Redescoperirea Coroanei de către români
|
Articol de Alexandru Muraru Există astăzi un fenomen incontestabil al redescoperirii Coroanei de către români pe care societatea în ansamblul său îl trăiește de un sfert de secol. La scara istoriei, acest proces este încă la început, iar consolidarea sa nu trebuie privită în termenii unei curse sau ai unei competiții politice. Instituțiile, politicienii, elitele și comunitățile au contribuit și contribuie, în măsuri diferite, la această realitate, la acest proces de reașezare a valorilor și a unei construcții statale și identitare. Regalitatea oferă astăzi perspectiva unui „altfel”, unui „altceva”, care se situează deasupra alternativelor politice sau a sistemelor de guvernare. Practic, așa arată perioada tranzitorie către reinstituționalizarea Familiei Regale a României. Reașezarea sa în locul istoric. Trecerea de la statutul de casă regală nedomnitoare la o altă etapă. Societatea de astăzi percepe Familia Regală ca pe un actor distinct, care a reușit să-și câștige un rol care nu i s-a dat ușor, care a reușit să se facă utilă într-un regim republican, care a reușit, în definitiv, să convingă că toate fobiile anilor ’90 despre regalitate și dinastia românească erau roadele propagandei comuniste și ale celei postcomuniste. Românii au putut vedea, începând cu 1997 și mai ales cu 2001, că valorile pe care le promovează regalitatea nu sunt opuse României, ci complementare dezvoltării societății și democrației. „Noua monarhie” nu trebuie privită doar ca o simplă alternativă la republică. Acest lucru este cunoscut: Coroana transformă societatea, o personalizează, o metamorfozează aproape în integralitate, oferindu-i un exemplu personal de leadership care se multiplică în comunități, în vaste domenii, până la nivelul cel mai de jos. Fenomenul reinstituționalizării Familiei Regale suprapune două realități, una, în care sistemul politic s-a construit peste instituțiile ieșite din comunism și apoi din tranziție, și o alta, a unui chip nou, care aduce imaginea instituționalizată a unei Românii nevirusate de anii totalitarismului, singura legătură neîntreruptă cu perioada interbelică și cu istoria democrației parlamentare românești de dinainte de război. Reinstituționalizarea Familiei Regale nu este un fenomen unic în regiune, dar dimensiunea, anduranța, complexitatea, întinderea în timp fac din România un model singular în Uniunea Europeană. Din rândul statelor foste comuniste, Bulgaria, Serbia, Muntenegru au trecut sau trec prin același fenomen, dar aici, unde procentul opțiunii pentru monarhie face ca aceasta să fie o alternativă pentru sistemul politic, este evident că asistăm la un proces societal și politic de anvergură. Românii nu mai privesc astăzi Familia Regală așa cum au făcut-o în anii ’90, ca pe un actor aflat într-o infinită bătălie pentru recunoaștere și legitimare, ci o încadrează între instituțiile care contribuie la identitatea națională și la un fenomen unic de diplomație publică cu instrumente simbolice, politice, civice, culturale, istorice, sociale etc. Instituțiile Relația dintre Familia Regală și instituțiile românești a depășit mult perioada „războiului rece” al tranziției autohtone de la comunism la democrație, iar după anul 2001, aceasta a devenit mai mult decât funcțională. Familia Regală a avut un rol activ în perioada procesului de pre- și postaderare a României la Uniunea Europeană, un membru al acesteia, în persoana Principelui Radu, deținând vreme de șapte ani o poziție de reprezentare pe care statul român nu a mai avut-o nici înainte, nici după acel interval (2002-2008). Conexiunile Familiei Regale cu instituțiile românești sunt astăzi atât de numeroase și de implicite, încât invitarea unui membru al său la ceremonia de investire a Președintelui României sau la alte momente statale este aproape un lucru firesc. Ceremonia solemnă anuală de la Peleș a întregului corp diplomatic acreditat la București la invitația Familiei Regale este un eveniment ce nu are nevoie de multe explicații suplimentare. Administrația Prezidențială, Parlamentul, Guvernul, ministerele, autoritățile locale, reprezentanțele diplomatice – toate acestea participă și investesc legitimitate în acest proces, într-un efort continuu de a crea punți pentru diverse proiecte sau momente instituționale în care Familia Regală aduce prestigiu, credibilitate, performanță, leadership, valori unice și apartenență la un trecut pe care nici un alt vehicul instituțional nu îl deține. Necontenitul proces de lobby pe care Familia Regală îl face prin zecile de vizite anuale în străinătate și contactele instituționale subliniază dimensiunea acestui proces de instituționalizare. Politicienii Clivajul politic al anilor ’90 a făcut ca această relație generalizată dintre oamenii politici și Familia Regală să fie amânată mai bine de un deceniu. Când Familia Regală a revenit definitiv în țară, mulți dintre detractorii Casei Regale au înțeles, în sfârșit, că ei nu se luptau cu Regele Mihai sau cu Principesa Moștenitoare, ci cu propria neputință de a vedea și de a construi România proiectată ca o națiune europeană, mândră, stabilă și prosperă. Astăzi, nu există grupare politică fără susținători ai Casei Regale în interiorul său, ceea ce face ca un proces de „jos” în „sus” în ierarhiile politice să fie un fenomen în plină desfășurare. Oamenii politici nu își declară uneori simpatiile directe pentru Familia Regală și monarhie, contribuind involuntar la o „spirală a tăcerii”, ceea ce duce la evenimente și mai neașteptate. Discursul Regelui Mihai din octombrie 2011, în cadrul ședinței solemne în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului, declararea prin lege a zilei de 10 Mai drept sărbătoare națională (atenție! „națională”, nu doar „legală”, deci România are două zile naționale în mod oficial) și foarte probabila modificare a stemei naționale prin adăugarea Coroanei pe capul acvilei sunt tocmai consecințe politice instituționale născute din relația directă a Familiei Regale cu oamenii politici. O Constituție cu o republică parlamentară va da o forță și mai mare oamenilor politici și va muta centrul relației într-o zonă foarte politică. Societatea și elitele În primul deceniu postcomunist, intelectualii publici au grăbit ascensiunea temei monarhice. Acest fenomen s-a modificat în timp nu pentru că Familia Regală nu ar mai avea susținere astăzi, dimpotrivă, ci pentru că prezența ei s-a mutat în centrul societății, iar elitele nu au mai jucat rolul de actori principali. Legitimitatea Familiei Regale a intrat de suficientă vreme pe un drum al instituționalizării și natura unui alt timp istoric a deplasat regalitatea din zona unei opțiuni care era poate instrumentalizată și utilizată pe drumul aproape fără întoarcere al unei construcții identitare și politice fără precedent într-o republică din UE. Drumul Familiei Regale către centrul societății a selectat indirect opțiunile politice, iar elitele sunt astăzi, prin discursul public și prin prezența lor în dezbaterea cotidiană, purtate către acest proces de reinstituționalizare. Anii care vin vor evidenția rolul elitelor, pentru că „noua monarhie”, ca o construcție a regalității cu multe sensuri și acțiuni peste o familie nedomnitoare, va avea menirea să fie explicată, tradusă societății de intelectuali. Cu siguranță că tinerii vor juca aici un rol esențial; universitățile, noua elită culturală vor fi nevoite să dezbată, să problematizeze și să aducă elitele în arena societății. Comunitățile Relația dintre Familia Regală și comunitățile locale sau cele socioprofesionale este astăzi o performanță pe care nici un alt actor instituțional nu o poate concura. Liderii locali, elitele locale, membrii comunităților socioprofesionale au nevoie astăzi mai mult decât de fonduri sau de sprijin logistic ori birocratic. Au nevoie de o instituție care să îi legitimeze ca actori primordiali la dezvoltarea României, la înrădăcinarea valorilor și principiilor sănătoase și autentice, să creeze punți cu alte comunități, să le ofere instrumente simbolice care să pună oamenii împreună și să dea personalitate într-un proces complex de redescoperire a spiritului comunitar, a solidarității civice. Această legătură cu comunitățile locale – ca o tradiție a perioadei monarhiei constituționale, a simbolului Coroanei de a uni românii, breslele, asocierile de orice fel, într-un efort de a naște microcomunități care să acționeze prin puterea exemplului – a adus Familia Regală în prim-planul centrului și al provinciei. Patronajele regale, decorările, galele, evenimentele caritabile, culturale, sportive și memoriale, eticheta furnizorilor regali, inițiativele civice, festivitățile ceremoniale și multe altele au modificat ireversibil în bine percepția românilor asupra puterii Familiei Regale. „Noua monarhie” este o redescoperire a regalității de către români care aduce Familia Regală în centrul societății, depășind granițele instituționale. Recunoașterea meritelor regalității, utilitatea sa dovedită cotidian și prezența sa publică impresionantă fac România mai predictibilă, mai onestă și mai valoroasă și salvează, cred, fără să vrea neapărat asta, performanța clasei politice și mai ales încrederea românilor în instituții și democrație. Publicat în Revista Timpul, 11 martie 2016 |
Cit timp nu va domni, posibilitatile Casei Regale de a produce transformari consistente in societatea romaneasca vor ramine limitate! Nu exista “noua monarhie”, exista monarhie constitutionala bazata pe prerogative clare, prevazute in Legea fundamentala, in baza carora Suveranul, fara a interveni direct in actul guvernarii, protejeaza drepturile si libertatile cetatenilor fata de posibile abuzuri ale guvernantilor, obligind, implicit, si clasa politica la o atitudine responsabila!
Monarhia se clădește, se institutionallizeaza din nou, zi de zi ca floarea cea mai frumoasa și veșnic tânără, ce își răspândește mireasmă pe întreg cuprinsul patriei. Izvorul monarhiei este încrederea, dragostea și speranta noastra fără de care nu poate izvori la rândul ei darurile ei cele multe pentru romani.
Monarhia nu este doar prezenta trecutului, ci răspunsul cel mai bun la întrebările viitorului. Numai un monarh știe cel mai bine sa pună în balanta trecutul, prezentul și viitorul.
Monarhul întreaga viață se dăruiește pe sine poporului, a cărui asemănare o poarta. Dumnezeu ii vede jertfă (pentru ca în spatele falei se ascunde un sacrificiu enorm) și îl ajuta, daruindu i sănătate și înțelepciune în primul rand.
Felicitări pentru aceasta atitudine, speram ca sa aibă un răsunet cât mai mare în rândurile romanilor și sa aducă cât mai grabnic ceea ce ne a fost furat acum 69 ani și anume: Coroana Română!
Monarhia este un standard , care susține valorile fundamentale ale democrației, iar MS Regele Mihai un simbol național pentru generațiile viitoare care au dreptul la schimbare .
„Monarhia este forma în care puterea este exercitată pentru binele tuturor . ” ( Aristotel ) .
Trăiască Regele !
Pentru mine, pentru copilul meu, pentru un numar foarte mare de persoane cu care am discutat pe aceasta tema, monarhia inseamna atat de multe lucruri – toate vitale pe plan social, istoric, juridic, MORAL, – incat nici nu stiu cu care dintre ele sa incep. Monarhia este, dupa parerea mea, in primul rand o ANCORA ce ne sustine trupul national drept in furtuna istoriei. Nimic nu s-a cladit in milenara noastra existenta (cu exceptia, evident, a odioasei jumatati de veac comunist) altfel decat in prezenta monarhiei. De la regii daci, la voievozii primelor voievodate si apoi la lungul sir al principilor (pentru ca asta erau voievozii celor trei principate romane), si continuand, intre 1866 – 30 dec. 1947 cu dinastia fondata de Marele Carol I, si consolidata apoi de Regii Ferdinand, Carol al II-lea si Regele Mihai I, adica intreaga noastra istorie, s-a aflat sub scceptrul, scutul si coroana Monarhiei. Sensul dezvoltarii societatii romanesti a fost cu hotarare ascendent mai ales dupa 1866, dar a fost urmat de un declin maxim moral, institutional, material, politic pe toata perioada comunista.
Vedem ce se intampla sub ochii nostri de 26 de ani incoace, si nu reusim sa tragem cu curaj concluzia logica: SINGURA optiune cu adevarat salvatoare pentru Romania (si indraznesc sa spun – pentru toate tarile balcanice care au trait sub teroarea rosie sovietica) este reinstaurarea MONARHIEI. Principesa Margareta, Custodele Coroanei, va fi o excelenta viitoare Regina. In fibra spiritului Sau se impletesc armonios REGALITATEA ascendentei, FERMITATEA caracterului, blandetea si compasiunea, dar si profesionalismul pe care si-l extrage, pe de o parte din educatia excelenta primita de la regalii sai parinti si de la Regina-Mama Elena (aceeasi care l-a educat si pe Regele Mihai) si de studiile universitare si apoi de activitatea in cadrul unor institutii internationale precum ONU.
Mereu loiala si cu credinta in valorile Coroanei si Monarhiei ! Nihil Sine Deo!
Reinstitutionalizarea Monarhiei in Romania poate devenii crezul romanilor pentru castigarea increderii in viitorul tarii,apreciind trecutul ei ! Traiasca Monarhia ! Traiasca Regele !
Reinstitutionalizarea Monarhiei Parlamentare in Regatul Romaniei este ceva normal,
in conditiile normale ale democratiei. Nu inteleg care este motivul ca acest act nu este deja efectuat si se tergiverseaza! Este o intarziere care demonstreaza ca asa zisii republicani romani nu sunt chiar asa democrati.
Traiasca Monarhia-Traiasca Romania !
Emilian T.Vandenboer
Monarhia reprezinta valorile adevarate ale Romaniei. Ea ne poate pastra in suflet, noua romanilor, spiritul nostru de comunitate, care este unic in lume de la Burebista incoace.
Este imperios necesară Reinstaurarea Monarhiei , întrucît republica și-a arătat limitele și profunda ei corupție !
Toate cele bune!Si suntem alaturi de Familia Regala si Casa Regala!@
Ma bucura articolele de genul celui de mai sus si imi intaresc convingerile monarhiste. Citind articolul, mi-am dat seama ca asistam la un soi de schizofrenie politica: autoritatile statului acorda Familiei Regale cinstea cuvenita, dar nu ii dau locul cuvenit. Cand sunt sinceri? Si cu parere de rau vad ca si cultele primesc cu fastul cuvenit pe membrii Familiei Regelui, dar nu vorbesc nici nu scriu credinciosilor despre monarhie. De ce tac? Inca se mai tem sa isi declare optiunile? Se pare ca da.
Gandesc ca deja este DESTUL ! A sosit vremea ca din partea urmasilor celor care atunci in acea iarna au santajat pe Majestatea Sa Regele Mihai al Romaniei si cu pistolul la tampla I-au cerut sa semneze abdicarea. A fost un act de samavolnicie, un act care numai pe baza de un santaj primitiv A FOST SEMNATA ACEA HARTIE
care este pastrata in Arhivele statului , dar de fapt locul acelei HARTII este de a fi aruncata la gunoi pentruca este nula si neavenita.
A sosit vremea cand seful celor ce reprezinta pe “republicanii romani” sa semneze
DECRETUL UNIC prin care se abroga acea hartie si in acelasi timp sa paraseasca sediul REGAL.
Apoi pe baza hotararii MS Regelui Mihai al Romaniei, Alteta Sa Regala Printesa Margareta isi prea prerogativele de REGINA A ROMANIEI iar B.O.R organizeaza si fixeaza de comun acord cu CASA REGALA DE ROMANIA actul de INCORONARE a Altetei Sale Regale Printesei Margareta ca REGINA A REGATULUI ROMANIEI.
In conformitate cu acest act MS Regina Margareta a Romaniei semneaza decretul de dizolvare a Parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare libere si democrate.
Apoi istoria isi reia cursaul sau normal in viata statului roman.
Asa sa-mi-mi ajute Dumnezeu
Cu adanc respect si supunere fata de CASA REGALA A ROMANIEI
TRAIASCA MS REGINA MARGARETA A ROMANIEI !
Emilian T.Vandenboer
Am citit iarasi acest articol si, din nou, ii multumesc domnului prof. dr. Alexandru Muraru pentru concizia, acuratetea ideilor, logica exemplara si profunda respectare a adevarului istoric, toate acestea aflate la nivel maxim pe tot parcursul discursului sau.
Fiind nascuta in 1944, le sunt recunoscatoare parintilor mei pentru ca, in ciuda vitregiilor vremii, au avut grija sa nu ma lase sa uit istoria cea adevarata, astfel incat sa nu fiu absorbita de mareea neagra a comunismului. Privind acum inapoi pentru a vedea in ce fel sa intelegem acel “altfel” si acel “altceva” pe care il RE-aduce Regalitatea in viata societatii romanesti actuale, desi aspectele ce se pot analiza sunt multiple, unul dintre ele mi se pare definitoriu: modul total diferit in care celle doua sisteme aflate in totala antiteza – REGALITATEA (Monarhia) si Comunismul (Republica).
Regalitatea a avut mereu in vedere crearea unei societati unite, astfel incat intregul angrenaj de legi, actiuni si politici sa fie indreptat catre idea de promovare a valorilor autentice, de coeziune si incredere intre membrii societatii, cu accentul pus pe celula esentiala a sociertatii – familia si rolul sau in comunitatile mai mici sau mai mari unde vietuia. Mai pe scurt, romanul avea incredere in roman, il socotea aliatul sau si nu dusmanul sau, si se simtea apartinator al comunitatii sale si, implicit, al intregii natiuni romane.
Comunismul s-a instaurat si s-a mentinut dezbinand societatea, asmutind mai intai clasele sociale unele impotriva altora, apoi asmutindu-i pe oameni intre ei, fii contra parinti, vecini conra vecini, rude contra rude, astfel incat, lasat singur, romanul nu a mai avut incredere in roman, pentru ca oricine devenise un posibil delator. Legatura sfanta intre membrii societatii fiind distrusa, comunistii au putut continua nestingheriti actiunea lor distructiva.
1989 ne-a gasit ca pe o socicetate bolnava de o neincredere cronica a noastra, a tuturor, contra aproapelui nostru. Nimic bun si trainic nu se poate cladi pe dezbinare si suspiciune, pe neincredere si minciuna. Comunismul, abolit la nivel declarativ, a supravietuit pana azi prin semintele otravite pe care le-a sadit adanc in constiita oamenilor. Ele dispar greu, DAR DISPAR. Mai incet decat ne-am dori-o, DAR SIGUR.
Intoarcerea Regelui si a Familiei Sale in tara, activitatea benefica intensa a Membrilor Familiei Regale au readus in sufletul romanilor sdperanta si incredere in el insusi si in aproapele sau. De-ar fi numai atat (desi schimbarile in bine sunt mult mai extinse), si tot ar fi destul pentru a reveni la matca noastra istorica pe care doar Coroana ne-o poate oferi.
prof. Diana Lucia Zotescu
Si ar mai fi ceva. Revolutia m-a prins, in decembrie 1989, in dureroasa asteptare a aprobarii cererii mele de emigrare in Statele Unite, cerere formulata in 1985 dupa aproape 14 ani de suferinte si persecutii din partea autoritatilor romane si, in special a Securitatii, si dupa un proces pe care l-am intentat eu, persoana privata, impotriva Ministerului de Externe comunist, si unde avocatul meu de atunci, ajuns astazi celebru, m-a vandut Securitatii din primele zile dupa ce mi-a acceptat cazul. (Zic ‘acceptat’ pentru ca nici un alt avocat nu voise sa ma reprezinte. Iar cel ce acceptase a facut corp comun cu adversarii mei).
Raporturile mele cu sus-zisele autoritati era structuralmente si moralmente ireconciliabile, asa ca cei peste 4 ani de asteptare a aprobarii de emigrare- ani ce insemnasera proceduri birocratice imbecile, repetitive si insotite de persecutii pe care numai mintea bolnava a securistilor putea inventea pentru a te epuiza moral si fizic si eventuaal, pentru a te determina sa renunti – se scursesera fara a schimba nimic din hotararea mea.
Si a venit revolutia, iar curand dupa aceea, la nici o luna, au inceput sa curga o serie de scrisori de raspuns (vreo cinci) la cererea mea de emigrare care, in fine, fusese aprobata. Ei, dar eu acum nu mai voiam deloc sa plec. Confortul meu si al fiului meu ‘dincolo’ nu mai conta. Simteam ca abia acum trebuia sa raman in tara si sa-mi fac datoria ca cetatean. Primul (da, PRIMUL !) meu gand a fost la Regele Mihai si la re-instaurarea Monarhiei. Reinnodarea firului rupt al istoriei mi se parea PRIMUL pas logic si legal de facut. Si chiar asa era, dar din pacate nu atat de simplu pe cat era de logic si de legal.
Au trecut de atunci 26 de ani pe care i-am parcurs cu totii cum am stiut mai bine. Cei cu adevarat avantajati nu sunt cei ce si-au captusit buzunarele sau au acaparat putere politica si functii, ci aceia care si-au adus contriutia la binele comun. Cu modestie pot spune ca fac si eu parte dintre ei. Iar bucuria de a spune acest lucru cu mana pe inima este o rasplata in sine.
Aici am vrut sa ajung: la datoria noastra, a fiecarui individ in parte, de a contribui la binele social in masura putintei si abilitatillor noastre. De a trudi zilnic, constiincios si neobosit, ca un palmas pe ogorul sau. In ce ma priveste, ogorul meu este RE-instaurarea Monarhiei. Asa sa ma ajute Dumnezeu !
NIHIL SINE DEO ! TRAIASCA REGELE !
prof. Diana Lucia Zotescu
Suntem alaturi de MS Regele Mihai I,ASR Custodele Coroanei Principesa Margareta,Familia Regala si Casa Regala,…….pt ca altetele lor si domniile lor stiu si simt ce este mai bine pt .,Casa Regala si RO,natiunea romana!!Toate cele bune!!!
Dnei Prof. Diana Lucia Zotescu – cu permisiune Voastra – un Gand de Bine!
…
Imi resustin cu deosebita onestitate dar in acelasi timp si energie mesajul din data de 22.06.2016 la 06:44.
Nu inteleg de ce d-l Johannis Klaus intarzie ?! Sper convins fiind ca nu va juca cartea similara a d-lui Constantinescu.
Niciodata nu am cerut ca sa se iasa in strada – detest asemenea actiuni populiste care in trecut au fost manuite de asa zisele “partide comuniste”. Monarhistii trebuie sa mearga in lupta lor pentru readucerea Patriei la forma statala legala sub lozinca “Noi nu suntem ca ei!” Totul trebuie efectuat rapid , consecvent si fara tipete !
Cu adanca supunere fata de Casa Regala de Romania
Emilian T.Vandenboer
Speram sa fim cat mai repede cat mai multi. Si monarhisti vechi si noi sa se uneasca pt cauza Romaniei,sub aceleasi convingeri Regaliste al SECOLULUI XXI. Concordanta cu functionalitatea actuala,reala al tuturor Caselor Regale din Europa.
Observa ca, desi explicata de domnul muraru in termeni oarecum clari, “noua monarhie” si “reinstitutionalizarea Familiei Regale a Romaniei sau a ceea ce a mai ramas din ea, destui oameni fac in continuare confuzia cu Reinstaurarea Monarhiei ca forma de stat. Unii cred ca prin acest demers/lege se va … relua firul istoriei de acolo de unde l-au rupt comunistii… Ei bine, nu e asa !
Ne explica chiar domnul muraru cand ne vorbeste despre “noua monarhie” ca fiind:
1. “diplomație publică cu instrumente simbolice, politice…”
Pe cele simbolice le vedem si ne bucuram de ele, dar cele politice … care sunt ?
2. „ … ca o construcție a regalității cu multe sensuri și acțiuni peste o familie nedomnitoare…”
Mai limpede nu se putea domnule muraru ! … ma mai intreb care a fost pretul – o adresa ?
3. “…natura unui alt timp istoric a deplasat regalitatea din zona unei opțiuni care era poate instrumentalizată și utilizată pe drumul aproape fără întoarcere al unei construcții identitare și politice fără precedent într-o republică din UE.”
Adica Monarhia, ca forma de stat, nu se potriveste cu o “republica” membra UE. Deci ramanem la ideea ca nici nu s-a vrut. In felul asta macar nu mai dam vina tot pe poporul nerecunoscator, nu-i asa ?
FAMILIA REGALA / DINASTIA, SI COROANA REGALA A ROMANIEI AU FOST INSTITUTIONALIZATE DEFINITIV DE ISTORIE !
TRAIASCA REGELE !
[…] Redescoperirea Coroanei de catre romani – princeradublog.ro 7883 Facebook interactions 1 Twitter trackback 1730 Twitter followers […]
Pentru binele Coroanei și a României, nu este altă alegere decât aceea de a te implica cu iubire de țară, pentru împlinirea marilor idealuri naționale de apărare a unității și de reîntregire a țării,de „făurire a României moderne democratice prin întronarea valorilor fundamentale: libertate, egalitate, solidaritate umană, dreptate socială.” Încă, nu am înțeles pe deplin, sensul adânc al îndemnului din cuvintele Regelui Nostru :„DREPTATEA E TOTUNA CU ADEVĂRUL !” La această operă civică se cuvine să participe toți cetățenii, fiindcă pentru fiecare este loc de a face bine Țării. Nu putem construi durabil această operă civică în afara moralei creștine; „a înlăturării tuturor nelegiuirilor comuniste, a închinării lucrării binelui comun, binelui Țării.” TRĂIASCĂ REGELE !