Regina Elisabeta a II-a, Crăciun 1957
Îmi face plăcere să vă ofer, tradus în limba română de către Cristina Parii, mesajul de Crăciun al Reginei Elisabeta a II-a, în anul 1957, prima oară când Suverana Marii Britanii și Irlandei de Nord se adresa națiunii prin intermediul micului ecran. Citind textul, veți fi, ca și mine, uimiți de actualitatea și relevanța mesajului Reginei, din anul 1957, în România anului 2009: “Crăciun fericit! Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, bunicul meu a difuzat la radio primul mesaj de Crăciun. Ziua de astăzi este un alt punct de reper pentru că televiziunea a făcut posibil ca mulţi dintre voi să mă vedeti în casele voastre în ziua de Crăciun. Familia mea se adună de multe ori să privească la televizor, ca și în acest moment, şi astfel vă imaginez acum și pe voi toți. Sper foarte mult că acest nou mijloc de comunicare va face mesajul meu de Crăciun mai personal şi mai direct. Pentru mulți, inevitabil, eu par o persoană destul de depărtată de voi. Un succesor al Regilor şi Reginelor din istorie; cineva al cărui chip poate fi familiar în ziare şi filme, dar care nu atinge cu adevărat viața voastră personală. Acum, cel puţin pentru câteva minute, vă urez bun venit în pacea propriului meu cămin. Faptul că este posibil, pentru unii dintre voi, să mă vedeți astăzi este încă un exemplu al vitezei cu care lucrurile se tot schimbă în jurul nostru. Din cauza acestor modificări, nu mă miră că mulţi oameni se simt pierduți şi nu mai știu ce să păstreze şi de ce să se debaraseze. Cum să profite de o nouă viaţă fără a pierde ce este mai bun din cea veche. Dar dificultatea nu este adusă de noile invenții. Necazul este cauzat de oamenii nechibzuiţi care, fără să le pese, aruncă idealuri nemuritoare ca pe o mașinărie învechită şi uzată. După ei, credința trebuie pusă deoparte, moralitatea în viaţa personală și publică este fără rost, onestitatea este considerată o prostie, iar interesul pentru sine ia locul stăpânirii de sine. În acest moment critic din istoria noastră, vom pierde cu siguranţă încrederea și respectul lumii dacă abandonăm principiile fundamentale care i-au călăuzit pe bărbaţii şi femeile ce au construit măreţia acestei ţări şi a Commonwealth-ului. Astăzi ne trebuie un anume fel de curaj, nu cel necesar în bătălii, ci unul care să ne facă să apărăm tot ceea ce ştim că este drept, tot ceea ce este adevărat şi cinstit. Avem nevoie de acel curaj care să se opună subtilei corupţii a cinicilor, astfel încât să putem arăta lumii că nu ne este frică de viitor. A fost întotdeauna ușor să urăști şi să distrugi. Să construiești şi să prețuiești este mult mai greu. De aceea, ne putem mândri de noul Commonwealth pe care-l construim împreună. În acest an Ghana şi Malayezia s-au alăturat frăţiei noastre. Ambele ţări au propria lor guvernare. Ambele au obţinut noul lor statut pe cale amiabilă şi paşnică. Acest fapt este un minunat omagiu adus eforturilor oamenilor binevoitori care au lucrat împreună ca prieteni şi urez bun venit acestor două ţări din toată inima. În octombrie, anul trecut, am deschis noul Parlament canadian şi, după cum ştiţi, a fost prima oară când un Suveran a făcut acest lucru în Ottawa. Încă o dată, am fost copleşită de loialitatea şi entuziasmul poporului meu canadian. Tot în 1957, împreună cu soţul meu, am vizitat Portugalia, Franţa, Danemarca şi Statele Unite ale Americii. În fiecare caz, pregătirile şi organizarea au fost făcute cu mare pricepere, dar nimeni nu ar fi putut organiza primirea pe care ne-au făcut-o oamenii. În fiecare ţară am fost primită ca Șef al Commonwealth-ului şi în calitate de reprezentant al vostru. În mare măsură, aceste naţiuni sunt prietenele noastre pentru că noi am încercat mereu să fim onești și buni şi pentru că am încercat să luptăm pentru ceea ce credem că este drept. Odinioară, monarhul își conducea soldaţii pe câmpul de luptă şi cârmuirea lui era, tot timpul, apropiată şi personală. Astăzi lucrurile sunt mult diferite. Nu vă pot conduce în luptă, nu pot să vă dau legi sau să înfăptuiesc justiţia, dar pot să fac altceva. Vă pot da inima mea şi pot oferi devotamentul meu acestor insule vechi şi tuturor popoarelor din frăţia noastră de naţiuni. Cred în calităţile noastre şi în puterea noastră, cred că împreună putem da lumii un exemplu care sa încurajeze oamenii verticali de pretutindeni. (…) Sper ca anul 1958 să vă aducă binecuvântarea Domnului şi tot ceea ce vă doriți! Şi vă urez tuturor, tineri şi bătrâni, oriunde vă aflați, veselie şi bucurii, precum şi pacea unui foarte fericit Crăciun”!
|
Happy Christmas!
Twenty-five years ago my grandfather broadcast the first of these Christmas messages. Today is another landmark because television has made it possible for many of you to see me in your homes on Christmas Day. My own family often gathers round to watch television as they are this moment, and that is how I imagine you now.
I very much hope that this new medium will make my Christmas message more personal and direct.
It is inevitable that I should seem a rather remote figure to many of you. A successor to the Kings and Queens of history; someone whose face may be familiar in newspapers and films but who never really touches your personal lives. But now at least for a few minutes I welcome you to the peace of my own home.
That it is possible for some of you to see me today is just another example of the speed at which things are changing all around us. Because of these changes I am not surprised that many people feel lost and unable to decide what to hold on to and what to discard. How to take advantage of the new life without losing the best of the old.
But it is not the new inventions which are the difficulty. The trouble is caused by unthinking people who carelessly throw away ageless ideals as if they were old and outworn machinery.
They would have religion thrown aside, morality in personal and public life made meaningless, honesty counted as foolishness and self-interest set up in place of self-restraint.
At this critical moment in our history we will certainly lose the trust and respect of the world if we just abandon those fundamental principles which guided the men and women who built the greatness of this country and Commonwealth.
Today we need a special kind of courage, not the kind needed in battle but a kind which makes us stand up for everything that we know is right, everything that is true and honest. We need the kind of courage that can withstand the subtle corruption of the cynics so that we can show the world that we are not afraid of the future.
It has always been easy to hate and destroy. To build and to cherish is much more difficult. That is why we can take a pride in the new Commonwealth we are building.
This year Ghana and Malaya joined our brotherhood. Both these countries are now entirely self-governing. Both achieved their new status amicably and peacefully.
This advance is a wonderful tribute to the efforts of men of goodwill who have worked together as friends, and I welcome these two countries with all my heart.
Last October I opened the new Canadian Parliament, and as you know this was the first time that any Sovereign had done so in Ottawa. Once again I was overwhelmed by the loyalty and enthusiasm of my Canadian people.
Also during 1957 my husband and I paid visits to Portugal, France, Denmark and the United States of America. In each case the arrangements and formalities were managed with great skill but no one could have managed the welcome we received from the people.
In each country I was welcomed as Head of the Commonwealth and as your representative. These nations are our friends largely because we have always tried to do our best to be honest and kindly and because we have tried to stand up for what we believe to be right.
In the old days the monarch led his soldiers on the battlefield and his leadership at all times was close and personal.
Today things are very different. I cannot lead you into battle, I do not give you laws or administer justice but I can do something else, I can give you my heart and my devotion to these old islands and to all the peoples of our brotherhood of nations.
I believe in our qualities and in our strength, I believe that together we can set an example to the world, which will encourage upright people everywhere.
(…)
I hope that 1958 may bring you God’s blessing and all the things you long for!
And so I wish you all, young and old, wherever you may be, all the fun and enjoyment, and the peace of a very happy Christmas.
Puteți vedea mesajul Reginei, în original, pe youtube, la adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=mBRP-o6Q85s
” Nu vă pot conduce în luptă, nu pot să vă dau legi sau să înfăptuiesc justiţia, dar pot să fac altceva. Vă pot da inima mea şi pot oferi devotamentul meu (…) ”
Exact acelaşi este şi mesajul Casei Regale a României.
Păcat că mulţi dintre noi ne complacem într-o republică dubioasă, confiscată de unii sau de alţii.
Dacă lucrurile ar merge la nivel instituţional ca în Germania, Elveţia sau măcar ca în Franţa, majoritatea ar putea spune că schimbarea nu are rost.
Şi mai trist este că ne-am supus liniştiţi ablaţiunii bunului-simţ, generozităţii şi CONTINUITĂŢII.
Că am dat jertfa celor care au făurit România modernă, pentru circul ieftin şi atrofia instituţională.
Să fiu iertat, ar fi trebuit să fiu am un mesaj mai optimist…
nu inteleg de ce ii tinem pe romani fara perspeciva si fara viitor.Suntem un popor deosebit de sentimental si bun dar si credul.Monarhia ca solutie politica trebuie sa fie prezentata cu toate mijloacele.Astept mai multa implicare.Craciun fericit!