practica decât o singură profesie: și aceea e politica!” Dincolo de anecdota care n-are absolut nicio legătură cu cartea, lucrarea Principelui Radu are rara capacitate de a te face să simți că aparții unei nații care nu și-a spus încă ultimul cuvânt. O nație care însă are o nevoie adâncă de reconstrucție morală, de reașezare pe solidele principii ale statalității pentru că, spune Alteța Sa, printre altele, este foarte ușor să manipulezi o țară fără autostrăzi dar cu bancuri despre autostrăzi.

Paradoxul este că rătăcim de ani de zile prin labirintul trist al lipsei de idei, de soluții, prin mocirla intereselor politicianiste, prin infernul hoției și proastei administrări, prin lâncezeala și chiar toxicitatea unor sisteme defectuoase, găunoase, pe când avem aici, lângă noi, dintotdeauna, Casa Regală. Venerabila Casă Regală, plină, iată, de o mereu proaspătă enegie pusă în slujba națiunii. În timp ce politicienii foșgăie șerpește prin mlaștina lumii lor limitate și paranoice, avem aici, lângă noi, în slujba noastră, pe Majestățile Lor, Regele Mihai și Regina Ana, pe Altețele Lor Regale, Principesa Margareta și Prințul Radu, pe colaboratorii lor, mulți dintre ei tineri de mare calitate, sclipitor de inteligenți, neîntinați de niciun fel de compromis.

“Provizoratul istoric”, dar și celelalte cărți ale Alteței Sale, Principele Radu, prezența și discursurile Majestății Sale Regele Mihai, activitatea filantropică, culturală și extraordinar de modestă a ASR Principesa Margareta a României, prestația Casei Regale în ansamblu, conferințele și întâlnirile externe, tot acest fabulos concert de slujire a țării și a românilor ne sunt la îndemână. Nu trebuie decât să le descoperim și să le punem în valoare. Nu e nevoie decât să rostogolim bulgărele de zăpadă, care într-o zi va zdrobi zidul de indiferență și rea voință, meschinăria unor “chiriaș ai istoriei” – așa cum superb de adecvat îi numește Alteța Sa în acest volum – și va repune această țărișoară pe un făgaș firesc pe care îndrăznesc să cred că îl merită.

De aceea, cărți precum ”Provizoratul istoric” se cuvin nu a fi recenzate și nici măcar numai citite, ci asumate cu onoare ca niște izbânzi ale spiritului românesc în context european și mondial. Nu sunt cuvinte mari, ci îndemnuri sincere spre unda limpede a dragostei de țară, a cârmuirii și a servirii, așa cum frumos spune tot timpul Principele Radu.