Reprezentantul special al Guvernului Romaniei considera ca misiunea Casei Regale este acum sa contribuie la stabilitate si la intarirea institutiilor democratice.

Ovidiu Nahoi: Cum vedeti dv. Casa Regala astazi?

Radu Duda: Ea este o constructie nationala, un manunchi de esente foarte diferite. E ca o savoare care are multe elemente ce vin din natural. Daca politica o asociezi in general democratiei, daca libertatea o asociezi societatii civile in mersul nostru euroatlantic, Casa Regala as asocia-o in sensul securitatii nationale.

Nu in sensul documentelor de securitate nationala emise de Palatul Cotroceni sau de parlament, ci in sensul statorniciei – ca da stabilitate, traditie, continuitate si forta de expresie unei natiuni.

O.N.: Cum ar trebui sa procedeze Romania cu regalitatea?

Romania trebuie sa isi cultive si sa isi consolideze regalitatea. Este absolut clar ca e bine sa o faca. Cred ca de acest lucru sunt convinsi 90% din oameni, regalitatea ca principiu, ca si concept. Cat de mult poate urca ea pe scara vietii publice si cat se poate institutionaliza, asta sta in mainile dumneavoastra, ale mele, ale celor care ne citesc.

Laurentiu Ciocazanu: Cum priviti astazi rolul dv., de reprezentant special al Guvernului Romaniei?

In cinci ani, multe s-au schimbat. Cei care am creat acest lucru, familia regala, Principesa si cu mine, nu am stiut atunci unde va duce acest lucru.

O.N.: De fapt, la ce anume v-ati gandit cand v-ati asumat aceasta misiune?

Ne-am gandit ca Romania are nevoie de un instrument prin care sa-si afirme valorile. Ne-am gandit sa facem aceasta constructie punand toate acestea la un loc si guvernul a acceptat, adaugand si raspandirea ideilor democratice in mediul romanesc. Aceasta a deschis calea vizitelor in tara si ne-am dat seama ca acesta era cel mai important lucru. Pentru ca nu poti pregati o natiune pentru o noua viata daca nu te duci la ea.

O.N.: Si acest obiectiv a devenit acum mai important, dupa atingerea celor legate de NATO si Uniunea Europeana?

Da, pentru ca este vorba de crearea unor conexiuni intre comunitatile locale, de orice fel: conexiuni economice, culturale, educationale, identitare, de incredere si mandrie date comunitatii. In al doilea rand, este vorba de simbolistica acestui gest. Oamenii au foarte putine motive pentru a se simtii mandri in Romania. Iar mandria nu este un sentiment desuet.

Cand m-am intalnit cu liderii Emiratelor Arabe Unite, care nu este o tara caracterizata prin democratie asa cum intelegem noi termenul, cel mai frapant lucru pe care mi l-au spus a fost “noi protejam emotiile poporului nostru”. Mi s-a parut o lectie atat de puternica de patriotism! Ati auzit vreodata in Uniunea Europeana lideri care vorbesc de protejarea emotiilor poporului lor? Daca ar fi protejat emotiile popoarelor lor, n-am fi ajuns poate sa avem anumite surprize.

L.C.: Deci mergeti prin Romania si le vorbiti oamenilor…

Nu numai ca le vorbesc, le dau si posibilitatea unor punti. De pilda, proiectul Curtii Domnesti de la Targoviste. Pentru ca prin asociatia pe care au creat-o, la incitarea mea si sub inaltul meu patronaj, la numai cateva luni de la crearea ei au accesat un program PHARE in valoare de 6,5 milioane de euro.

Spuneti-mi cine le-ar fi dat lor 6,5 milioane de euro pentru a pune in valoare Curtea Domneasca. Dar mai e ceva, pe langa acesti bani: faptul ca ei stiu ca in sistemul acesta exista o institutie care poate face asta pentru ei. Si mai stiu ceva: ca ei pot face asta pentru ei insisi, daca isi pun impreuna energiile civice si politice pentru a obtine acest lucru. Si nu e singurul proiect. Am facut lucruri asemanatoare la Iasi, la Craiova si sunt pe punctul de a o face la Slatina.

O.N.: Legat de proiectele interne, mai vedeti posibila resuscitarea acelui spirit comunitar, daca el a existat vreodata?

Capacitatea oamenilor de a se comporta ca o comunitate este scazuta si ea vine nu din perioada comunista, ci din traditia noastra multiseculara, care e puternic inspirata de balcanism si orientalism. In Balcani, in satele din Balcani, ideea de a te baza pe varul, pe nepotul, pe unchiul, pe fratele e ceva care facea parte din mandria barbateasca a celulei, numita familie.

Nu se facea sa te duci la vecin. Trebuia sa construiesti cu ai tai. Or, acest lucru s-a facut foarte mult in detrimentul ideii de societate, de comunitate. Si la nivelul orasului, la nivelul Bucurestului inca se vede mentalitatea sateasca in care ce este dincoace de pragul nostru este aurit si curat, ce este dincolo de prag este o mlastina.

In cele mai luxoase cartiere bucurestene stau caini morti umflati de apa si sobolani, si gropi, si noroaie. Si asta pentru ca se pastreaza incapatanata mentalitate ca, daca e dincolo de usa ta, nu mai este al tau. Al cui e, nu se stie. E al nimanui. Lucru pe care nu ai sa-l vezi in Norvegia sau Suedia. Nu din cauza ca este un pas inainte pe calea civilizatiei, ci pentru ca este o altfel de perceptie a valorilor comunitare.

Politica regala

“Daca politica o asociezi democratiei, daca libertatea o asociezi societatii civile in mersul nostru euroatlantic, Casa Regala as asocia-o in sensul securitatii nationale. Nu in sensul documentelor de securitate nationala emise de Cotroceni sau de parlament, ci in sensul statorniciei – ca da stabilitate, traditie, continuitate si forta de expresie unei natiuni”.

Principele Radu

Drama Regelui Mihai

“Exista o vina impartita, a tuturor celor care au sustinut si au combatut regalitatea”

O.N.: Cine poarta vina pentru ce i s-a intamplat Regelui in ‘90?

Principesa si cu mine am crezut amandoi in teoria greselii bilaterale facute in Romania, in anii ‘90, fata de regalitate. Noi am considerat ca exista o vina impartita, a celor care au sustinut si a celor care au combatut regalitatea.

L.C.: Asta e o idee noua!

Da. Cei care au sustinut-o au tratat-o ca pe o alternativa politica. Si aici a fost marea greseala. Cei care au combatut-o au pus mitralierele in fata regelui, la propriu. Cei care au sustinut-o l-au luat pe rege si l-au folosit ca pe un ciocan de dat in cap celor care nu-l iubeau. Nu se poate face asa ceva cu un simbol national.

El trebuie lasat acolo unde este. Pentru ca este constanta nationala, spre deosebire de variabila politica. Regalitatea nu este o alternativa politica, este o solutie in prelungirea politicii, pentru ca aduce stabilitate tarii.

Deci, e vorba si de brutalitatea cu care Regele a fost sustinut. Poti fi brutal si cand tii la cineva. Virulenta si impertinenta cu care sunt tratat de oameni care sunt monarhisti este colosala. Acum este mai putin decat in urma cu cativa ani. Dar in anii de inceput, acum un deceniu, violenta si lipsa de politete a oamenilor care erau pentru monarhie era colosala la adresa noastra. Colosala!

O.N.: O observatie, de asemenea, cu totul noua!

Da, da… Iar asta vine in primul rand din faptul ca republica este o notiune rationala. Monarhia este irationala. Pe ea nu poti sa explici de ce o iubesti. Vrei regalitate in functiune in tara ta? Nu poti spune de ce o iubesti, nu poti formula o logica.

L.C.: Iar republica?

Nu e nimic de iubit. Imbratisezi aceasta oranduire statala pentru ca o consideri buna. Nu poti fi un fan al ei. De asta nu sta nimeni la gardul lui Tony Blair, la Downing Street. Dar la Buckingham stau mii de oameni de dimineata pana noaptea.

Acei oameni nu stau fiindca imbratiseaza o idee politica. Ei vor s-o vada pe regina, vor sa vada coroane. Doua milioane de britranici ies si freamata cand ea implineste 50 de ani de domnie. Acest lucru nu se explica, e irational. Dar irational in sensul frumos al cuvantului.

O.N.: Dar de ce n-am reusit noi sa simtim in acest mod, de ce regele a fost folosit, cum spuneti dumneavoastra, in luptele politice?

Din doua motive. Intai pentru ca modelul de pana in 1948 nu mai putea fi preluat ca atare, pentru ca presupunea prea multa putere. Astazi, constitutional vorbind, presedintele Basescu are mai putina putere decat monarhul roman din perioada 1866-1948.

Iar al doilea argument – si o spun cu toata parerea de rau – in sistemul Uniunii Europene monarhiile sunt institutii care, dupa cel de-al doilea razboi mondial, si-au pierdut din relevanta politica. Au castigat in relevanta simbolica. Sunt oameni care incarneaza natiunea, dar nu mai au relevanta politica dinainte de razboi.

L.C.: E impacata familia regala cu statutul ei de acum?

N-as vrea sa se interpreteze gresit: scopul pentru care facem aceasta lupta in serviciul Romaniei nu are o agenda ascunsa, care sa fie instaurarea monarhiei constitutionale! Pentru ca ar fi incorect sa ma duc si sa iau bani de la Guvernul Romaniei si sa spun ca promovez interesele nationale, dar eu sa ma pregatesc pentru monarhie constitutionala.

E ceva ce niciunul dintre noi nu va face vreodata! Asta e una. Ce credem noi ca este bine pentru tara e cu totul altceva si niciodata nu am exclus, ca o consecinta secundara a ceea ce fac eu, ca acest lucru aduce simpatie si incredere din partea populatiei.

L.C.: Se vorbeste tot mai mult despre criza de valori din societatea romaneasca. Atunci, de ce sa nu vorbim deschis despre sansa regalitatii in acest context?

Da, acum da. Dar discutia nu este cum priveste populatia Romaniei instaurarea monarhiei constitutionale, ci cum putem face, in acest moment de criza a valorilor, ca regalitatea sa isi poata aduce un aport din ce in ce mai substantial si determinant la rezolvarea problemelor din societate.

L.C.: Dar priviti cum se prabusesc partidele, parlamentul in popularitate. Cine sa castige increderea populatiei?

Romania nu se poate construi ca o tara europeana daca regalitatea culege ceea ce a pierdut parlamentul sau executivul. Ar fi o distrugere a ideii ei. Rolul Casei Regale este sa sustina valorile fundamentale ale democratiei.

Momentul de sinceritate

De ce se teme Casa Regala?

De confuzie.

V-ar placea sa intrati in politica?

Nu cea de partid.

Unde vedeti Romania peste 10 ani?

In matca ei.

Daca ar fi ramas monarhie, sa presupunem ca nu ar fi venit sistemul comunist, cu ce tara din Europa ar fi semanat monarhia din Romania astazi?

Spania.

Ce monarhie va place?

Cea din Spania.

Despre proiecte

The Friendship Tour – initiativa unica in Europa

“Sunt trist ca initiativele reprezentantului special al Guvernului Romaniei sunt insuficient cunoscute. The Friendship Tour, de exemplu, pe care l-am inceput in SUA in februarie 2006, este o initiativa unica pana in acest moment pe plan european. Aceea de a face o investitie de perceptie a intereselor romanesti in fiecare dintre mediile locale ale SUA, respectiv in fiecare stat al SUA.

E un proiect de 4-5 ani in care, o data sau de doua ori pe an, doua sau trei saptamani, trebuie mers in fiecare stat al SUA si atins segmente fundamentale ale societatii americane: mediul de afaceri local, mediul politic local, mediul universitar. In 15 ani, studentii universitatilor americane vor conduce SUA si e bine ca lor sa li se vorbeasca de o tara ca Romania.

Am fost deja in Massachussets, Indiana si Illinois. Am facut vizite oficiale la New York si Washington, apoi am in vedere la sfarsitul anului o vizita in inca trei state si sper ca, in 4-5 ani, sa implinesc acest proiect care nu se va limita la SUA. El ar putea continua in tari europene precum Italia, Franta, Germania. Alt proiect este apropierea durabila si profunda de Moldova.”