Regina Maria, comemorată la Chișinău

Deja de câțiva ani, în luna iulie, sunt invitată să cinstesc  memoria Reginei Maria!

Vineri, pe  9 iulie, am participat la un parastas întru pomenirea Reginei tuturor românilor, oficiat la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Buiucani al Chişinăului. Slujba a fost  oficiată de protoiereul Petru Buburuz, parohul  locaşului.

Deja de câţiva ani  familia Tomașenco,  Steliana și Gheorghe,  împreună cu  fiica lor Rodica și nepoții Cristian și Adrian, ţin trează memoria  despre Regina Maria, în Basarabia, la Chişinău. Pe masa împodobită cu caise portocalii, cu un buchet de imortele liliachii, lângă portretul înrămat în auriu al Reginei, ardea o lumânare din ceară naturală. Un Tricolor din mătase  lumina  chipurile câtorva  oameni care participau  la parastas. Părintele Petru emoţionat! Steliana, prinsă şi ea în clamele speranţei că  …vor veni zile când  Biserica va fi arhiplină şi  toţi o vor  pomeni pe Regina Maria, femeia care a  adus un serviciu crucial Ţării! Ultima româncă, după cum pe drept a fost numită de marii istorici care  i-au stidiat viața și faptele.

Noi, cele câteva femei adunate în jurul MEMORIEI şi al ISTORIEI trăiam un vârtej de emoţii, emoţii care învaţă ochii să lumineze prin  plâns  ce  eliberează sentimentele inimii….

Nici prin minte nu mi-a trecut să condamn pe cei care au uitat că din acel 18 iulie 1938 au trecut, iată,   72 de ani. Şapte decenii de când  Regina Maria  a plecat Dincolo, în împărăţia  Cerurilor… Moldova  stă sub potop de ape. Ţara este lăsată în voia viiturilor, care  se anunţă tot mai mari şi mai de neîmblânzit. Iar oamenii politici survolează zonele calamitate cu helicopterul, alţii cu barca, ceilalți înaintează prin apele dezlănţuite  echipaţi în cizme de cauciuc.  Astea ne sunt realităţile acestei veri, 2010, astea ne sunt dramele  lunii lui cuptor. Și… pentru capitolul “să ne cinstim eroii” aproape că nu mai există loc. Și cu cât înaintăm spre toamnă,  în septembrie  şi în noiembrie, vom fi antrenați și mai mult în evenimente politice. Nu ne plictisim.

Cumpăna apelor trezeşte  compasiunea, face inima   şefilor politici mai  miloasă şi ei   dau  sărmanilor  oameni ( auzi, ce cuvânt, ”sinistraţi”!)  câte una mie de lei. Alţii,  mai mult. Dau pentru că aşteaptă un vot în schimb. S-au învăţat să… ne ia cu  manipulările…. Bun, veţi spune, dar ce legătură au toate astea cu Regina Maria? Cu cei 72 de ani care au trecut de atunci… din ziua  de demult, când  cucoanele Bucureştiului şi-au pus rochii din mătase lila şi au  venit să o petreacă în ultimul drum pe  Mama Răniţilor, pe  Regina Soldat?

Există o legătură. În ultimul mesaj, adresat neamului românesc ,  Regina Maria  scria: “Când veţi citi aceste rânduri, poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii eterne. Totuși, pentru marea iubire pe care v-am dat-o chezăşie, doresc să vă vorbesc din nou.

Am devenit a voastră, pentru bucurie şi pentru mâhnire. Când privesc în urmă, este greu să spun care a fost mai mare – bucuria sau mâhnirea.
Eu cred că mai mare a fost BUCURIA, dar prea îndelungată a fost MÂHNIREA.”

Câţi dintre  politicienii noştri ne-ar putea  adresa  nouă un asemenea mesaj?

Nici unul. De aici, drama noastră  care nu mai sfârşeşte. Noi încă nu avem guvernanți care să se mâhnească pentru noi care suntem “nat de rând”… Să nu mă contraziceți. Priviți la  bieții oameni care dorm la podele într-o sală sportivă construită încă pe timp de urss și  veți înțelege cât de mare e drama basarabeanului, a omului simplu…

Şi aici pun punct. Dar nu înainte să  le mulţumesc  celor din familia Tomașenco, cei care  mi-au amintit pe 9 iulie  că a fi viu presupune un efort mai mare decât cel de a respira.  Le mulţumesc că   o aduc pe Regina Maria la Chişinău, le mulțumesc că mă invită să cinstim   Istoria. Fericiţi cei ce caută harul din ei înșişi!

Antonina Sârbu

* Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park оn Kent şi a fost iniţial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg şi Gotha, cel de-al doilea fiu al Reginei Victoria. Mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecinţă, Prinţesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoara primară a Ţarului Nicolai al II-lea şi a Regelui George al V-lea. Regina Maria a fost supranumită de popor “Mama răniţilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte, a lucrat direct pe front, în spitale de campanie, şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului Naţional al României, o cupă de argint oferită de municipalitatea capitalei, aminteşte de acest eveniment; piesa are gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.

100_2512

100_2542

100_2584

100_2552

Alteța Voastră Regală,

Cu câteva zile înaintea datei de 18 iulie, când a murit Majestatea Sa Regala Regina Maria a României, am mers la biserica ‘Sfintii Apostoli Petru și Pavel’ din Chișinău. Parohul lăcașului sfânt, protoiereul Petru Buburuz a oficiat slujba de pomenire.

În cartea “Povestea vieții mele”, Regina Maria a scris:

“Am venit în România ca un viteaz tânăr și vesel, gata să intru în rândurile voastre, să mă închin la steagul vostru, să pășesc neînfrântă alături de voi, cu un cântec pe buze, bucuroasă de orice greutate, de orice străduință, poate prea îndrăzneață și neascultătoare, dar a voastră cu inima și sufletul.”

Suntem și noi, basarabenii, alături de Regina Maria cu inima și sufletul. Trecem iarăși prin clipe grele ale istoriei și ale vieții. Poate destinul Basarabiei ar fi altul dacă Regina Maria, Mama tuturor românilor, ar fi întruchiparea de azi a Țării de la care așteptăm fapte de curaj și demnitate.

Cu înaltă prețuire și mulțumiri,
familia Tomasenco.

Chisinau

P.S. Nici într-o librărie de la noi nu există vreo carte despre Regina Maria. Cu toate că interesul este mare. Doar dacă împrumut de la biblioteca OVIDIUS “Povestea vieții mele”, recitesc rânduri din viața unui destin. Rânduri care m-au apropiat și am înțeles-o mai bine pe Regină.  Aceste 3 volume sunt din donații și le-am găsit întâmplător la bibliotecă.

2 comentarii

  1. Mesaj doamnelor Tomașenco și Sârbu says:

    Doamnă Sârbu, doamnă Tomașenco,

    Vă mulțumesc pentru cuvintele dumneavoastră și pentru fotografii. Este o bucurie înzecită vestea comemorării, în fiecare an, la Chișinău, a Reginei Maria. Înzecită pentru că se petrece în Basarabia, pentru că este susținută de trei diferite generații și pentru că, în absența unei inițiative arhierești, pomenirea are loc, totuși.

    Am aflat cu plăcere că au apărut acum câteva zile în librării cele trei volume din “Povestea vieții mele”, într-o ediție nouă și frumoasă, la Editura RAO. A fost o inițiativă a mea, încununată cu succes după o așteptare de doi ani.

    Sunt sigur că vor ajunge și în librăriile de la Chișinău. Dacă nu, vă voi aduce eu volumele la vizita viitoare.

    Cu bine,
    Radu al României

  2. intr-adevar,familia tomasenco iubeste memoria acestei regine titan care a avut meritul deosebit de a realiza marea unire de la 1918,cd romania era regat si o parte din basarabia si moldova nu erau prada in mainile rusilor.Eram o Romanie Altfel cu coloana vertebrala,o Romanie in care romanii isi iubeau Regii si se inclinau cu respect in fata lor si nu Romania de astazi in care ne calcam valorile in picioare.Stiu din relatarile matusilor dinspre tata ca la acea vreme,moartea fulgeratoare a Reginei Maria a indoliat inimile romanilor care s-au dus la catafalcul Reginei maria si s-au inchinat cu tristete in suflet,regratand trecerea prea timpurie in eternitate a uneia dintre cele mai mari Suverane ale Romaniei.Stiu ca de la castelul Peles cortegiul funerar a pornit cu trenul spre bucuresti,unde a fost depusa.timp de trei zile.in biserica unde s-a aflat catafalcul cu trupul neinsufletit al Reginei Maria,au fost depuse coroane din flori de liliac,insasi Regina fiind imbracata intr-o rochie de culoarea liliacului.o data cu disparitia reginei maria,o parte din sufletul romanilor s-a rupt,ea insasi fiind o parte din fiita launtrica a romanilor.O data cu disparitia reginei Maria a disparut si o mare valoare a culturii romanesti,ea insasi fiind o artista inascuta,un romancier si o pictorita de exceptie.Dumnezeu sa o ierte!.

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 53935756
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate